J 107. Sâmbătă, 21 Aprilie 2001,  ora 15:30   

            Te rog Doamne răspunde la întrebările pe care Ţi le pun colegii mei din Iaşi.

            ( V )

            (pentru cursanţii din Adjud)

            T., tu pui multă inimă în tot ce faci. Şi asta e mare lucru! Îţi trebuie însă mai multă fermitate în cadrul lecţiilor de yoga şi al practicilor spirituale.

            Trebuie să-i faci pe cursanţii din Adjud să înţeleagă că disciplina e necesară, e parte a actului de abandonare a voinţei individuale către voinţa divină, de integrare armonioasă a voastră în marea armonie universală.

            Şi perseverenţa, alături de disciplină, are un aport substanţial la creşterea voastră, dacă e însoţită de abordarea a tot ce faceţi cu credinţă, smerenie şi iubire.

            Doar ştiţi ce rezultate miraculoase şi ce putere are sacrificiul, acţiunea divin integrată.

Invocaţi prezenţa Mea, o dată cu consacrarea, la orice activitate spirituală, dar, mai ales, la lecţiile de yoga, iar rezultatele le veţi vedea singuri.

            Şi, atenţie, nu abandonaţi acţiunile pe parcurs. Duceţi-le până la capăt.

            Ţineţi-vă promisiunile, cuvântul dat, mai ales faţă de Mine.

            Manifestaţi mai multă înţelegere şi toleranţă faţă de semenii voştri.

            Marea lor majoritate nu au avut şansa educaţiei voastre spirituale. Dar şi ei merită ajutaţi şi făcuţi să înţeleagă ce vremuri trăiesc şi ce îi aşteaptă şi, mai ales, ce viitor de lumină se întrevede.

            Dar, pentru asta, faceţi ce vă tot transmit, aproape în fiecare mesaj: angrenaţi-vă, abandonându-vă cu toată fiinţa, în tehnicile de comunicare, de comuniune directă cu Mine.

            Aceste tehnici sunt pentru toţi, dar voi sunteţi cei care trebuie să le abordeze primii, pentru a servi de model celorlalţi şi pentru a crea climatul, câmpul spiritual trezirii semenilor voştri.

            Chiar nu Mă doriţi?

            Nu ştiţi că nu există altcineva care să vă iubească ca Mine?

            Eu vă chem la întâlnire şi voi nu veniţi!

            Chiar credeţi că nu văd, că nu simt ce face fiecare dintre voi?

            Într-un fel, să ştiţi că şi Eu, deşi imperturbabil, simt, percep durerea neglijenţei voastre.     Dacă n-ar fi aşa, cum aţi putea fi copiii Mei, cum M-aş bucura de voi, cum v-aş iubi?

            Aşa că, gândiţi-vă cum acţionaţi. Şi faceţi-o repede, că nu mai e timp!

            Înţelegeţi că aveţi o menire spirituală, un rost pe care vi l-aţi asumat când aţi venit aici. Şi e o mare graţie că vi s-a oferit o asemenea menire, tocmai în aceste timpuri de transformări spirituale unice.

            Aveţi o datorie de împlinit! Aşa că treziţi-vă!

            Aveţi toată susţinerea Mea şi toată iubirea Mea. Dar acţionaţi, pentru că, fără angrenarea voastră conştientă, din toată fiinţa voastră, nu se poate face nimic.

            Ştiţi şi puteţi, aşa că acţionaţi!

            Vă urmăresc, vă sprijin, vă iubesc!