J 154. Sâmbătă, 14 Iulie 2001, ora 17

Doamne, Te rog sa-mi explici legătura dintre FUNDAMENTUL BINAR AL SISTEMELOR DIGITALE ŞI CELE 12 TEOREME ALE PRINCIPIULUI UNIC ŞI LEGEA LUI 3.

            Binaritatea sistemelor digitale este o consecinţă legică a dualităţii manifestării, exprimată prin Legea lui 3 şi de către cele 12 Teoreme ale Principiului Unic.

            Ea reprezintă o reflectare a acestor legităţi într-un domeniu bine formalizat, unde această dualitate, polaritate fundamentală se regăseşte foarte clar.

            Plusul şi minusul, unu şi zero, minimul şi maximul, sunt aspecte duale, polare, existenţa lor împreună generând energia sistemului, forţa lui de prelucrare şi trasformare a informaţiei, iar operatorul de complementare, de exemplu, marchează trecerea unui aspect dual în complementul său.

            O analiză mai atentă a celor 12 Teoreme, în corelare cu Legea fundamentală a Rezeonantei, conduce la explicarea tuturor legităţilor universului.

            Spre exemplu, din corelarea teoremelor 6 şi 10 rezultă existenţa salturilor calitative, când o anumită acumulare cantitativă s-a produs, pentru că teorema 6 indică scăderea forţei de respingere între două sisteme de acceiaşi polaritate, în măsura măririi diferenţei de polaritate, în timp de teorema 10 arată că, la un anumit prag al acestei diferenţe, nu numai că nu se mai manifestă o forţă de respingere, dar apare atracţia.

            Tot de aici, rezultă şi faptul că manifestarea este discretă, pentru că teorema 6 nu se aplică până la un raport infinit al mărimii polarităţilor, caz în care forţa de respingere ar fi zero, ci de la un anumit prag apare inversarea forţei şi se manifestă atracţia.

            Mai mult, din teorema 11 apare şi un element calitativ nou şi anume că, într-o acumulare mare de o aceeaşi polaritate, apar germenii polarităţii opuse.

            Tot din acest teoreme (7 şi 8) rezultă că nimic manifestat nu e static, nu e permanent, nu există echilibru perfect.

            Totodată, din teorema 9 rezultă şi calea directă spre a atinge Supremul, prin echilibrarea polară, fapt rezultat şi din Legea lui 3.

            Din teoremele 4 şi 5 rezultă manifestarea forţei de atracţie între aspectele, fenomenele, fiinţele complemenare, care nu este altceva decât tendinţa sădită primordial în tot ce este creat spre atingerea echilibrului, a stării de neutralitate, a Unicului, reprtezentând deci motorul evoluţiei spre Mine.

            Menţinerea stabilităţii creaţiei, în dinamismul ei, este realizabilă prin intermediul manifestării teoremenlor 2, 3 şi 12, din care rezultă că tendinţele centripete ale aspectelor solare se echilibrează cu tendinţele centrifuge ale aspectelor lunare şi acest lucru, corelat cu manifestarea forţelor de atracţie şi respingere ( teoremele 4, 5 şi 6), conduce la coerenţa şi stabilitatea dinamică a Totului manifestat.

            Totodată, cele 12 Teoreme explică şi geneza şi resorbţia Universului, prin separarea, polarizarea Unicului (faza de creaţie) şi apoi neutralizarea aspectelor polare (faza de resorbţie), între cele două momente existând intervalul de menţinere al manifestării, al creaţiei (vezi Legea lui 3).

            Tot de aici rezultă că, pe lângă creaţie, menţinere, resorbţie, există şi starea a patra, cea de neutralitate, starea de Unic, stare existentă ca fundal permanent nu numai înaintea creaţiei sau după resorbţia ei.

            Aşa că este normal şi necesar ca acest aspect fundamental de dualitate a creaţiei să fie reflectat în modelele unor aspecte parţiale, particulare ale manifestării, cum sunt sistemele digitale.

            Dar nu numai atât: sistemele digitale sunt şi o reflectare a aspectului discret al manifestării, evidenţiat foarte clar, aşa cum am arătat mai înainte, din cele 12 Teoreme ale Principiului Unic. Tocmai de aici rezultă şi expicarea aşa zisului paradox al lui Zeno, referitor la întrecerea lui Achile cu broasca ţestoasă, din care rezultă că, dacă Achile îi dă un avans din start broaştei ţestoare, aparent n-o mai poate ajunge, decât dacă spatiul şi timpul au o cuantă inferioară finită, diferită de zero, adică sunt discrete.

Notă: Din mesaj rezultă şi suportul legic, universal al operatorilor algebrei binare (boolene): minim, maxum, complementare.

ANEXĂ la mesaj J 154;

Cele 12 teoreme ale Principiului Unic

            (anexa nu face parte din mesaj)

            Aceste teoreme revelate de inteleptul Hermes Tris Megistos în “Tabla de smarald” reprezentand fundamentul manifestarii duale a creatiei în intregul univers, sunt enuntate în continuare:

T1. Aspectul solar şi aspectul lunar sunt cei doi poli ai lumii fenomenale produsa de infinitul UNU sau UNICUL polarizabil.

T2. Aspectul solar şi aspectul lunar sunt amandoua produse în mod continuu de infinitul centrifug.

T3. Aspectul solar este centripet.

Aspectul lunar este centrifug.

Aspectul solar şi aspectul lunar produc impreuna energie şi orice fenomen.

T4. Soarele atrage Luna, Luna atrage Soarele, plus atrage minus, minus atrage plus…..

T5. Forta de atractie este intotdeauna proportionala cu diferenta de polaritate a aspectul solar şi aspectul lunar.

T6. Aspectul lunar respinge aspectul lunar

Aspectul solar respinge aspectul solar.

Forta de respingere este invers proportionala cu diferenta de polaritate a elementelor lunare, respectiv solare.

T7. Toate fenomenele şi manifestarile sunt efemere.

Proportiile lor de aspect lunar/ solar variaza în mod continuu.

T8. Nimic nu este în totalitate aspect lunar şi nimic nu este în totalitate aspect solar. Fiecare fenomen, element sau fiinta implica polaritate.

T9. Nu exista nimic neutru în afara Supremului Absolut.

Exista intotdeauna aspect lunar sau aspect solar în exces.

T10. Marele aspect lunar atrage micul aspect lunar.

Marele aspect solar atrage micul aspect solar

T11. In cazul manifestarilor extreme, aspectul lunar produce aspectul solar şi invers.

T12. Toate corpurile fizice sau structurile sunt aspecte solare la centru şi aspecte lunare la periferie sau margine.