J 172. Sâmbătă, 22 Septembrie 2001, Piteşti, ora 13:25

            Doamne, Te rog spune-mi despre MEMORIE, INERŢIE, HISTEREZIS.

            Memoria este o caracteristică intrinsecă a creaţiei. Stă la baza evoluţiei. Face legătura de la o etapă la alta.

            Fără memorie, nu s-ar produce acumulări şi, fără ele, nici salturi calitative.

            Tot ce este manifestat are memorie.

            Memoria se manifestă atât în timp, în manifestare, dar şi în transcendenţă, unde, în permanentul continuu, toate acumulările sunt prezente, accesibile, unde totul există în eternitate: doar, eternitatea implică memorie continuă, infinită.

            În tehnică, fenomenele sunt clasificate ca având sau nu memorie. Aceasta este doar o aproximare, pentru că nu există nimic fără să manifeste memorie.

            Aici distingem, în lumea fenomenală, conceptele de memorie permanentă şi memorie temporară, exprimând durata menţinerii unei anumite stări, informaţii.

            Când această durată, în condiţiile date, poate fi extinsă nedefinit, fenomenul, aspectul obiectul manifesta memorie permanentă.

            Când această durată este limitată, finită, avem de-a face cu memorie temporară.

            Totul manifestă cel puţin memorie temporară.

            Atunci când se descriu procese, fenomene, acţiuni denumite "fără memorie", de fapt este vorba despre o memorie temporară ale cărei limite de durată sunt sub limita duratelor de percepere, de evaluare a procesului, fenomenului, acţiunii. Deci, este o aproximare.

            În fapt, chiar şi fenomenele de tranzitorii, de durată limitată, sunt memorate, reţinute în substratul memoriei universale (akashice), unde tot ce s-a manifestat şi se manifestă este înregistrat, codat şi stocat în întreaga lui dimensiune, cu toate caracteristicile. Acolo se poate regăsi orice eveniment din manifestare - atât din lumea fizică, cât şi din lumile subtile, memorat, atât ca parametri spaţio-temporali, dar şi cu caracteristicile manifestate de cele 5 calităţi: culoare, sunet, miros, manifestare tactilă, gust.

            După cum am mai spus, manifestarea creaţiei se face discontinuu, în cuaante spaţio-temporale, iar memoria este cheia de legătură, astfel ca totul să fie conexat, coerent, cu semnificaţie, evoluţia fiind bazată pe acţiunile prezente - pe liberul arbitru - , dar în funcţie de istorie, de informaţia memorată a evoluţiei până în acel moment.

            Este, altfel spus, exprimarea karmei (a destinului), a acţiunii şi reacţiunii, a cauzei şi a efectului, a faptului că totul se plăteşte, totul se reflectă ca într-o oglindă, nu există o acţiune fără răspuns, fără consecinţe, cu excepţia celor integrate în armonia universală, divină, ale căror fructe sunt consacrate Divinului.

            Revenind la domeniul tehnic, inerţia este o caracteristică inerentă a oricărui sistem, ea reprezintă exprimarea memoriei temporare a sistemului.

            Dacă sunt sisteme care nu manifestă memorie permanentă, în schimb, memorie temporară au toate, chiar dacă nu apare explicit în evaluarea sistemului, aşa cum am arătat mai înainte.

            Inerţia este cea care asigură continuitatea proceselor, trecerea de la o etapă la alta. Inexistenţa ei ar conduce la fragmentare, chiar şi la nivelul observabilităţii obişnuite, a oricărei acţiuni, fenomen, proces.

            Inerţia este o caracteristică de esenţă, asigurând continuarea unui proces declanşat, şi dincolo de încetarea impulsului iniţial, a cauzei, fapt care marchează că orice acţiune iniţiată implică declanşarea unor procese de rezonanţă, care permit procesului, acţiunii iniţiate să capteze energia, cel puţin pentru o perioadă, pentru continuare.

            Durata proceselor inerţiale depinde de caracteristicile de rezonanţă ale sistemului, inerţia fiind ceva intrinsec sistemului, dar manifestându-se, ca durată, şi în funcţie de stimul, de cauză.

            Histerezisul este o manifestare a memoriei sistemului, a caracteristicilor lui inerţiale, dar şi a memoriei lui permanente, pentru că histerizisul nu e o caracteristică care se manifestă numai în timp, ci şi în spaţiu.

            De exemplu, acţiunea reversibilă a unui stimul de intrare la un proces produce o acţiune dus-întors a ieşirii, dar pe rute diferite, la dus şi la întors, uneori cu întârzieri diferite. Se manifestă deci histerezisul atât în timp cât şi în spaţiu.

            De asemenea, analizând funcţionarea unei memorii permanente (un latch, sau buclă elementară de memorie digitală, de exemplu) în spaţiul stărilor intrare-ieşire, se constată o nereversibilitate a ieşirii, ca răspuns la o evoluţie reversibilă a intrării. Deci, apare histerezisul în funcţionarea unei memorii permanente.

            Memoria permanentă implică o reciclare a informaţiei receptate, în vederea perpetuării ei, deci implică, cel puţin conceptul, circulaţia inversă a informaţiei, bucle de reacţie, pentru că, de altfel, memoria permanentă manifestă şi un obiect spart, de exemplu, care-şi memorează spărtura, până când este reparat sau se distruge.