J 19. Duminică, 13 August 2000, ora 14:30

Îmi vin colegii din CANADA. Ce mesaj să le transmit lor şi românilor de acolo, şi ei, la rândul lor, canadienilor?


            Spune-le că vremurile vin, că nu aşteaptă pe nimeni.

            Toate profeţiile apocalipsei sunt adevărate, dar se împlinesc acum.

            Vor fi războaie grele şi vremuri cumplite.

            Canada nu va fi ocolită, deşi oamenii sunt mai curaţi, mai apropiaţi de Dumnezeu, decât americanii.

            Tot ce pot face este să se unească în credinţă şi iubire şi să devină canale de iubire spre Mine. Faptul că-s români nu-i fereşte de vremurile ce vin. Conflictul nuclear va avea efecte dezastruoase şi în Canada. Puţini vor fi cei care se vor mai îndrepta spre Mine, dacă n-au făcut-o până atunci. Să-şi educe copiii în iubire şi credinţă de Dumnezeu.

            Chiar dacă se întorc în ţară şi orientarea lor spre Mine este aceeaşi, nu schimbă mult. Soarta care i-a desprins de ţară, n-a făcut-o degeaba. Să devină acolo ce ar putea deveni aici, îndreptând oamenii spre Mine. Mulţi din cei care vor rămâne vor reveni în ţară.

            Venirea lui Iisus va schimba ordinea, care pare acum firească, a lucrurilor. Aici, în România, va fi polul credinţei planetare.

            Sunt copiii Mei şi-i iubesc ca pe oricare dintre voi. Nu puteţi să-i ajutaţi altfel, decât transmiţându-le mesajul Meu.

            Avertismentele Mele nu sunt o ameninţare. Scadenţa a venit şi ele reprezintă mesajul Meu de iubire pentru a se putea salva pe ei, pe ai lor şi pe ceilalţi, acum, în ultimul ceas.

            Canada e o ţară frumoasă, dar cu o diversitate de oameni, de tradiţii, de obiceiuri religioase. Orientarea cu iubire spre Mine implică o desprindere de secte. Nu mai este timp pentru dispute aberante, care mai mult îndepărtează oamenii de credinţă.

            Francmasoneria, exponentul Satanei, este infiltrată peste tot şi se manifestă tot mai făţiş, mai plenar.

            Domnia banului a îndepărtat pe om de Mine. Acum, nu mai există serviciu, nu mai există plăcere care să nu se măsoare în bani. Totul e o afacere. Oamenii nu mai ştiu să se dăruiască. Şi când o fac, se gândesc la dar ca la o marfă, bine evaluată înainte. Inima nu e mai deloc implicată. Doar îndrăgostiţii au păstrat puritatea de a da, de a se dărui cu iubire. Ce păcat că ţine aşa puţin, că atunci erau cu Mine.

            Au stricat şi copiii, inoculându-le domnia banului. E mare păcat, pentru că nimic nu-i mai grav decât să îndepărtezi pe cineva de Mine.

            Să se trezească cât mai au timp, altfel degeaba au avuţii, bani, case, maşini. Cui vor mai servi, şi vor mai fi?

            Puţini au soarta să se întoarcă în ţară, dar dacă vor s-o facă, vor fi sprijiniţi. Pentru că aici va fi confruntarea cea mare, dar protecţia şi graţia Mea se vor manifesta din plin. Doar să vă deschideţi spre Mine. Dacă sunt cu adevărat credincioşi, aici vor servi la salvarea acestui pământ sfânt şi a acestui neam atât de încercat. Ce ţel mai nobil îşi doresc, când, prin asta, drumul lor spre Mine se deschide larg?

            Să înţeleagă bine acest mesaj, şi să acţioneze în consecinţă. Au puterea şi credinţa s-o facă.           Dar acum! Vremurile nu vin, au venit!