J 199. 15 Decembrie 2001, Piteşti, ora 11:05

Doamne, după corectura făcută, anexată acestui mesaj, în determinarea hiatusului în cazul general al Legii lui 12, totul pare coerent, logic.

Te rog să-mi spui dacă percepţiile mele sunt corecte şi dacă Legea lui 12 nu este o născocire personală, nefondată.

            Legea lui 12 există şi ai perceput corect mesajele Mele referitoare la ea.

            Corectura făcută la ceva ce ţi se datorează ţie şi nu la ceea ce Eu ţi-am transmis, este justificată şi completează corect capitolul despre hiatus.

            Legea lui 12 nu contrazice reprezentarea desfaşurării proceselor prin eneagramă. Ceea ce ţi s-a spus se referă la procese repetitive, sau reluate unul în continuarea altuia, sau suprapuse parţial, caz prezentat ca o particularizare a Legii lui 12. Poate denumirea de “hiatus” dată momentului de unde un proces poate să evolueze necontrolat, în loc să se oprească în modul prevăzut, nu este cea mai potrivită. Dar esenţa este acceiaşi! Acolo, pentru unele procese, pot interveni preluări necontrolate, care să continue neprevăzut procesul, sau să-l oprească într-o altă secvenţă, decât cea prevăzută.

            Oricum, desfaşurarea celor 12 Kali-uri pe eneagramă evidenţiază tot Legea lui 12.

            Cu corectura făcută, prezentarea din carte este coerentă şi justificată.           

            Urmăreşte să reprezinţi, în desfăşurarea proceselor conform Legii lui 12, buclele de reacţie din eneagramă, evidenţiind semnificaţia lor într-un proces, ţinut sub control de un sistem de reglare care ţine cont de toate fazele şi condiţiile generale ale Legii lui 12. Se vor lămuri unele aspecte ale sistemelor de reglare şi generalizarea care rezultă va constitui o contribuţie practică în analiza şi sinteza sistemelor de reglare a proceselor. Te vei lămuri în curând. Succes!

                                                                                              Ora 11:27

ANEXĂ la mesaj J 199:

            Reprezentarea relaţiei cauză-efect, în cazul Legii lui 12, este dată în figura de mai jos:
 

unde:

H₁=(1+2+IN₁); 4=IN₁-3

H₂=(1+2+3+4+5+6+IN₂); 8=IN₂-7

T=(1+2+3+4+5+6+7+8+9+10+11)

-        durata T₃ a impulsului de stingere trebuie să depăşeasca intervalul de stingere al procesului (al efectului): T₃S.

-        dupa terminarea impusului de stingere, procesul poate fi reluat, deci după intervalul T (perioada, în caz de reluare repetitivă).

NOTĂ:

Se presupune că 3IN₁, 7IN₂.

Dacă aceste condiţii nu se respectă, este necesară aplicarea impusului de menţinere, respectiv, de stingere, chiar înainte de terminarea impulsului precedent, caz în care Legea lui 12 se pastrează, dar intervalele 4 şi, respectiv, 8 devin punctuale, marcând momentele de hiatus.

            Nota evidentiaza că:

 H₁ = t₂ + IN₁,

 H₂ = t₆ + IN₂

unde, prin t₂ şi t₆ se noteaza intervalul de timp, de la origine

(începutul intervalului 1), până la sfârşitul intervalului 2, respectiv 6.

            Daca intervalele 4 şi 8 depăşesc duratele (IN₁-3) şi , respectiv (IN₂-7), procesul începe să scadă în A şi să aibă o evoluţie necontrolată în B.

            De exemplu, dacă 4>(IN₁-3), atunci în punctul A poate să apară o scădere a efectului:

            această scădere incipientă poate fi folosită pentru detectarea apariţiei hiatusului, pentru aplicarea energiei de continuare neperturbată a procesului.

La fel se poate proceda în zona punctului B, prin detectarea evoluţiei, diferită de cea asteptată, a procesului.

            Un exemplu de stingere controlată a unui proces, prin injectarea unei energii de resorbţie, îl reprezintă oprirea unui calculator la caderea reţelei, unde circuitele locale de detecţie a căderii reţelei initiază - folosind energie dintr-o baterie sau energia acumulată într-un condensator - secvenţele de oprire controlată, care permit salvarea stării calculatorului şi a informaţiei în curs de prelucrare.                             ora 12:07