Fără detaşare, n-ai cum să ajungi la Mine, să te desprinzi.

Încrâncenarea, „seriozitatea” înţeleasă ca asprime, rigurozitate rigidă, dovedeşte o anumită înţepenire mentală, un soi de ataşament, de angrenare egotică, un orgoliu mascat, cu consecinţe deloc dorite, chiar dacă ceea ce faci este benefic. Şi asta, pentru că nu te poţi rupe de fructele acţiunii şi pentru că starea de umilinţă, de smerenie e departe de tine.

Umorul, dezvoltarea şi manifestarea lui, cultivarea simţului umorului te ajută să-ţi capeţi seninătatea ţi desprinderea de orice acţiune. Îţi dezvoltă o stare de abilitate mentală, de libertate. Te face să priveşti, de multe ori, mai uşor, cu detaşare la consecinţele karmei individuale şi, prin aceasta, să le depăşeşti mai uşor, fără să mai lase şi alte urme.

Seninătatea conferită te ajută să vezi mai uşor frumosul în ceilalţi şi, prin asta, să înţelegi că toţi, în esenţă, sunteţi la fel, dezvoltându-ţi în acest fel starea de umilinţă.

Un om cu zâmbetul pe buze are orgoliul dat al minim, generează prin rezonanţă şi celorlalţi o ambianţă plăcută, senină, destinsă. Face, într-un cuvânt, bine.

Cel morocănos, care nu e în stare să guste o glumă, ba chiar se supără, pentru că nu înţelege rostul ei, aduce, chiar fără voia lui, o stare de tensiune şi, prin asta, prin amplificarea unor rezonanţe joase, îşi atrage consecinţe karmice. Este şi asta un fel de poluare psihică şi se plăteşte.

Trebuie să ştiţi că aceia lipsiţi de simţul umorului manifestă, cel mai adesea, un orgoliu exacerbat. Ei se consideră că numai ei sunt serioşi, că fac ce trebuie, pe ceilalţi privindu-i, cel mai adesea, cu neîncredere, suspiciune, gata să-i critice pentru orice lucru.

Lipsa de umor e o carenţă spirituală serioasă!

Nu trebuie înţeles aici, prin umor, exagerările şi uşurătatea unora care iau în râs tot ce fac alţii, tot ce este cu adevărat serios, divin. Trebuie făcută o distincţie netă între un umor sănătos, fără tendinţe, şi aşa zisele glume, răutăcioase, tendenţioase, precum şi degenerarea glumei în bătaie de joc. Aici se manifestă o altă formă de orgoliu exacerbat, cel aşa zis „jovial” considerându-se judecător de drept al celorlalţi, admonestându-i pe fiecare cu remarcile lui aparent vesele, dar cu tentă de batjocură. Un asemenea om nu ştie de cele sfinte şi nici nu iubeşte.

Pentru că, să ştiţi, simţul umorului este legat atât de deschiderea mentală, dar şi de iubire. O remarcă, chiar critică, la adresa cuiva, făcută cu umor, dar încărcată de iubire, este de zeci de ori mai eficientă, decât o critică „serioasă”.

Toate aspectele vieţii au frumuseţea lor; doar s-o descoperi! Până şi într-un necaz există ceva demn de apreciat, chiar frumos. Totul depinde de unde priveşti. Iar simţul umorului te ajută să vezi mai de deasupra, mai desprins de ele, permiţându-ţi de cele mai multe ori să ajungi la esenţă.

Cultivarea simţului umorului se face începând cu litera A: să înveţi să zâmbeşti! Şi asta o poate face oricine! Duceţi-vă dimineaţa la oglindă şi zâmbiţi, până când o veţi face din toată inima. Şi amintiţi-vă de asta în cursul zilei!

Când îi zâmbeşti unui om, îi oferi, conştient sau nu, o fărâmă din inima ta, te deschizi cu căldură şi iubire către el, iar relaţia ta cu el are cu totul altă conotaţie, decât în cazul unei „abordări serioase”.

Deci iubirea ajută la simţul umorului, dar şi invers!

Pe de altă parte, cultivă-ţi umilinţa şi toleranţa faţă de ceilalţi. Vei învăţa atunci că, în loc să le critici greşelile, să-i ajuţi cu zâmbetul pe buze. Şi va fi mult mai eficient şi te vor iubi pentru asta.

Caută să nu-ţi impui principiile tale, iar când o remarci, zâmbeşte la adresa ta şi nu te critica rigid. Te vei schimba mai repede în bine.

Urmăreşte asocierile, prin rezonanţă, între diferite aspecte, aparent rupte între ele, ale vieţii şi vei fi surprins şi vei zâmbi, ba chiar vei manifesta umor şi vei deveni sursă de umor de bună calitate.

Urmăreşte să înlături rigiditatea mentală. Scoate-ţi din cap că lucrurile stau numai aşa cum le percepi tu, chiar dacă în majoritatea cazurilor ai avut dreptate. Depinde mult de cum priveşti lucrurile şi să-ţi aduci aminte că şi tu poţi greşi. Asta te va ajuta să-ţi cultivi umilinţa şi să priveşti cu mai multă detaşare - nu lipsă de responsabilitate - chiar şi greşelile tale şi să te poţi corecta mai rapid.

Flexibilitatea mentală - a nu se înţelege, prin asta, lipsa de concentrare - constituie o premiză necesară dezvoltării şi manifestării simţului umorului. Trebuie evitată aşa zisa stare de „constipare mentală”, care te poate propulsa în categoria acelora „cu idei puţine, dar fixe”.

Un adjuvant la îndemâna oricui în cultivarea umorului îl reprezintă lectura cărţilor cu conţinut umoristic. Căutaţi clasicii genului şi ajungeţi apoi până la folclor, la bancuri de bună calitate. Nu uitaţi că pe vremea regimului comunist, Bulă era considerat erou naţional. Şi pe bună dreptate, pentru că nu ierta nimic şi te ajuta să depăşeşti cu zâmbetul pe buze atmosfera încorsetată, rigidă impusă de regimul respectiv. Acum, lucrurile stau pe dos. Atmosfera de la conducere, aparent mai destinsă, a condus la proliferarea unor stări de sărăcire, prin corupţie, prin jaf calificat, a mari mase de oameni, ducându-i într-o stare de asuprire, de exploatare, mai rău decât apreciau comuniştii că ar fi în capitalism. Şi, ca urmare, omul, aparent liber să spună ce vrea, dar copleşit de nevoi, a uitat până şi de Bulă. Şi tare greu mai e!

Chiar şi acum, nu uitaţi de simţul umorului! E cea mai teribilă armă contra tuturor celor care vor să vă anihileze ca oameni. Amintiţi-vă că românii sunt vestiţi pentru umorul lor! E şi asta o armă contra vremurilor grele ce vin! N-o neglijaţi!

Reînvăţaţi să zâmbiţi şi, chiar, când e cazul, să râdeţi din toată fiinţa. Nu înţeleg prin asta „să râzi ca prostu”, cum se spune celor care nu prea pricep şi nici respect nu au pentru ceilalţi.

În toate e un echilibru. Aşa că nu aveţi cum echilibra latura cu adevărat serioasă, fără un umor cu adevărat veritabil.

Succes! Să luaţi în serios simţul umorului! Ora 19:07