Spune-mi, Doamne, ce este CREDINȚA?
Credința este suportul vostru existențial. Este garanția că sunteți și veți fi în veșnicie.
Credința înseamnă legătura vitală cu Mine, pentru că, fără credință, sunteți fără bază, fără susținere, ca niște frunze în vânt.
Credința marchează o mutație profundă în sufletul vostru, o deschidere spre Adevăr, desprinderea de iluzoriu și de minciună.
Fără credință ești izolat de toți, de toate. Ești lipsit de rațiunea esențială, care te leagă de Mine prin iubire. Ești dezorientat, fără acces la o energie esențială, existențială.
La credință se ajunge descoperind în tine esența, intuind și apoi realizând pe deplin că nu ești o entitate izolată, aparent independentă de toți și toate. Descoperi că ești conectat cu totul, că faci parte integrantă din Sublim, din Adevăr.
Credința vine din aproape în aproape. Te deschizi cu credință, percepi răspunsul de confirmare în ființa ta, care face să sporească credința.
Nu se probează prin argumente exterioare. În tine găsești totul și credința este înrădăcinată acolo. Doar s-o descoperi, să uiți de ego.
Credința îți dă suportul, forța de înălțare.
Este strâns legată, practic inseparabila, de umilință și iubire. Pentru că fără umilință nu înțelegi în ce crezi și nu înțelegi integrarea ta în Tot, ca natură divină în întreaga natură divină. Iar iubirea te leagă direct de esență, de Mine, îți oferă calea de a fi una cu sursa în care crezi.
Dacă n-ai credință, nu ai nici încredere în tine, cu adevărat, pentru că nu intuiești suportul, apartenența la întreg.
Cei lipsiți de credință sunt suflete sărace, rătăcite, dar nu fără speranțe, pentru că fiecăruia i se oferă șansa de a-și trezi acest aspect fundamental, latent în el.
Și în această perioadă de grele încercări, Grația Mea se manifestă din plin și orice om este pregătit subtil pentru a se deschide cu credință și iubire spre Mine. Doar să i se spună asta cu iubire și umilință și vorbele încărcate de Mine vor lăsa urme și vor avea, într-un timp mai lung sau mai scurt, efectul scontat.
A nu se confunda credința cu religia.
Credința este una, indiferent de calea religioasă urmată. Toți cred în Mine, indiferent de modul specific în care o fac.
Disputele dintre religii, secte marchează o neînțelegere a adevărului esențial și conduc adeseori la îndepărtarea oamenilor de pe adevărata cale spre Mine. Și acesta este un mare rău, cel mai mare al tuturor religiilor. Semnifică ignoranța, neînțelegerea adevărului din cărțile sfinte, răstălmăcirea acestui adevăr, transformarea lui în dogmă, în ceva înțepenit, rigid, care te încorsetează, în loc să-ți redea libertatea, fără de care nu ai acces la Mine. Pentru că fără propria ta hotărâre, determinare lăuntrică, nu te poți orienta cu toată ființa spre mine.
În biserici am ajuns o sperietoare, Cel care condamnă, de-abia așteaptă să greșești, ca să te pedepsească. Și au transformat pedeapsa în iadul cel veșnic, fără nici o speranță, inovație cu adevărat diabolică a celor care au înlăturat anumite aspecte esențiale din Biblie, cum ar fi reîncarnarea.
Nu există nimeni veșnic păcătos, condamnat pe vecie. Oricine, oricât de departe ar fi de Mine, are șansa de a reveni și va reveni.
Aspectul de iubire practic nu apare în prezentările religioase, anume faptul că tot ce se petrece este manifestarea iubirii Mele, ca părinte, pentru copiii Mei, indiferent de religie.
Adevărata credință nu înseamnă discriminare, ci unire prin umilință și iubire.
Adevărata mea casă este în voi, nu în locașurile de cult. Căutați-Mă acolo unde Mă veți găsi cu adevărat. Deschideți-vă inimile către Mine cu credință și iubire și Mă veți găsi în inima voastră.