J 352. Vineri 29 August 2003, COSTINEŞTI, ora 13:55

RENUNŢAREA ŞI MAGIA EI

Doamne, Te rog din inimă,spune ceva despre RENUNŢARE, despre semnificaţia ei.

Renunţarea este un sacrificiu de suflet care vă înalţă la Mine, care vă întăreşte credinţa şi vă purifică, atunci când este făcută spre binele celorlalţi, când orientarea acestui act este către Mine.

Este ca un dar pe care-l faci, rupându-ţi-l din inimă. Asta face ca renunţarea să aibă o valoare magică, o forţă spirituală care-ţi curăţă sufletul, te face să te autodepăşeşti, te ajută să înţelegi că tot ce ai al Meu este, că totul vine de la Mine şi că trebuie să-Mi mulţumeşti pentru ceea ce tu primeşti pentru tine şi pentru a transmite celorlalţi.

Renunţarea este şi un act de umilinţă, pentru că interior – chiar daccă nu conştientizezi – ai înţeles că celălalt, în favoarea căruia tu renunţi, este fratele tău, egal cu tine în faţa Mea, că nu ai motive speciale să te consideri mai îndreptăţit ca el la cele pe care tu le-ai primit de la Mine.

E greu în lumea voastră adânc îngropată în materialitate, unde grelele rezonanţe în care trăiţi vă împing să acumulaţi material pentru voi înşivă cât mai mult, vă fac să uitaţi că omul de lângă voi – frate bun cu tine, în faţa Mea – trăieşte în lipsuri grele şi greu de suportat uneori, e plin de nemulţumiri şi suferă nedreptăţi care-i încarcă greu sufletul.

A renunţa e mai mult decât a dărui. Atunci când dăruieşti, o faci din preaplinul pe care-l ai, pe care-l împarţi cu celălalt. Poţi chiar să-ţi dăruieşti şi totul, pentru că tot ai sentimentul siguranţei, că există şi pentru tine întotdeauna o rezervă.

Dar când renunţi, asemenea calcule interioare dispar. Pur şi simplu, o faci, abandonându-te în faţa Mea, te pui în mâinile Mele, lăsând celuilalt, celrlalţi, ceva ce tu meritai, ceva care nu poate fi suplinit, cel puţin într-un viitor nu prea apropiat.

  Este un adevărat sacrificiu, un cat sacru, devenit aşa prin uitarea ta de tine, cel individual, egotic.

A renunţa implică mai mult decât generozitate. E un act al sufletelor nobile, în care umilinţa se trezeşte şi le luminează viaţa.

A fi capabil să renunţi arată că ai depăşit un prag, pentru că renunţând chiar la tot ce ai – sau, mai bine zis, la ceea ce ţi s-a dat împrumut pe o perioadă determinată, de către Mine – atunci tu rîmâi cu ceea ce Eu ţi-am dăruit cu adevărat ţie, cu Eternul, cu nepieritoarea ta esesnţă, cu legătura ta intimă şi indestructibilă cu Mine.

Iar, dacă dăruind urmăreşti să-ţi depăşeşti, să-ţi înăbuşi anumite frustrări care apar, dacă încerci bucuria actului pe care-l faci, atunci ceea ce obţii în schimb nu se poate compara valoric cu ceea ce ai dat.

Tu te-ai înfrânt pe tine cel egotic, tu te-ai dăruit Mie, te laşi în Voia Mea, voinţa ta abandonându-se Voinţei Mele, şi asta te înalţă spre Mine.

Dar, trebuie să ştii că legea compensării e universală, iar răsplata pe care o primeşti  este la dimensiunea actului tău sufletesc, dar are reflexe pe toate planurile. Aşa că, aproape de fiecare dată, renunţând, obţii – chiar şi acolo de unde ai dat – mult mai mult decât aveai sau sperai să ai, dacă n-ai fi renunţat, pentru că, nu uitaţi că renunţarea implică de cele mai multe ori să cedezi, să oferi altcuiva ceva ce tu tocmai aşteptai să obţii, ceva ce ţi-ai dorit mult, pentru care ai muncit mult şi tocmai în momentul împlinirii strădaniilor tale, tu te hotărăşti să renunţi în favoarea altuia, sau altora.

Şi aici trebuie înţeles că renunţarea nu implică neapărat transferarea scopului strădaniilor tale către altcineva, ci uneori, pur şi simplu, abandonarea împlinirii acestui scop, care ar putea afecta binele altora.

Deci a renunţa nu presupune neapărat a transfera bunul tău – obţinut cu trudă – altcuiva, ci implică uneori a abandona o finalitate, a abandona un vis drag, pentru ceilalţi, uneori pentru a-ţi canaliza eforturile tale spre o altă direcţie, necesară celorlalţi.

Un asemenea act de sacrificiu din inimă conduce – repet acest aspect – de cele mai multe ori la a te situa pe un nivel superior celui pe care ţi-l doreai înainte de a renunţa, chiar la a obţine, la a ţi se oferi ulterior mai mult decât tu îţi doreai.

Cu alte cuvinte, renunţând din toată inima, recapeţi mai repede şi mai bine ceea ce ai oferit, ceea ce tu ai pierdut prin renunţare.

Cu adevărat, renunţarea este un act magic, pentru că dacă ai puterea sufletească s-o faci, îţi întoarce amplificat ceea ce tu ai dat şi – ceea ce este mai important – te îmbogăţeşte sufleteşte.

Când renunţi din inimă spre binele celuilalt, de fapt tu renunţi în favoarea Mea, iar Eu nu las actul tău nerăsplătit.

Trebuie subliniat că renunţarea are această conotaţie sacră de înnobilare sufletească, atunci când ai în minte şi în inimă clar faptul că pe primul loc sunt Eu, că tot ce faci este pentru Mine, pentru a te înălţa pe tine şi pe ceilalţi spre Mine.

Dacă lucrurile nu stau aşa, renunţarea devine chiar un act de laşitate, cu conotaţii demoniace, chiar satanice, care te coboară pe tine, implicit făcând rău şi celorlalţi. Cel mai simplu exemplu – la îndemâna voastră – este actul renunţării la o cale spirituală autentică – cum este calea voastră – pentru a nu deranja, a nu strica relaţiile cu ceilalţi (din familie sau din afară), care nu înţeleg încă semnificaţia eforturilor tale spirituale. Atunci, din prostie şi laşitate, faci voia Satanei, iar cei care te împing la acest act, profitând de slăbiciunea ta, îşi fac o karmă cumplită, pentru că nu există păcat mai mare, decât a deturna – conştient sau inconştient – o fiinţă umană de pe calea care duce la Mine.

Înţelegeţi bine aceste aspecte. Exemplul dat este semnificativ, dar situaţii cu asemenea tendinţe sunt numeroase în viaţă.

Criteriul este simplu şi vi l-am spus mai înainte: contează sensul actului pe care-l faceţi. Este acest act sacru, orientat spre Mine, sau este un act laş, demoniac, satanic?!

Dacă apar situaţii în care discernământul vostru nu vă ajută, atunci apelaţi la cineva curat, de încredere, la un maestru spiritual. Dar, dacă nu puteţi folosi acest procedeu, atunci – şi nu numai atunci – amintiţi-vă de Mine, cereţi-Mi ajutorul, ghidarea Mea şi veţi fi susţinuţi şi inspiraţi şi veţi reuşi.

Oricum, actul renunţării reprezintă de fiecare dată o probă spirituală pentru voi. Amintiţi-vă asta, chemaţi-Mi Graţia şi veţi proceda divin, veţi trece un prag, veţi fi mai aproape de Mine.

Manifestaţi discernământ, credinţă şi curaj!

Sunt cu voi!                                                                                                                           Ora 15:05