J 414. Duminică 25 iulie 2004, Piteşti, ora 22:00

BUNĂTATE, OMENIE, IUBIRE

Doamne, Te rog, vorbeşte-ne despre BUNĂTATE - OMENIE - IUBIRE


Bunătatea este o trăsătură a sufletelor nobile, a celor care percep subtil şi înţeleg şi raţional valoarea divină ascunsă în fiecare fiinţă, în tot ce este creat.

Bunătatea este o manifestare a inimilor calde, pline de iubire, dar pline şi de respect şi smerenie în faţa Creaţiei.

Cei buni oferă, fără rezerve, din preaplinul inimii lor, având puterea de a trece peste greşelile altora, având puterea de a ierta şi de a cere îndurarea şi milostivenia divină pentru ceilalţi. Ei vor reacţiona cu iubire, chiar faţă de actele ostile lor, faţă de cei care-i urăsc. Chiar dacă este necesar să se apere, să se protejeze, ei înţeleg să o facă, fiind însă lipsiţi de ură, manifestând în acţiunile lor înţelegere, compasiune, iertare şi invocând iubirea şi graţia Mea pentru cei care, în greşelile lor, nu ştiu ce fac.

Bunătatea este polul opus al răului, al răutăţii.

Este o caracteristică specifică omului, care-l deosebeşte de restul Creaţiei, conferindu-i nobleţea şi lumina necesare pe drumul spre Mine.

Nu răspundeţi cu rău la rău! Protejaţi-vă şi apăraţi-vă, dacă e cazul, dar fiţi atenţi la intenţia cu care o faceţi!

Bunătatea e molipsitoare; prin urmare, cei care o manifestă fac un bine înmiit, pentru că generează, implicit, şi un câmp al frăţiei, într-ajutorării, înţelegerii, compasiunii, ajutându-şi implicit semenii să scape de rezonanţele joase, să-şi îndrepte privirea spre Înalt.

Omenia înseamnă mai mult decât bunătatea. Ea pune în primul plan respectul faţă de om - creaţia Mea cea mai înaltă -, presupune din start că a fi în faţa omului, a avea de-a face cu el reprezintă, de fapt, a te situa în Prezenţa Mea. O asemenea înţelegere atrage după sine acea comportare, izvorând din cele mai profunde şi mai elevate aspecte ale inimii. Este nobleţea sufletească, aureolată de o înţelegere intuitivă - dobândită, de altfel, din experienţele evoluţiei - a misterului divin, manifestată pe un fundal de bunătate şi iubire.

Omenia este o trăsătură specifică neamului românilor, deşi ea se manifestă şi la alte popoare, dar neavând încă naturaleţea şi forţa interioară care apare la români.

Nu este nimic surprinzător. O asemenea calitate a sufletului neamului românesc - şi aici, să înţelegeţi că integrez pe toţi cei cuprinşi în această sferă, indiferent de naţionalitatea lor - s-a format în decursul vremurilor pline de grele încercări şi are amprenta fiinţelor de excepţie care au locuit cândva pe teritoriul României Mari, nucleu al genezei naţiilor şi civilizaţiilor planetei.

De altfel, aşa cum remarca maestrul vostru, cuvântul „omenie” nu are echivalent în nici o altă limbă, şi nu întâmplător, ţinând cont de cele afirmate mai înainte.

Relaţia bunătate - omenie - iubire formează o triadă, în care nici una dintre componente nu poarte exista fără celelalte. Fără îndoială că iubirea este cea care guvernează totul, dar, în această relaţie specifică, iubirea este manifestată pe un nivel de mare profunzime şi elevare sufletească.

Reflectaţi asupra acestei triade, asupra acestei intercorelaţii şi urmăriţi, prin înţelegerea cât mai profundă a actului divin al Creaţiei, să manifestaţi iubire, omenie, bunătate, în orice împrejurare. O asemenea comportare vă umple de lumină, de nobleţe, vă înalţă la Mine.

Cultivaţi bunătatea şi omenia în orice ocazie, cu oricine, dar mai ales fiţi buni şi omenoşi şi plini de iubire cu copiii, sădindu-le de mici sâmburele căii regale de acces către Mine, prin iubire necondiţionată.

Prin bunătate şi omenie faceţi binele să triumfe, faceţi ca Iubirea Mea să fie percepută pretutindeni, faceţi ca semenii voştri să-şi deschidă inimile către Mine, determinaţi intrarea fără suferinţă a întregii seminţii umane în Epoca Glorioasă de Aur.

Fiţi buni, drepţi, omenoşi şi plini de iubire!

Împărăţia Mea vă aşteaptă!

ora 22:40