Cap. II, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55

Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

 

 

Capitolul 2

 

S A D H A N A P A D A

 

 

 

CAP II SUTRA 1

 

       Tapahsvadhyayeshvarapranidhanani kriyayogah

 

        Tapah = austeritate; svadhyaya = studiu individual, studiul scripturilor; ishwara pranidhana = supunere lui Dumnezeu; kriya yoga = yoga practică.

 

             TAPAS, SVADHYAYA şi ISHWARA PRANIDHANA constituie KRIYA YOGA.

 

        Literal, cuvântul tapas înseamnă a arde, a crea căldură sau energie. De obicei tapas este tradus prin cuvântul ascetism, austeritate sau penitenţă, dar în realitate el desemnează un proces care elimină complet impurităţile, zaţurile personalităţii interioare. În Bhagavad Gita se spune că focul lui jnana (cunoaştere) arde întreaga acumulare karmică, ceea ce înseamnă că el arde karma acumulată, karma prezentă şi karma care este deja sacrificată. Nagarjuna spune că numai o singură sămânţă, atunci când nu este arsă, e capabilă de a da naştere la multe seminţe şi plante. În acelaşi fel, atunci când chitta (minte) nu este eliberată de samskaras (tendinţe mentale), ea este capabilă să producă mult mai multe samskaras, corpuri şi reîncarnări. O sămânţă prăjită sau arsă devine incapabilă de a se reproduce. Acest proces este tapas, care implică auto-purificare.

        Uneori impuritatea este mică şi necesită puţină curăţire, dar când avidya (ignoranţa) este prea mare, este necesară acţiunea focului. Tapas este o sadhana (practică spirituală) care curăţă o minte extrem de murdară şi plină de avidya (ignoranţa). Tapas înseamnă de asemenea conservarea căldurii şi energiei. Ea creează chiar căldura fizică, ca în pranayama (formă de yoga). În cazul de faţă cuvântul tapas este folosit într-un context foarte elevat. În sutra 32 a acestui capitol va apare din nou cuvântul tapas. Acolo însă el va desemna o sadhana (practică spirituală) elementară. În sutra de faţă tapas nu e folosit numai în sensul de austeritate sau penitenţă, ci şi în sensul de a genera un fel de căldură. Această căldură poate fi generată prin pranayama (controlul suflului), prin Hatha Yoga, prin mudras (gesturi de punere în rezonanţă) şi bandhas ("legături") sau prin concentrarea minţii, prin brahmacharya (continenţa sexuală) sau ahimsa (non-violenţă). Această căldură nu e numai fizică, este în acelaşi timp căldură pranică, mentală sau spirituală. Ea are o natură psihică.

        Atunci când vreţi să eliminaţi un obicei prost, cu cât vreţi să scăpaţi mai mult de el, cu atât el devine mai puternic. Când adormiţi, vă urmăreşte în somn. Dacă este oprit în vis, el devine o parte din comportarea voastră, sau dacă nu, el va da naştere la boli. Acest obicei trebuie distrus chiar de la rădăcina sa, care e psihică, şi nu numai la nivel conştient. Samskara sau complexul trebuie de asemenea eliminat. Pentru aceasta este necesară o activitate psihică cum ar fi pranayama (controlul suflului) sau ahimsa (non-violenţa), care va acţiona chiar la nivele subconştiente dacă este cazul. Acesta este sensul cuvântului tapas.

        Cuvântul svadhyaya necesită o explicaţie similară. Etimologic, el înseamnă analiză personală, sau studiu, dar este folosit pentru studiul scripturilor cum ar fi Bhagavad Gita sau Biblia. Nu acesta este înţelesul lui svadhyaya în această sutra. Acesta este înţelesul în sutra 32, dar aici el înseamnă încercarea de percepere a propriului sine în diferite perspective. Atunci când vă priviţi nasul sau dinţii în oglindă, acest act se numeşte adhyaya; adică studiu detaliat. În mod analog, svadhyaya înseamnă studiul detaliat al propriului sine, ceea ce include studiul întregii structuri a personalităţii voastre, adică aspectele fizic, mental, emoţional şi spiritual. Diferitele practici din Kriya Yoga duc la percepţia sinelui. Acesta este procesul de a vă vedea propria conştiinţă. Dacă încercaţi să percepeţi un miros psihic, îl veţi percepe sub forma unui miros. Aceasta este svadhyaya, în care vă uitaţi la propria voastră conştiinţă.

        Astfel, în această sutra cuvântul svadhyaya nu înseamnă studiul scripturilor sau practica lui Japa. Rishi Patanjali foloseşte acelaşi cuvânt în locuri diferite şi cu înţelesuri diferite.

        La fel este şi cu Ishwara pranidhana. Acest cuvânt înseamnă de obicei supunere lui Dumnezeu, dar aici se desemnează prin el plasarea completă a fiinţei în conştiinţa cea mai intimă, ceea ce înseamnă fuzionarea completă a conştiinţei cu conştiinţa cea mai profundă. Ishwara este conştiinţa interioară. El nu este un sine personal exterior. El este în noi, şi în Kriya Yoga mintea este pusă în întregime la dispoziţia sinelui interior.

       Kriya yoga înseamnă yoga practică - adică yoga împreună cu tehnicile practice. Ea implică tehnici de purificare, auto-observaţie şi dezvoltare a conştiinţei. Aceste trei acte constituie Kriya Yoga. Ea mai poate fi definită ca fiind anumite kriyas care produc şi conservă căldură, ceea ce implică conştiinţa sinelui, şi kriyas-uri prin care mintea este pusă la dispoziţia conştiinţei interioare. Kriya Yoga este una din metodele de Raja Yoga. Deoarece nu este un lucru obişnuit să se scrie despre Kriya Yoga, rishi a dat numai o sutra despre ea.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 2

 

       Samadhibhavanarthah kleshatanukaranarthashcha

 

        Samadhi = samadhi; bhavanarthah = pentru a dezvolta starea de; klesha = cauza suferinţei; tanu = disipare; karanartha = pentru a face; cha = şi.

 

       Pentru dezvoltarea conştiinţei din SAMADHI şi pentru a disipa cauza suferinţelor (KLESHAS) se practică KRIYA YOGA.

 

       Kriya yoga se practică în scopul de a dezvolta conştiinţa din samadhi şi de a disipa kleshas-urile. Samadhi nu mai are nevoie de explicaţii acum. El este unul din scopurile tehnicilor de Kriya Yoga. Al doilea scop este îndepărtarea kleshas-urilor.

        Cauzele suferinţei sunt diminuate gradat şi în acest scop trebuie practicată Kriya Yoga. Acestea constituie cele două ţeluri în Kriya Yoga. Prin practica Kriya Yoga se atinge o stare emoţională de samadhi, numită transă. Acest samadhi este complet diferit de starea de transă obţinută prin Bhakti (yoga devoţională) intensă sau prin intonarea cântecelor devoţionale. Totuşi, ea este o stare de fuziune, dar o fuziune la un nivel emoţional. Probabil că prin Kriya Yoga corpurile fizic, psihic şi emoţional sunt în mare măsură modificate. Ca rezultat al acestui lucru, întreaga structură a stării de samadhi se manifestă pe un nivel diferit. Prin Kriya Yoga kleshas-urile sunt îndepărtate, stările superioare de samadhi fiind prin urmare uşurate.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 3

 

       Avidyasmitaragadvesabhiniveshah kleshah

 

        Avidya = ignoranţă; asmita = sentimentul eu-lui; raga = plăcere; dwesha = repulsie, neplăcere; abhiniveshah = frica de moarte; kleshah = suferinţe.

 

             Ignoranţa (AVIDYA), sentimentul eu-lui (ASMITA), plăcerea (RAGA), neplăcerea (DWESHA) şi frica de moarte (ABHINIVESHA) sunt durerile sau tensiunile fundamentale ale minţii (KLESHAS).

 

        În primul capitol chitta vrittis-urile (modificările minţii) au fost împărţite în dureroase şi nedureroase. Acolo s-a folosit cuvântul klesha şi s-a spus că klesha este îndepărtat prin samadhi. Acum rishi dă detaliat kleshas-urile. Datorită tendinţelor materialiste, omul crede că mizeriile egoiste sunt singurele sale mizerii. Filosofii şi psihologii au încercat să găsească baza durerii şi au descoperit că durerea sau suferinţa nu îşi are rădăcinile în prezent, ci în trecutul îndepărtat.

       Klesha este un fel de agonie care are loc chiar în interiorul fiinţei noastre. Fiecare om are dureri subconştiente, dar activităţile noastre zilnice superficiale nu ne permit să le conştientizăm, altfel am simţi durerea în toată vivacitatea ei. Este dificil de înţeles că omul exterior este foarte diferit de omul interior. În psihologia abisală se spune că există diferite faze ale vieţii umane, şi că sinele intim al omului se comportă în mod diferit. Atunci când omul spune adevărul în exterior, el minte în interior. Comportamentele omului exterior şi ale omului interior sunt exact opuse. Yoghinul trebuie să cunoască psihologia abisală, care ne spune că adevărata fericire nu este la nivel superficial. Viaţa interioară poate fi foarte diferită de viaţa exterioară, aşa că nu putem judeca un om după viaţa exterioară. Astfel, chiar şi un om bogat şi educat, care pare a fi fericit din exterior, poate fi extrem de nefericit în interiorul fiinţei sale, sau poate fi într-o continuă beatitudine. Explicaţia lui Patanjali despre kleshas trebuie înţeleasă din punctul de vedere al psihologiei abisale.

        În mod obişnuit noi nu suntem conştienţi de frica de moarte, dar ea există în subconştient. Atunci când cineva vrea să facă ceva şi îi este frică, această frică este frica de moarte - abhinivesha. Aceasta este o acţiune reflexă, analoagă acţiunii reflexe de a ne feri de un automobil atunci când îl auzim venind. În acest caz noi nu suntem conştienţi de moarte, dar ne ferim de ea. Frica de moarte este rădăcina cauzei care ne face să ne ferim. Chiar şi animalele au kleshas.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 4

 

       Avidyaksetramuttaresam prasuptatanuvichchhinnodaranam

 

        Avidya = avidya; ksetram = câmp; uttaresam = al următoarelor; prasupta = adormit; tanu = disipare, atenuare; vichchhinna - dispersat; udaranam = în plină activitate, extins.

 

             AVIDYA este câmpul acestor KLESHAS care pot fi în stările adormită sau latentă (PRASUPTA), atenuată (TANU), dispersată (VICHCHHINNA) sau în plină activitate (manifestate) (UDARANA).

 

       Kleshas-urile nu se exprimă numai prin durere, ci prin întreg comportamentul uman. Ambiţia şi efortul pentru succes înseamnă klesha. În acest context cuvântul klesha nu este individual - el este colectiv. Datorită unui impuls klesha un individ sau o naţiune se poate mobiliza pentru atingerea unui ţel nou. Evitarea situaţiilor neplăcute ale vieţii se face tot sub un impuls klesha. Animalele nu ştiu asta, dar ele se comportă, în consecinţă instinctiv şi natural. Dacă analizaţi psihologia comportamentală umană de-a lungul a diferite anotimpuri şi în condiţii diferite, veţi observa că schimbările de comportament au drept bază kleshas. Vara vrem răcoare şi aer condiţionat, facem baie de multe ori pe zi, iar când e iarnă facem baie mai rar şi nu ne dă prin minte să aruncăm hainele de pe noi. Acest lucru pare complet natural, dar dacă veţi analiza psihologia comportării veţi observa că schimbarea aceasta nu se datoreşte iernii, ci în spate ei este filosofia kleshas-urilor. Nu dorim să suferim iarna de frig. Această dorinţă nu este la suprafaţă ci în interior.

       Avidya (ignoranţa) este sursa lui asmita (principiul ego-ului), raga (plăcerea), dwesha (repulsie) şi abhinivesha (frica de moarte). La fel cum sămânţa este cauza existenţei întregului copac, în acelaşi fel avidya (ignoranţa) este sursa celorlalte patru kleshas. Kleshas-urile au patru stadii de exprimare. Ele pot fi adormite, când nu le puteţi percepe. Uneori ele devin atenuate şi pot fi sesizate vag. În starea dispersată ele dau naştere la o stare oscilatorie sau alternantă; în ultimul caz ele pot fi în plină activitate. Aceste stadii diferite ale kleshas-urilor pot fi observate la diferiţi oameni în diferite momente. În mod obişnuit nu suntem niciodată liberi de ele. Exceptând cazul marilor yoghini, care le stăpânesc, kleshas-urile sunt prezente în orice om. Atât timp cât acestea sunt prezente, nu se poate realiza sinele.

       Avidya (ignoranţa) este cauza tuturor. Scenariul este următorul: din avidya se naşte asmita (principiul ego-ului); din asmita, raga (plăcerea); din raga, dwesha (repulsia), iar din dwesha, abhinivesha (frica de moarte). Cauza rădăcină a tuturor acestora este avidya (ignoranţa), prin urmare ea trebuie înţeleasă bine. Dacă fiinţa e capabilă să controleze avidya, ea va fi capabilă să controleze toate celelalte kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii).

        Intregul proces de dezrădăcinare trebuie să înceapă de la rădăcină. Acesta este un proces de involuţie. Procesul de evoluţie este de la abhinivesha (frica de moarte) la dwesha (repulsie), apoi la asmita (sentimentul eu-lui), apoi la avidya (ignoranţă) şi apoi la vidya sau iluminare.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 5

 

       Anityashuchiduhkhanatmasu nityashuchisukhatmakhyatiravidya

 

        Anitya = non-etern, efemer; ashuchi = impur; duhkha = durere; anatmasu = non-atma; nitya = etern; shuchi = pur; sukha = fericire; atma = sine; khyati = cunoaştere; avidya = avidya.

 

             AVIDYA este confundarea a ceea ce este non-etern, impur, rău şi non-ATMA, respectiv cu ceea ce este etern, pur, bun şi ATMA.

 

        Această sutra dă cea mai clasică definiţie a lui avidya. În mod obişnuit avidya înseamnă ignoranţă, dar în această sutra ea înseamnă ceva diferit. Ea reprezintă confundarea unor anumite lucruri cu alte lucruri, total diferite. Ea este o eroare în percepţia spirituală. Atunci când o rădăcină este confundată cu un şarpe, conştiinţa ia atunci o formă numită avidya. Avidya este un fel de psihoză, dar nu în sens de nevroză. Ea are calitatea de a fabrica ceva care poate fi folosit. În Bhagavad Gita se spune că sub influenţa lui avidya, dharma (termen desemnând "ceea ce constituie Adevărata Natură a noastră") este confundată cu adharma şi vice-versa. În Vedanta se spune că simţurile, corpul şi buddhi îşi au limitările lor; dincolo de acestea există o nelimitată conştiinţă unică. Conştiinţa este perfect pură, în timp ce baza ei este impură. Conştiinţa este eternă, în timp ce baza este non-eternă. Prin urmare avidya trebuie să fie diferită de atman deoarece avidya este identificarea cu corpul.

       Avidya este iluzia divină, un voal amăgitor, un drog halucinant, un defect sau o neputinţă a percepţiei noastre psihice. Noi înţelegem greşit relaţia noastră cu oamenii datorită lui avidya, la fel cum confundăm o rădăcină cu un şarpe. Eroarea influenţează creierul şi gândirea.

       Avidya este o mentalitate greşită care a apărut odată cu jivatman (ATMAN, Sinele Suprem Etern, manifestându-se sub forma unui Sine încarnat) chiar de la început. Incetarea ei marchează începutul iluminării. Acest lucru este posibil numai printr-o distincţie completă între conştiinţă şi corp, dar acest lucru este foarte dificil. Nici chiar în meditaţie nu putem separa conştiinţa de buddhi (inteligenţă). Din punct de vedere intelectual numai, nu este posibil să realizăm acest lucru, dar în realitate corpul este complet diferit de atman şi de minte. Numai în anumite forme de meditaţie profundă le putem percepe separat. În prezent, în noi materia şi energia par să fie un singur lucru. Din punct de vedere intelectual putem admite şi le putem considera ca fiind separate, dar nu le putem sesiza direct din cauza lui avidya (ignoranţa). Nu putem înţelege şi percepe esenţa ultimă a lucrurilor deoarece noi cunoaştem lucrurile numai superficial şi mărginit. Noi putem percepe direct şi putem înţelege în mod corespunzător şi complet esenţa numai prin intermediul lui viveka (discriminare).

        În mitologia indiană există o pasăre legendară, numită hamsa, care poate separa laptele de apă. Acesta este un proces de viveka, adică un proces care îndepărtează avidya (ignoranţa) şi revelează vidya (cunoaşterea). Ţărăncile aruncă tărâţele şi păstrează grâul, dar înainte de aceasta a trebuit ca cele două să fie separate. Aceasta este viveka (discriminare). Avidya (ignoranţa) este un aspect negativ; este absenţa stării pozitive. Este la fel cum atunci când este întuneric noi nu trebuie să luptăm cu el pentru a-l îndepărta - el este îndepărtat prin lumină. În mod analog, avidya (ignoranţa) este îndepărtată prin viveka, adică iluminare.

        Iluminarea este de două tipuri - temporară şi permanentă. Viveka este primul tip de iluminare, prin care noi putem distinge între corp şi atman. Avidya este numită maya în Vedanta. În context cosmic, ea este maya; în context individual ea este avidya. Noţiunea de avidya poate apare numai pe o bază pozitivă, şi această bază este Brahman.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 6

 

       Drigidarshanashaktyorekatmatevasmita

 

        Drig = purusha, putere a conştiinţei, putere de a vedea; darshana = ceea ce este văzut, cunoscut; shaktyoh = una din cele două puteri; ekatmata = identitate; iva = ca şi cum; asmita = sentimentul eu-lui.

 

             ASMITA constă în a identifica în mod eronat PURUSHA cu BUDDHI.

 

        Conştiinţa faptului că "eu sunt" este amalgamată cu existenţa, cu corpul, cu acţiunile şi cu mintea. Este ca şi cum un prinţ în haine de cerşetor s-ar identifica cu rolul pe care-l joacă. Aceasta este asmita. Atunci când conştiinţa internă (purusha), reprezentând cel mai înalt adevăr din om, se afirmă prin intermediul corpului, a lui buddhi şi a simţurilor, este asmita. Ea are stadii diferite. În cazul omului primitiv care are un intelect nedezvoltat, asmita este bazată pe identificarea cu corpul şi organele. Ideea omului primitiv despre sine se identifică cu corpul fizic. O persoană dezvoltată intelectual se identifică pe sine cu funcţionarea superioară a minţii.

        Astfel, asmita este o conştiinţă care identifică în mod eronat purusha cu vehiculul său; de exemplu, atunci când spunem că vine autobuzul, înţelegem prin asta că autobuzul este condus de un şofer. Buddhi este numai un vehicul şi la fel este şi cu simţurile. Atman sau purusha este acela care realizează cunoaşterea. Puterea de a vedea, de a gândi şi de a auzi aparţine lui purusha, dar această putere este transferată sau transmisă lui buddhi şi simţurilor. Concepţia aceasta de amestecare este numită asmita. Shakti, puterea lui purusha este aceea care gândeşte, vede etc. dar acest lucru este transmis vehiculului său, astfel încât nouă ni se pare că ochii sunt cei care văd, etc.

        Atunci când purusha este perceput interior, nu mai există identificare cu corpul sau intelectul, dar noi în mod obişnuit nu putem realiza această percepţie, şi această non-conştiinţă este asmita.

        În Katha Upanishad se spune foarte clar că numai prin puterea sinelui (atma) ochii văd, urechile aud, pranas-urile (totalitatea forţelor subtile ale naturii) se mişcă şi mintea gândeşte. Mintea nu-l cunoaşte pe atman, dar ea cunoaşte totul numai prin intermediul lui atman. Mantras-urile din Katha Upanishad arată clar distincţia dintre puterea de cunoaştere (drig shakti) şi vehiculul ei (darshanashakti).

        Puterea de a vedea adevărul nu se poate obţine nici prin citirea textelor filosofice, nici prin ascultarea marilor cărturari. Chiar şi filosofii şi gânditorii identifică purusha cu corpul şi buddhi, deci nu este posibil să se îndepărteze asmita numai prin intelect. Acest lucru se poate face numai prin meditaţie.

        Se întâmplă uneori în meditaţie să iasă ceva la iveală astfel încât să-l puteţi vedea. Ramana Maharishi a avut această experienţă la o vârstă foarte tânără. El şi-a văzut propriul corp în meditaţie, şi a văzut de asemenea, că el stătea şi observa propriul său corp. Deci erau trei persoane - corpul, cel care-l vedea, şi cel care-l vedea pe cel care-l vedea. În acest fel, asmita este amestecarea acestui principiu dublu sau triplu. Majoritatea dintre noi suntem în asmita, prin urmare, în această sutra se spune că acest aspect particular al lui asmita nu este altceva decât "eu sunt". Acest "eu sunt" constituie identificarea lui atman cu vehiculele inferioare.

        Există o poveste despre Indra şi Virochana, care erau respectiv, regele zeilor şi regele rakshas-ilor (demoni). Amândoi s-au dus la Prajapati pentru a primi instrucţiuni. Acesta le-a spus cele două mari instrucţiuni, şi anume AHAM BRAHMASMI (Eu sunt Brahman) şi TATVAMASI (tu eşti acesta). Virochana a confundat aham cu corpul său şi a fost în cele din urmă distrus datorită lui asmita. Indra a meditat asupra înţelesului real, şi a ajuns fericit. Astfel, dacă sunteţi capabili să pătrundeţi adânc în meditaţie, trecând dincolo de avidya, puteţi realiza natura reală a lui purusha (Sinele divin Absolut). În acest moment asmita (principiul ego-ului) e depăşită.

        Acest lucru este realizabil prin două metode; una este metoda puternică, dar dificilă, a dhyana-ei (meditaţie), iar cealaltă este metoda analitică din jnana yoga (yoga cunoaşterii), care a fost folosită de Indra, dar această metodă necesită o purificare a inimii şi a intelectului. Astfel se poate depăşi asmita (sentimentul eu-lui), un vlăstar a lui avidya (ignoranţa).

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 7

 

       Sukhanushayi ragah

 

        Sukha = plăcere; anushayi = care însoţeşte; ragah = ataşament.

 

             RAGA este ataşamentul care însoţeşte plăcerea.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 8

 

       Duhkhanushayi dvesah

 

        Duhkha = durere; anusayi = care însoţeşte; dvesah = aversiune.

 

             Dwesha este aversiunea care însoţeşte durerea.

 

        Atunci când există un obiect al plăcerii şi când mintea îl caută, voind cu tot dinadinsul să repete într-una experienţa plăcută oferită de acesta, avem de-a face cu raga (plăcere). Raga nu este foarte dificil de eliminat; fiinţa îl poate elimina printr-un mic şoc, creat de natură sau creat artificial. Dwesha (repulsie) este opusul lui raga (plăcere). Amândouă încătuşează nenumărate fiinţe şi lucruri, pozitiv sau negativ. Ele sunt stări bine definite ale minţii noastre iar aceste stări se bazează pe simţul plăcerii sau repulsiei.

       Raga (plăcere) şi dwesha (repulsie) ne trag în jos, spre nivele inferioare ale conştiinţei. Atât timp cât ele se manifestă, mintea nu poate fi ridicată spre culmi spirituale. Trebuie reamintit că ele sunt două feţe ale aceleiaşi monezi. Ele constituie expresia dublă a unei raga (plăcere) interne. Plăcerea pentru un lucru implică repulsia faţă de altul, aşa încât ele nu sunt opuse unul altuia, ci reprezintă două feţe ale minţii noastre. Dwesha (repulsie) trebuie îndepărtată prima şi apoi raga (plăcere) va dispare de la sine. Chiar şi aspiranţii spirituali au raga (plăcere) şi dwesha (repulsie). Dwesha (repulsie) este forţa cea mai puternică care încătuşează. Ea constituie un mare obstacol. Atunci când dwesha (repulsie) este îndepărtată, meditaţia devine mai profundă şi apoi raga (plăcere) poate fi îndepărtată uşor. Se spune că omul este afectat mai mult de dwesha (repulsie) decât de raga (plăcere), prin urmare ura trebuie îndepărtată.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 9

 

       Svarasavahi vidusoapi tatharudhoabhiniveshah

 

        Svarasavahi = susţinut de propria sa forţă; vidusah = a celui învăţat; api = chiar; tatha = ca aceasta; rudhah = care domină; abhiniveshah = frica de moarte, instinctul de conservare.

 

             ABHINIVESHA este dorinţa de a trăi, susţinută de propria sa forţă, care-i domină chiar şi pe cei învăţaţi.

 

        Chiar şi celor învăţaţi le este frică de moarte. Ei au o dorinţă puternică de a trăi. Acest lucru se aplică atât filosofului, cât şi omului obişnuit. Aceasta se poate vedea în orice corp, fiind prin urmare numit svarasavahi; el reprezintă o forţă naturală inerentă. Ea este asociată cu fiecare încarnare. Vidushah înseamnă învăţat sau înţelept. Nici aceştia nu sunt liberi de această dorinţă. În copilărie ea este adormită, dar când creştem şi vedem pe alţii murind ea devine activă. Ea poate apare din când în când. Acest lucru apare pe la 35-45 de ani şi se intensifică în ultima parte a vieţii. Reamintim că aceasta este una din cele mai dominante kleshas (cauza suferinţei).

        Procesul de involuţie este exact opus procesului de evoluţie. El începe cu abhinivesha (frica de moarte), apoi continuă cu dwesha (repulsie), raga (plăcere), asmita (sentimentul eu-lui), avidya (ignoranţa) şi în cele din urmă vidya (cunoaşterea). Aceasta este calea întoarcerii. Pentru a depăşi kleshas-urile (cauza suferinţei), fiinţa trebuie să înceapă cu abhinivesha (frica de moarte) şi să ajungă în cele din urmă la avidya (ignoranţă).

       Abhinivesha (frica de moarte) este un adevăr universal. Il veţi găsi într-o creatură oarecare, o insectă, o maimuţă sau o pasăre, printre oamenii bogaţi sau săraci, învăţaţi sau analfabeţi. Veţi găsi această klesha (cauza suferinţei) în stare latentă, adormită sau activă. Ea este latentă la sannyasini (fiinţe care renunţă total la lume şi care se consacră în întregime realizării eliberării spirituale). Această klesha (cauza suferinţei) este pe cale de dispariţie la cei care au dobândit viveka (discriminare), dar în majoritatea oamenilor o veţi găsi într-o stare cât se poate de activă, în aşa fel încât dacă cineva este bolnav, toată lumea intră în panică. Această panică se datorează lui abhinivesha (frica de moarte).

        În scripturile hinduse se spune că abhinivesha (frica de moarte) se datorează ataşamentului faţă de corp. Dacă acest ataşament este redus de la o stare activă la o stare potenţială sau latentă, atunci frica de moarte se poate reduce la minimum.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 10

 

       Te pratiprasavaheyah suksmah

 

        Te = ele (kleshash-urile); pratiprasava = involuţie; heyah = care pot fi reduse; suksmah = subtil.

 

             KLESHAS-urile pot fi reduse prin involuţie atunci când ele sunt subtile.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 11

 

       Dhyanaheyastadvrittayah

 

        Dhyana = meditaţie; heyah = reducere; tadvrittayah = transformările lor.

 

             Transformările KLESHAS-urilor pot fi reduse prin meditaţie (DHYANA).

 

        De fapt cea de-a unsprezecea sutra trebuia pusă înainte de cea de-a zecea. Cele cinci kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii) au fiecare câte patru stadii, şi anume latent, atenuat, alternativ şi activ. Acest lucru se aseamănă cu un pârâu care izvorăşte din munte şi devine din ce în ce mai mare. Atunci când ajunge la ocean este deja foarte mare. Kleshas-urile îşi măresc forţa la fel ca un râu. Astfel, la început ele sunt latente, dar devin treptat din ce în ce mai active.

        Fiinţa poate înţelege aceste kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii) numai prin meditaţie asupra minţii sale. Ele nu sunt numai în subconştient, ci există şi în mintea conştientă. Ele trebuie aduse din starea activă în starea alternativă, de aici în starea atenuată şi, în cele din urmă, în starea latentă. La început, forma alternativă trebuie redusă la starea inactivă. Acest lucru este foarte important şi prin urmare trebuie făcut primul.

        Stadiile diferitelor kleshas nu pot fi văzute la nivelele conştiente şi subconştiente ale minţii. Toate însă pot fi aduse la forma latentă de la forma atenuată. Astfel, meditând asupra diferitelor stadii ale kleshas-urilor, acestea pot fi în cele din urmă anihilate. Acest lucru include atât procesul evolutiv cât şi procesul involutiv. Procesul evolutiv este de la avidya (ignoranţa) la abhinivesha (frica de moarte) în timp ce de la abhinivesha (frica de moarte) la avidya (ignoranţa) este procesul involutiv. În ambele procese există stadiile subtil, activ, etc.

        Nu putem percepe kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii) decât dacă suntem foarte atenţi. De exemplu, puteţi spune că nu aveţi frică de moarte, dar acest lucru nu este adevărat, deoarece numai după ce s-a atins dharmamegha samadhi se spune că seminţele au fost complet arse, nicidecum înainte. Deci, până la kaivalya (eliberare), există oricând posiblitatea ca seminţele kleshas-urilor să devină din nou active. Aspirantul spiritual va descoperi că mulţi ani nu este tulburat de vrittis (modificări mentale) şi că se simte bine pentru o perioadă mare de timp. Uneori crede că a eliminat toate samskaras-urile (impresii mentale) şi toate kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii), dar într-o zi brusc îşi dă seama că eşuează în mod neaşteptat. Acest eşec neaşteptat se datorează prezenţei seminţelor kleshas-urilor din mintea sa.

        După cum ştiţi, există trei faze şi anume, faze capabilă de a produce dar care nu produce şi care este numită faza latentă; faza care produce este numită faza activă; Atunci când sămânţa devine incapabilă să producă ceva ea este numită arsă, epuizată. Pentru a arde seminţele kleshas-urilor (tensiuni fundamentale ale minţii), fiinţa trebuie să înţeleagă întregul proces involutiv în acţiune, nu numai intelectual, deoarece abhinivesha (frica de moarte) trebuie resorbită înapoi spre dwesha (repulsie). Acestea două trebuie resorbite înapoi spre raga (plăcere), acestea trei spre asmita (sentimentul eu-lui), iar în cele din urmă cele patru trebuie resorbite în avidya (ignoranţă).

        Astfel, aspirantul trebuie să taie întregul copac al avidya-ei (ignoranţei), de la vârf până la rădăcină, dar lucrul cel mai straniu care se petrece cu acest copac este că vârful lui este la rădăcină şi rădăcina lui este la vârf. Acest proces nu aparţine intelectului. Pentru acest proces va trebui folosită întreaga disciplină yoga, inclusiv yama (cod social şi moral; autostăpânire), niyama (cod personal; reguli fixe) şi Kriya Yoga (yoga practică). Dhyana (meditaţie) practicată pentru reducerea kleshas-urilor (cauza suferinţei) include observaţie. Trebuie să fiţi capabil să observaţi kleshas-urile printr-un proces de dhyana (meditaţie) în care nu meditaţi numai la Ishta, ci sunteţi capabil să vedeţi diferitele faze ale fenomenelor mentale care au loc în interiorul vostru. În practica lui antar mauna (linişte lăuntrică) veţi observa cum aceste vrittis (modificări mentale) apar; ele trebuie suprimate. Atunci când practicaţi acest fel de observaţie, trebuie să urmăriţi toate gândurile, bune sau rele. Atunci când kleshas-urile (cauza suferinţei) sunt aduse într-o stare latentă, aspirantul trebuie să înceapă procesul de viveka (discriminare), metoda raţională a Raja Yogăi, sau metodele de Kriya Yoga. Dacă aplicaţi viveka (discriminare) atunci când kleshas-urile sunt active, ea poate eşua, deoarece viveka (discriminare) necesită o anumită pregătire mentală.

        Acest fel de dhyana (meditaţie) nu este focalizare, ci este antar mauna, sau observarea transformărilor kleshas-urilor active. Prin observaţie atentă, vrittis-urile (modificările mentale ) active se reîntorc la starea atenuată şi de aici la starea subtilă; prin urmare veţi observa că aspiranţii spirituali care practică meditaţia devin din ce în ce mai calmi.

        Astfel mintea răutăcioasă, mintea neastâmpărată, poate fi liniştită prin meditaţie şi Kriya Yoga. Acest lucru nu se întâmplă deoarece fiinţa a devenit eliberată de vasanas (impresii ascunse), ci deoarece kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii) sunt subordonate. Aspirantul devine împăcat şi liniştit. Prin meditaţie fiinţa depăşeşte tensiunile create de kleshas-uri.

       Viveka (discriminare) trebuie introdusă atunci când acest lucru s-a produs. Cauzele kleshas-urilor trebuie găsite prin abordare raţională, şi îndepărtate. Se poate descoperi astfel că există ataşament faţă de mamă sau fiu; sau că se urmăreşte un mare succes într-un anumit domeniu. Procedând astfel fiinţa trebuie să încerce să îndepărteze aceste cauze prin examinare, ceea ce este foarte dificil. Aici se poate profita mult de pe urma Kriya Yogăi (yoga practică).

        Dacă procesul de găsire a cauzelor este început chiar din start, prin Jnana Yoga (yoga cunoaşterii), atunci acesta este un proces intelectual profitabil. Veţi dobândi astfel cunoaştere completă, dar acest lucru se întâmplă rar. O cale este arătată în cea de-a zecea sutra. Aspirantul trebuie să se retragă într-un loc singuratic pentru o perioadă de timp pentru a descoperi seminţele kleshas-urilor în forma lor manifestată. În acest fel el poate depăşi sau elimina kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii). Prin retragerea în pustiu şi prin revenirea înapoi în societate kleshas-urile pot fi eliminate. Apoi se poate aplica viveka (discriminare) pentru a dezactiva complet seminţele.

        În forma lor subtilă, kleshas-urile sunt în totalitate psihice. Ele sunt încrustate în viaţa noastră. Procesul de a le elimina este format din două părţi: dhyana (meditaţie) şi viveka (discriminare). Prima este o metodă de Raja Yoga, ultima de Jnana Yoga. Alături de acestea trebuie practicate Karma şi Bhakti Yoga, deoarece uneori presiunea produce o explozie atât de mare încât ne găseşte nepregătiţi. În acest caz e posibil să nu mai puteţi să vă retrageţi în pustiu încă odată, şi în acest caz Karma şi Bhakti yoga vă vor fi de un ajutor imens. Ele constituie colacul de salvare pentru cel care se aruncă în oceanul realizării de sine. Este foarte dificil să observaţi kleshas-urile subtile şi să descoperiţi dacă le aveţi, deoarece ele fac parte din natura voastră intimă. Intr-o sutra următoare se va spune că aceste obstrucţii sau baraje trebuie să fie îndepărtate.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 12

 

       Kleshamulah karmashayo dristadristajanmavedaniyah

 

        Klesha = suferinţă; mulah = rădăcină; karma = acţiune; ashayo = rezervor; drista = văzut, prezent; adrista = nevăzut, viitor; janma = naştere; vedaniyah = a fi experimentat.

 

             Acumularea de KARMAS (KARMASHAYA), care îşi are originea în manifestarea suferinţelor (KLESHAS), este experimentată în naşterile prezente şi viitoare, în sfera vizibilă sau invizibilă.

 

        În această sutra se face referire la legile karmei şi a reîncarnării. Se spune că suferinţele (kleshas) sunt înlănţuite de-a lungul naşterilor trecute, prezente şi viitoare. Aceasta înseamnă că karma este cauzată de suferinţe, şi că odată cu încetarea karmas-urilor aceste legi nu mai acţionează, dar atâta timp cât suferinţele există, ele vor da naştere la experienţe în vieţile prezente şi viitoare, experienţe care vor genera noi karmas. Acest lucru se petrece deoarece fiecare individ trebuie să sufere în mod ineluctabil, consecinţele karmei sale trecute. Dacă se doreşte anihilarea karmei, devine esenţială întoarcerea la sursa ei, şi anume, cele cinci suferinţe (kleshas). Acest proces are două căi; karmas-urile dau naştere la kleshas iar kleshas-urile dau naştere la karmas-uri noi. Odată cu noile karmas se acumulează noi samskaras (tendinţe mentale), care sprijină şi mai mult cauza suferinţelor.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 13

 

       Sati mule tadvipako jatyayurbhogah

 

        Sati mule = atâta timp cât rădăcina este acolo; tat = a acesteia; vipakah = a se coace, a se maturiza; jati = naştere, categorie, clasă socială; ayuh = durata vieţii; bhogah = experienţă.

 

             Atâta timp cât rădăcina lui KARMASHAYA este prezentă, ea se maturizează şi roadele ei sunt: naşterea sau situaţia socială, durata şi evenimentele vieţii, şi experienţa.

 

        Atâta timp cât rădăcina este prezentă, copacul trebuie să înflorească, şi dacă nu este deranjat, atunci el trebuie de asemenea să dea fruct. Copacul este viaţa aceasta iar suferinţele (kleshas) sunt rădăcinile sale. Dacă rădăcina este tăiată - cele cinci suferinţe sunt învinse - acest copac al suferinţei va deveni un copac fără viaţă. El nu va produce nici un fruct, viaţa constând numai din naştere, durată şi experienţe. Experienţele sunt de trei feluri, şi anume plăcute, dureroase şi mixte. Durata vieţii poate fi lungă sau scurtă. Naşterea într-o anumită ţară, societate sau familie e numită jati. Toate acestea trei sunt fructele lui karmashaya (depozitul efectelor).

        Deoarece orice fruct e legat de copac şi fiecare copac e legat de rădăcini, în mod analog naşterea, etc. sunt legate de viaţă, care este urmarea karmas-urilor trecute. La fel, karmashaya (acumularea de karmas) depinde de rădăcinile suferinţei (kleshas). Dacă coacerea fructelor trebuie oprită, atunci copacul trebuie distrus şi pentru aceasta rădăcinile lui, adică suferinţele (kleshas), trebuie tăiate. Cei care cunosc teoria reîncarnării au spus că orice acţiune lasă în urma ei o întipărire. Acumularea acestor întipăriri e numită karmashaya.

        Doctorii fiziologi cunosc bine diferitele activităţi ale creierului, şi ei spun că noi suntem capabili să ne reamintim ceva din trecut datorită întipăririlor (samskaras) pe care trecutul le-a produs în creier. Aceste întipăriri nu se pierd niciodată şi ele dau naştere memoriei. Astfel, orice activitate a corpului şi a minţii este fidel înregistrată. Această karmashaya (depozitul efectelor) este aidoma unui film al acţiunilor trecute; uneori el se derulează iar alteori rămâne ascuns.

       Karmashaya are trei diviziuni. Prima constă din întipăririle şi samskaras-urile acumulate; acestea se numesc întipăriri stocate (sancita). A doua constă din depozitul de unde se nasc noi karmas. Aceasta este karma prezentă; în cursul timpului ea este transferată primei diviziuni. A treia diviziune include întipăririle care se manifestă în viaţă şi care sunt luate din stocul de întipăriri. Toate acestea se numesc prarabdha, soartă sau destin. Fructele lui sunt experimentate în naşterea prezentă şi în cele viitoare. Orice act făcut acum se numeşte karma curentă (agami). Intipăririle lăsate de acesta se adaugă stocului de karmashaya, rezultând astfel noi karmas-uri.

        Aceste trei diviziuni ale lui karmashaya fac parte din corpul cauzal, numit în Vedanta, karana sharira. Acesta este unul din vehiculele subtile ale conştiinţei care este dincolo de manomaya kosha. Karana sharira se manifestă prin transmigrare în viaţa prezentă sau viitoare. De exemplu, un fermier se duce şi ia un sac de seminţe de care are nevoie. Acestea reprezintă prima diviziune a lui karmashaya. Apoi el se duce pe câmp şi seamănă seminţele. Acest act de a semăna este karma prezentă. După câteva luni el culege recolta; aceasta se numeşte vipaka, fructificare sau coacere. După culegerea recoltei, o parte din ea este din nou păstrată. La fel este şi cu karma. Astfel, karmashaya este locul unde karmas-urile dorm. Aici karmas-urile îşi aşteaptă efectele, rămânând în stare latentă.

        Din această teorie putem înţelege în mod logic teoria reîncarnării. Ar fi ilogic şi absurd să credem că întipăririle karmas-urilor sunt distruse odată cu corpul. Este absurd şi imposibil să postulăm o cauză care n-are efect sau un efect care n-are cauză. Conform cu teoria transmigraţiei, nu corpul este cel care transmigrează, nici chiar mintea; numai întipăririle actelor noastre trecute (samskaras) transmigrează. Acesta este locul unde dorm karmas-urile care se deplasează de la un corp fizic la altul, acest lucru fiind numit karana sharira în Vedanta. El nu este un obiect în plan fizic. Trebuie să admitem că ceva extrem de subtil din noi continuă să existe chiar şi după ce corpul fizic a murit şi a fost ars sau înmormântat, iar acest ceva este chiar karana sharira. El îşi are rădăcina în suferinţe (kleshas). Prin tăierea unui copac nu-l puteţi distruge complet - rădăcinile lui sunt acelea care trebuie distruse. Prin urmare nu corpul ci karana sharira, şi în special rădăcinile lui - adică suferinţele (kleshas) - trebuie distruse.

        Atâta timp cât există suferinţe, vor exista karmashayah care vor da naştere cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, la efecte. Pentru a ne convinge că există reîncarnare, se pot folosi două metode. Una o cunoaşteţi - este practica yoga, şi în special puterile psihice. Cealaltă metodă este epistemologia logică şi analiza imparţială a legilor cauzei şi efectului.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 14

 

       Te hladaparitapaphalah punyapunyahetutvat

 

        Te = ei; hlada = bucurie; paritapa = tristeţe; phalah = fructe; punya = merit, virtute; apunya = non-merit, viciu; hetutvat = depinzând de.

 

             Fructele lui JATI, AYUH şi BHOGA sunt fericire sau tristeţe, depinzând de merit sau virtute (PUNYA) sau non-merit sau viciu (APUNYA).

 

        Conform cu meritul sau non-meritul nostru, noi ne bucurăm de două feluri de fructe ale karma-ei (consecinţelor actelor fizice, psihice, mentale sau spirituale) trecute. Meritul dă naştere la bucurie şi fericire; non-meritul dă naştere la suferinţă. Acestea se pot manifesta în naştere, în durata vieţii sau în diferite experienţe. Fericirea şi suferinţa nu depind numai de situaţia financiară şi socială. Fericirea şi suferinţa depind de natura actelor (karma) realizate în trecut. Dacă acestea au fost acte merituoase, ele vor da naştere fericirii, dacă nu ele vor produce mizerie.

        Nu este necesar să specificăm ce înseamnă merit (punya) sau virtute, şi ce înseamnă non-merit (apunya) sau viciu. Religia ortodoxă consideră acest lucru de la sine cunoscut, şi nu explică ce este virtutea sau viciul. Noi trebuie să le înţelegem însă în mod ştiinţific, în conformitate cu legea morală universală. Acţiunea legii karma-ei şi aplicarea ei este implacabilă şi universală. Efectele karma-ei se obţin cu precizie matematică, rezultând astfel naşterea, durata vieţii şi diferite experienţe; acestea pot fi la rândul lor plăcute sau neplăcute.

        La fel cum calitatea unei fotografii depinde de calitatea hârtiei, de timpul de expunere, etc., la fel experienţele noastre actuale depind de acţiunile noastre trecute - bune sau rele.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 15

 

       Parinamatapasamskaradukhairgunavrittivirodhachcha duhkhameva sarvam vivekinah

 

        Parinama = rezultat, consecinţă; tapa = suferinţă acută; samskara = întipărire; duhkhaih = prin aceste trei dureri; guna = (cele trei) gunas; vritti = modificare a minţii; virodhat = pe seama, opunând; cha = şi; duhkham = durere; eva = numai; sarvam = tot; vivekinah = aceia care au putere de discriminare.

 

             Pentru cel care are putere de discriminare (VIVEKA) totul este în cele din urmă suferinţă, din cauza consecinţelor datorate schimbării (PARINAMA), a suferinţei (TAPA) generată de anxietăţile şi grijile inerente vieţii întrupate a SAMSKARAS-urilor care rămân şi dau naştere la dorinţe şi, de asemeni, datorită GUNAS-urilor şi VRITTIS-urilor în opoziţie.

 

        Pentru acela care şi-a dezvoltat puterea de discriminare, care a analizat viaţa cu atenţie, care este capabil de a deosebi adevărul de neadevăr şi lumina de întuneric, pentru un astfel de om totul este dureros, chiar şi aşa-numita fericire - succesul, poziţia socială, puterea ş.a.m.d. Acest lucru se datoreşte faptului că orice acţiune este totdeauna însoţită de trei lucruri şi anume: schimbarea, mizeria şi întipărirea. De exemplu, cineva poate avea o mare avere. El poate părea fericit, dar în adâncul sufletului său va exista anxietate acută. În acest fel, orice este plăcut în ultimă analiză este dureros. Este durerea din profunzime. Este durerea psihică.

        Prima durere este schimbarea (parinama). De exemplu, laptele devine lapte bătut, viaţa se schimbă în moarte ş.a.m.d. Următoarea este suferinţa acută (tapa). Succesul, bogăţia, iubirea etc. dau naştere mai devreme sau mai târziu la suferinţă. Inşelătoriile, afacerile ilegale etc. dau naştere la anxietate. A treia durere este samskara, sau obiceiul. Ne obişnuim în aşa măsură cu fericirea şi cu luxul încât ne temem să nu le pierdem. Omul devine în acest fel sclavul circumstanţelor, obiceiurilor, ceea ce dă naştere la durere.

        Bogăţia şi sănătatea pot deveni cauze ale suferinţei dacă omul se teme să nu le piardă. Acest lucru nu este de obicei înţeles de psihiatri, şi ei continuă să pună accent pe cauze mărunte, care pot să nu aibe nici o legătură cu cauza anxietăţii. Numai dacă se ajunge la rădăcina acesteia ea poate fi eliminată. Trebuie să se înţeleagă că orice este dureros în profunzime, dacă nu chiar şi la suprafaţă. Un alt factor important este acela că există totdeauna conflict între cele trei gunas (însuşiri fundamentale) şi tendinţele mentale (vrittis). Acest lucru trebuie bine înţeles.       De exemplu, vreau să mă relaxez, n-am chef de lucru. Aceasta este cererea lui tamas guna. Dar dacă vreau să-mi hrănesc nevasta şi copii, trebuie să lucrez. Acest lucru dă naştere la conflicte. Gunas-urile mă îndeamnă să fac un lucru, în timp ce eu aşa vrea să fac un cu totul alt lucru. Astfel apare conflictul între gunas şi tendinţele noastre mentale; ele nu sunt niciodată în acord. Atâta timp cât există această neînţelegere, va exista durere. Acest lucru se aplică oamenilor inteligenţi, sensibili. Există totdeauna un conflict la nivel conştient sau la nivel subconştient. În acest fel, orice este dureros în esenţă. Poate că nu vă place slujba pe care o aveţi, dar trebuie s-o faceţi. Poate că doriţi o schimbare care nu apare; acest lucru dă naştere la durere. Chiar şi cei învăţaţi au conflicte mentale. Cu toate că citesc şi învaţă scripturile, filosofia, religia sau ştiinţa, mintea lor nu e liberă de conflicte.

        Nici chiar un aspirant spiritual nu are o minte liberă de conflicte. Mintea sa poate dori o sadhana (practică spirituală) mai profundă sau una diferită; el ar vrea să înveţe de la mai mulţi odată, ceea ce dă naştere la conflict. Existenţa conflictului în personalitatea noastră dovedeşte că tot ceea ce experimentăm pe această lume este plin de durere. De ce este aşa se descrie în sutra următoare.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 16

 

       Heyam duhkhamanagatam

 

        Heyam = a fi evitat; duhkham = mizerie; anagatam = viitor.

 

             AGAMI KARMA sau suferinţa care n-a venit încă poate şi trebuie să fie evitată.

 

        Suferinţa trebuie evitată, dar noi putem evita numai ceea ce nu s-a produs încă. Suferinţa prezentă trebuie eliminată şi depăşită. Conform cu legea karmei, suferinţa prezentă care a apucat să se maturizeze nu poate fi eliminată. Ea trebuie eliminată prin consumare, dar durerea şi mizeria viitoare trebuie evitată. Atâta timp cât omul are un corp, el trebuie să sufere, dar în ceea ce priveşte viitorul acesta poate fi schimbat. De exemplu, recolta pe care trebuie s-o strângeţi nu poate fi schimbată, dar recolta viitoare poate fi modificată prin schimbarea calităţii seminţelor. Glonţul care a fost tras nu mai poate fi întors, dar acela care este încă pe ţeavă poate fi oprit. Analog, viitoarele fructe ale karmei pot fi modificate dacă vă plătiţi în mod corespunzător karma prezentă.

        În viaţa umană există anumite karmas care s-au maturizat şi efectele lor trebuie consumate sub forma destinului, sub forma fericirii sau mizeriei. Fiinţa trebuie, pentru a le consuma, să facă tapasya (austeritate), discriminare, sadhana (practică spirituală) etc. dar acele karmas generate prin acţiunile noastre prezente şi care urmează să se maturizeze pot fi îndepărtate acum prin acţiuni corespunzătoare. Conform cu legea karmei există un domeniu (prarabdha karma) care nu poate fi controlat de voi, dar mai există un alt domeniu al karmei (agami karma) pe care-l puteţi ameliora sau modifica. Prin urmare, sutra spune că suferinţa care n-a sosit încă poate fi evitată.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 17

 

       Drastadrishyayoh samyogo heyahetuh

 

        Drastri = văzător; drishyayoh = văzut; samyogo = uniune; heyahetuh = cauza lui heya, cauza a ceea ce trebuie evitat.

 

             Uniunea sau identificarea dintre văzător (DRASHTA sau PURUSHA) şi văzut (DRISHYA sau PRAKRITI) este cauza lui HEYA (suferinţa care poate şi trebuie să fie evitată).

 

        Este foarte important să ştim cum să evităm suferinţa care n-a venit încă. Fiecare karma (acţiune) este capabilă să producă un efect, fructul. Aceasta este o lege universală. Karma noastră trecută şi prezentă face parte din întipăririle stocate (samskara). Nu puteţi contracara manifestarea fructelor unei karme rele trecute prin fapte bune prezente şi vice-versa. Trebuie să suferiţi atât efectele bune cât şi pe cele rele împreună, dar există o metodă prin care stocul vechilor karmas care se găsesc în karmashaya (depozitul efectelor) poate fi anihilat. Sutra de faţă ne spune că există o cauză a karmas-urilor, care trebuie evitată pe viitor dacă vreţi să evitaţi suferinţele, adică efectele. Această cauză este uniunea sau asocierea văzătorului, purusha, cu văzutul, buddhi.

        Se pare că are loc un fel de identificare, un fel de uniune sau asociere a lor. Suferinţa începe datorită acestei identificări. Deci, pentru a evita cauza suferinţei, va trebui să înţelegem procesul de uniune dintre văzător şi văzut, dintre subiect şi obiect. Drashta este văzătorul iar drishya este văzutul. Acest subiect al lui drishya va fi discutat în sutra următoare.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 18

 

       Prakashakriyasthitishilam bhutendriyatmakam bhogapavargartham drishyam

 

        Prakasha = lumină, iluminare; kriya = activitate; sthiti = fermitate; shilam = calităţi; bhuta = elemente; indriya = organe de simţ; atmakam = având natura; bhoga = experienţă; apavarga = eliberare; artham = de dragul; drishyam = văzut.

 

             Văzutul (DRISHYA) sau PRAKRITI are proprietăţile sau calităţile luminii (PRAKASHA), activităţii (KRIYA) şi stabilităţii (STHITI); el are natura elementelor (BHUTAS) şi organelor de simţ (INDRIYAS) şi obiectivele sale esenţiale sunt experienţa (BHOGA) şi eliberarea (APAVARGA).

 

        Văzutul are trei calităţi, şi anume, kriya (acţiune), prakasha (lumina) şi sthiti (fermitate). Acestea sunt cele trei gunas (însuşiri fundamentale), şi se spune că văzutul este făcut din cele trei gunas. Elementele şi organele la un loc alcătuiesc drishya (văzutul). El are două scopuri, şi anume experienţa şi eliberarea.

       Drishya reprezintă tot ceea ce este văzut. El nu înseamnă numai văzut cu ochii fizici, ci văzut cu toate simţurile, cum ar fi pipăitul, auzul ş.a.m.d. A vedea, a auzi etc. înseamnă a cunoaşte prin intermediul oricăruia dintre simţuri. Inseamnă experienţă. Aceasta include de asemenea şi gândirea. Gândirea este împărţită în patru varietăţi; de exemplu, cunoaştere prin gândire, prin raţiune, prin memorie şi numai prin simţire. Acestea sunt respectiv, apanajul lui manas ("capacitatea de reflexie"), buddhi (inteligenţa), chitta (minte; conştiinţa individuală) şi ahamkara (conştiinţa parţială atma-ică). Astfel, drishya înseamnă tot ceea ce este cunoscut prin intermediul acestor mijloace, iar drashta înseamnă subiectul care cunoaşte. Cunoaşterea nu e limitată la starea de veghe. Ea poate avea loc chiar şi în vis sau în meditaţie. Puteţi cunoaşte conştient sau subconştient. Astfel, drishya include toate manifestările obiective, toată lumea. El înseamnă prakriti plus toate obiectele cognoscibile, iar drashta este văzătorul, manifestarea subiectivă. Prakriti are trei proprietăţi, şi anume sattva - adică prakasha (lumina); rajas - adică activitatea; şi tamas - adică stabilitatea. Prakriti este compusă din aceste trei calităţi. În ştiinţa modernă ele sunt numite vibraţie, mişcare şi inerţie. Dacă vrem să cunoaştem proprietăţile naturii universale trebuie să înţelegem bine cele trei gunas. Vibraţia este prakasha sau sattva, care are un fel de ritm. Mişcarea este rajas, iar inerţia este tamas. Ritmul poate fi ilustrat de soldaţii care merg în ritm de paradă. Mişcarea poate fi ilustrată de mişcarea unei mulţimi de oameni - ea se face în direcţii diferite; aceasta este rajas. Tamas este o mulţime de oameni care stă pe loc. Astfel ritmul, mişcarea şi inerţia sunt proprietăţile fizice ale naturii. În filosofia Samkhya ele sunt numite sattva, rajas şi tamas. Când există armonie între rajas şi tamas se dezvoltă sattva. Prin urmare, sattva nu este ceva anume, ci este efectul armonizării acestor două principii ale mişcării şi inerţiei în natura lor proprie. Astfel, o armonie între rajas şi tamas dă naştere la sattva.

       Prakriti are natura elementelor şi organelor de simţ. Elementele sunt de cinci feluri - pământ, apă, aer, foc şi eter. Simţurile sunt zece, din care cinci sunt simţuri ale acţiunii şi cinci sunt simţuri ale cunoaşterii. În plus, există patru organe interne numite manas, ("capacitate de reflexie"), buddhi (inteligenţă), ahamkara (conştiinţa parţială atma-ică), şi chitta (minte). Toate acestea împreună sunt manifestările lui prakriti (natura) sau drishya (văzutul). Pentru prakriti există două scopuri finale: ele sunt experienţa şi eliberarea lui purusha. Drashta (văzător) vede pe drishya (văzutul) şi astfel au loc diferitele experienţe în viaţă. În cele din urmă, când se dezvoltă conştiinţa supremă, vine eliberarea.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 19

 

       Vishesavishesalingamatralingani gunaparvani

 

        Vishesa = cu diferenţă; avishesa = fără diferenţă; lingamatra = numai cu o marcă (semn distinctiv); alingani = fără nici o marcă (semn distinctiv); gunaparvani = starea gunas-urilor.

 

             VISHESHA, AVISHESHA, LINGAMATRA şi ALINGA sunt stadiile GUNAS-urilor.

 

        În legătură cu procesul involuţionar al superconştiinţei există patru stadii ale gunas-urilor (însuşiri fundamentale. Ele corespund cu cele patru stadii ale lui samprajna samadhi. Primul stadiu, vishesha, este stadiul mental al lui vitarka (gândire verbală; primul stadiu al gunas-urilor). Este stadiul experienţelor particulare. Al doilea stadiu, lipsit de particularităţi, este stadiul astral, numit vichara samadhi; aici avishesha este suportul minţii. Al treilea stadiu, numit ananda (beatitudine), e legat de conştiinţa cauzală a lui lingamatra, iar al patrulea, numit asmita samadhi, este starea atmică legată de alinga (prakriti(natura)). Ea este fără nici o marcă.

       Vitarka este primul stadiu al gunas-urilor. În el există diferenţe şi le puteţi conştientiza. Al doilea stadiu implică lipsa diferenţelor, existând completa fuziune cu obiectul. Acesta este numit avishesha, iar starea de samadhi corespunzătoare este vichara. În al treilea stadiu există numai o singură marcă, văzută prin samyama (cunoscătorul, obiectul de cunoscut şi cunoaşterea care rezultă fac una), când există control complet al obiectului exercitat de minte. Aici puteţi vedea arhetipul obiectului, adică esenţa sa. Natura esenţială a obiectului este percepută cu o marcă. Atunci când percepeţi o marcă în acea stare profundă de conştiinţă, să ştiţi că sunteţi în ananda samadhi, iar mărcile sunt diferite în funcţie de obiect. În stadiul final al gunas-urilor, când sunteţi complet stabilit în cea mai înaltă stare de conştiinţă, nu mai există nici o marcă. Aici conştiinţa pătrunde în cu totul alt domeniu. Dincolo de acesta este aria lui nirbeeja samadhi.

        Prin urmare, acestea sunt cele patru stadii ale gunas-urilor, care pot fi subtile şi fine, conform cu nivelul conştiinţei noastre. Trebuie reţinut faptul că şi conştiinţa are de asemenea trei gunas, care se schimbă pe măsură ce procesul involutiv avansează.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 20

 

       Drasta drishimatrah suddhoapi pratyanupashyah

 

        Drasta = văzător, purusha; drishimatrah = numai pură conştiinţă; shuddhah = pur; api = de asemenea, deşi; pratyaya = concept; anupashyah = pare că percepe.

 

             Văzătorul (DRASHTA sau PURUSHA) este conştiinţa pură, dar în ciuda purităţii lui, atunci când se află înglobat în natură, el percepe numai prin intelect (BUDDHI).

 

        Această sutra şi următoarea sunt importante deoarece ele conţin filosofia Samkhya. Tot ceea ce este subiect al experienţei, cunoaşterii, este drishya. El poate fi o formă, un sunet, un gând, un vis sau somnul. Ţipătul unui copilaş, conversaţia şi râsul unui tânăr, precum şi gândurile unui bătrân sunt toate drishya. El se schimbă veşnic şi prin urmare şi cunoaşterea se schimbă veşnic. Omul civilizat are o cunoaştere superioară aceleia a unui tigru sau a unui copilaş. Cunoaşterea este aceeaşi în ceea ce priveşte tigrul sau omul civilizat, dar există o diferenţă în ceea ce priveşte expresia cunoaşterii; aceasta este drishya.

       Drashta este văzătorul care cunoaşte drishya. Cunoaşterea n-ar mai avea loc dacă n-ar exista subiect, ci numai obiect. În Brihat Aranyak Upanishad avem un dialog între înţeleptul Yajnavalkya şi Maitreiy. El spune că dacă n-ar fi nici un subiect în stările superioare de samadhi, cine pe cine ar mai mirosi şi vedea? Cunoaşterea apare numai atunci când există atât subiect cât şi obiect; dacă există numai unul din acestea două atunci n-ar mai exista cunoaştere. În yoga, văzătorul este pură conştiinţă. El nu poate fi văzut sau perceput. El e foarte pur, dar vede prin conceptul mental. Dacă o veioză aprinsă este acoperită de un voal colorat, noi ne putem da seama din exterior că acolo este lumină, dar nu vom putea cunoaşte lumina aşa cum este ea. Analog, purusha este pur dar el apare a fi impur datorită lui pratyaya.

       Purusha iscodeşte lumea prin intermediul conceptelor mentale cum ar fi raga (plăcerea), dwesha (repulsia), ura etc. Atunci când acestea sunt îndepărtate cu grijă, lumina se poate manifesta mai clar, iar în final, atunci când ultimul voal a fost îndepărtat, ea străluceşte în toată splendoarea ei originară. De fapt lumina nu s-a schimbat, ci voalurile care o acopereau au fost îndepărtate, astfel încât apare o diferenţă în ceea ce priveşte cunoaşterea. Lumina n-a fost afectată, ea a apărut numai diferit datorită lui pratyaya; astfel, pentru a purifica cunoaşterea, este totdeauna necesar să îndepărtăm conceptele mentale, adică pratyayas-urile.

        La fel cum apa ţinută în pahare colorate pare că este colorată, la fel este şi cu purusha care, cu toate că este pur, pare să aibe conştiinţă datorită diferitelor pratyayas. La fel cum apa cu toate că e incoloră pare colorată datorită culorii paharelor, exact în acelaşi fel purusha, cu toate că n-are nici o calitate, pare că posedă cunoaştere. Purusha este pură conştiinţă fără nimic altceva, dar el pare afectat de pratyayas-urile fericirii, ale lui avidya (ignoranţă), ale morţii, ale naşterii.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 21

 

       Tadartha eva drishyasyatma

 

        Tadartha = de dragul lui (purusha); eva = numai; drishyasya = a văzutului; atma = natură.

 

             PRAKRITI (DRISHYA sau văzutul) există numai de dragul lui PURUSHA şi existenţa lui PRAKRITI nu e decât o vagă reflectare a existenţei veritabile a lui ATMA.

 

       Prakriti există numai de dragul lui purusha. Intregul proces al evoluţiei, încă de la începuturi, e destinat pentru a servi scopului lui purusha. Prakriti este numai un biet vehicul. Purusha este cunoscătorul iar prakriti este mediul în care se exercită cunoaşterea. În scripturi se spune că întreaga structură a Universului este manifestarea unirii dintre purusha şi prakriti. Prakriti dă naştere la Univers numai pentru instruirea lui purusha şi în final pentru eliberarea lui.

        Este la fel cum un cal şi un călăreţ merg în pelerinaj. Calul îl ajută pe călăreţ şi aceştia doi merg din ce în ce mai departe. Din când în când călăreţul descalecă şi îngrijeşte calul. Calul serveşte călătoriei şi scopului terminării ei; el este numai un vehicul pentru ca scopul călăreţului să fie atins. La fel, prakriti este numai o modalitate pentru purusha; adică serveşte experienţei acestuia, precum şi eliberării lui. Prakriti acţionează totdeauna pentru a îndeplini întregul plan al evoluţiei, iar atunci când purusha atinge eliberarea finală, deoarece scopul lui prakriti a fost atins, ea se retrage complet cu privire la acel purusha.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 22

 

       Kritartham prati nastamapyanastam tadanyasadharanatvat

 

        Kritartham = o persoană care şi-a atins ţelul; prati = înspre; nastam = distrus; api = cu toate că; anastam = nedistrus; tat = acesta; anya = celălalt; sadharanatvat = deoarece este comun.

 

             Pentru acela care şi-a atins ţelul (adică s-a eliberat), văzutul (PRAKRITI sau DRISHYA) devine non-existent (în sensul că finalitatea sa a fost realizată), dar pentru ceilalţi şi prin ceilalţi el continuă să acţioneze, deoarece el este comun tuturor.

 

        Atunci când pelerinajul lui purusha şi-a atins ţelul, calul este părăsit, el nemaifiind de folos, dar calul poate folosi în continuare altora. La fel, atunci când un purusha este eliberat şi experienţele lui sunt consumate, el nu mai are ce face cu prakriti.

        Pura conştiinţă care trece prin diferite faze de evoluţie, trece de fapt prin diferite tipuri de experienţe, şi când ea atinge starea de eliberare, atunci prakriti devine non-existenţă pentru acel purusha. Totuşi, atunci când un purusha este eliberat, când şi-a atins scopul, cunoaşterea poate deveni non-existentă pentru acel purusha, dar faptele cunoaşterii vor continua să se manifeste în individul respectiv - el va vedea, va auzi, se va mişca ş.a.m.d. Aceasta este starea de jivanmukti ("eliberat în această viaţă"), în care fiinţa nu încetează să existe. Un jivanmukta acţionează pe tărâmul lui prakriti. În ciuda faptului că el este eliberat, prakriti continuă să acţioneze, deoarece ea este proprietatea comună a minţii, a lui chitta, a simţurilor etc. şi prin urmare acestea continuă să experimenteze lumea deoarece ele nu mor odată cu atingerea stării de eliberare. Astfel, prakriti se eliberează, dar prakriti supravieţuieşte şi-şi face treaba prin intermediul corpului unui jivanmukta.

        Conştiinţa, sau purusha, nu vine în contact cu prakriti (natura), dar după ce stau separate mai mulţi ani, prakriti devine searbădă. La fel cum un călăreţ îşi lasă calul după ce şi-a atins scopul călătoriei, şi nu-l protejează, nu are grijă de el, la fel purusha eliberat nu mai are grijă de prakriti. Calul va slăbi şi într-o zi va muri. Analog, prakriti va deveni searbădă şi slabă, părăsind în cele din urmă pe jivanmukta. Acest lucru este numit videhmukti.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 23

 

       Svasvamishaktayoh svarupopalabdhihetuh samyogah

 

        Sva = al său propriu; svami = maestru; shaktayoh = dintre cele două puteri; svarupa = natura esenţială a sa; upalabdhi = dobândire; hetuh = cauză; samyogah = a se uni.

 

       Scopul uniunii (SAMYOGA) lui PURUSHA cu PRAKRITI este dobândirea cunoaşterii ultime prin experimentarea sau realizarea directă a naturii eterne esenţiale (SVARUPA) şi prin dobândirea de către ei a puterilor inerente lui PURUSHA şi PRAKRITI adică natura nu există decât pentru şi prin conştiinţă, iar conştiinţa se eliberează numai prin natură.

 

       Purusha şi prakriti se unesc din două motive - unu, pentru a dobândi realizarea de sine; doi, pentru a manifesta puterile inerente din fiecare din ei. Aceasta este o sutra foarte importantă, care spune că realizarea este scopul unirii dintre purusha şi prakriti. Pentru prakriti, scopul este de a manifesta puterile şi Universul care sunt inerente în ea. Există de asemeni unele puteri inerente şi în purusha. Purusha este pură conştiinţă. Prakriti este vibraţie, mişcare, inerţie, cele cinci elemente, indriyas-urile etc. Corpul, mintea, gunas-urile, toate sunt în prakriti.

        Creierul unui sălbatic şi creierul unui om civilizat este alcătuit din aceeaşi materie cenuşie, dar între cele două există diferenţe. Sălbaticul nu şi-a manifestat puterile inerente, dar omul civilizat şi le-a manifestat. Omul dezvoltat din punct de vedere spiritual le manifestă în cel mai înalt grad, în timp ce şarpele sau tigrul le manifestă foarte puţin. Diferenţa se datorează diferenţei în manifestarea puterilor inerente, şi aceste puteri aparţin ori lui purusha, ori lui prakriti. Există anumite puteri spirituale şi anumite puteri naturale.

        Puterile spirituale sunt inerente lui purusha iar puterile naturale aparţin lui prakriti. Prin evoluţia lui purusha şi a lui prakriti are loc manifestarea şi în acest fel fiecare dintre noi a evoluat din punct de vedere spiritual şi supernatural, chiar dacă suntem sau nu conştienţi de acest fapt.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 24

 

       Tasya heturavidya

 

        Tasya = a acesteia (uniunii); hetuh = cauza; avidya = lipsa conştiinţei interne.

 

             Cauza, la nivel Macrocosmic, a uniunii (SAMYOGA) este manifestarea supremei iluzii MAYA sau AVIDYA.

 

        Trebuie să existe o cauză pentru uniunea dintre purusha (pura conştiinţă) şi prakriti (natura). Această cauză este avidya. Prakriti şi purusha sunt amândoi fără început; ei existau încă de la începutul Universului. De fapt, purusha este totdeauna eliberat, dar se poate pune întrebarea - dacă purusha este totdeauna eliberat, atunci ce sens are ca el să se elibereze din nou? Aceasta este o chestiune care transcende logica; ea poate fi rezolvată numai în meditaţie.

        Se spune că avidya este cauza uniunii, dar această avidya nu este ignoranţă. Nu este aceeaşi avidya despre care am discutat atunci când a fost vorba despre kleshas-uri (tensiuni fundamentale ale minţii). Această avidya este suprema putere numită MAYA, pe care scripturile n-au fost în stare s-o definească. Se pare ca această avidya este cauza primordială, esenţială, a relaţiei mutuale dintre purusha şi prakriti. Acest lucru poate fi înţeles numai prin intermediul filosofiei Advaita, deoarece în Samkhya, purusha şi prakriti sunt eterne. În Vedanta ele sunt una, numit Brahman, care este mai presus decât orice.

        Este baza tuturor energiilor şi tuturor conştiinţelor, dar în această conştiinţă există o putere care este numită maya. Pe seama acestei maya se creează un voal din care se naşte prakriti, apoi atât prakriti cât şi purusha devin procese iluzorii. Pentru Samkhya ele nu sunt iluzorii deoarece Samkhya crede în dualism, dar Vedanta este monistă, şi deci ea poate explica Brahman şi maya ca fiind o singură entitate.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 25

 

       Tadabhavat samyogabhavo hanam taddrisheh kaivalyam

 

        Tat = acesta; (avidya); abhavat = prin absenţa; samyoga = uniune; abhavah = absenţă; hanam = evitare; tat = această (stare); drisheh = al văzătorului; kaivalyam = eliberare.

 

             Prin absenţa sau îndepărtarea lui AVIDYA (sau MAYA) uniunea (SAMYOGA) (dintre PURUSHA şi PRAKRITI) dispare. Aceasta este HANA (evitare), numită eliberarea lui PURUSHA.

 

        Odată cu îndepărtarea lui avidya, cauza contactului dintre purusha şi prakriti este de asemenea îndepărtată, iar prin îndepărtarea acestei cauze, efectul - şi anume, contactul, încetează de asemenea să existe. Acest lucru este numit hana, şi aici purusha este izolat de orice. Este eliberarea (kaivalya). Topica lui kaivalya va fi discutată complet în alt capitol, aşa că nu este cazul să dăm detalii aici.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 26

 

       Vivekakhyatiraviplava hanopayah

 

        Viveka = discriminare; khyatih = conştiinţă; aviplava = statornic; hanopayah = căile de evitare (hana).

 

             Conştiinţa statornică a realului (VIVEKAKHYATI) este calea pentru evitarea sau îndepărtarea lui AVIDYA (sau MAYA).

 

        Există diferite tipuri de cunoaştere, cum ar fi cunoaştere prin indriyas (organele de simţ), prin intelect, prin raţiune, prin experienţă personală, prin intermediul auzului, imaginaţiei şi memoriei. Dacă vrem să realizăm natura reală a lui purusha, nu ne putem baza pe cunoaşterea izvorâtă din aceste surse. Acest lucru necesită un cu totul alt tip de cunoaştere. Această cunoaştere este numită vivekakhyati. Acesta este un proces de cunoaştere care nu se desfăşoară nici prin intermediul simţurilor, nici prin intelect, nici prin percepţie superioară. Pentru a cântări Pământul nu putem folosi un cântar deoarece este imposibil; acest lucru se poate face prin calcule matematice. Dacă vreţi să măsuraţi distanţa dintre Lună şi Soare, nu o puteţi face folosind vreo unitate de măsură, dar o puteţi calcula folosind legile fizicii. În mod analog, dacă vreţi să cunoaşteţi Sinele Suprem, dacă vreţi să împrăştiaţi avidya (voalul iluziei, ignoranţa), trebuie să folosiţi procesul numit cunoaştere prin viveka (vivekakhyati).

        De obicei viveka înseamnă discriminare, cunoaştere a diferenţelor. Ea este un fel de bun-simţ, dar aici, în acest context, înţelesul său este diferit. Ea înseamnă că pe baza practicii constante a cunoaşterii-de-sine, la un anumit stadiu, conştiinţa trebuie să se devolte în voi. Această conştiinţă este o conştiinţă duală - vedeţi două lucruri în acelaşi timp. Puteţi nega unul din ele, dar acest lucru se întâmplă pe tărâmul reflecţiei, al contemplării şi meditaţiei.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 27

 

       Tasya saptadha prantabhumih prajna

 

        Tasya = al acestuia, purusha; saptadha = şapte stadii; prantabhumih = zonă de hotar; prajna = conştiinţa cognitivă.

 

             Există şapte stadii sau faze ale cunoaşterii (PRAJNA) directe a lui PURUSHA.

 

       Vivekakhyati conferă constiinţa celor şapte stadii, fiecare stadiu fiind superior celuilalt. Prantabhumi înseamnă o zonă sau provincie particulară. Prin urmare, în procesul vivekakhyati, purusha sau conştiinţa trece prin diferite stadii de experienţă. Aceste experienţe sunt contemplative; în primul rând, vine realizarea a ceea ce trebuie evitat; în al doilea rând, conştiinţa căilor posibile pentru această îndepărtare; în al treilea rând, conştiinţa evoluţiei spirituale; în al patrulea rând conştiinţa desăvârşirii şi împlinirii; în al cincilea rând, conştiinţa scopului experienţei şi eliberării; în al şaselea rând, conştiinţa îndeplinirii misiunii gunas-urilor; în al şaptelea rând, conştiinţa propriului sine. Prin intermediul acestor şapte stadii se dezvoltă un nou tip de conştiinţă, numită vivekakhyati.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 28

 

       Yoganganusthanadashuddhiksaye jnanadiptiravivekakhyateh

 

        Yoganga = parte a sistemului yoga; anusthanat = prin practică; ashuddhi = impuritate; ksaye = distrugere; jnana = cunoaştere spirituală; diptih = radiaţie; avivekakhyateh = până la conştiinţa realităţii.

 

             Prin practica părţilor sistemului YOGA impurităţile se diminuează până ce are loc naşterea cunoaşterii spirituale (JNANA) şi culminarea ei în conştiinţa realităţii (VIVEKAKHYATI).

 

        Pentru a cunoaşte sinele suprem (ATMA), trebuie să ne dezvoltăm adevărata conştiinţă a realităţii, care nu este nici mentală nici intelectuală, ci ea se dezvoltă numai prin iluminare spirituală, la care se ajunge odată cu distrugerea gradată a impurităţilor. Impurităţile minţii sunt distruse prin practica yoga.

        Diferitele aspecte ale sistemului yoga trebuie practicate gradat, în acest fel impurităţile sunt distruse, ceea ce dă naştere la iluminare spirituală, care la rândul ei duce la adevărata, profunda conştiinţă a realităţii. Indată ce apare această conştiinţă, avidya (ignoranţa, iluzia) şi prakriti (natura) dispar. Prin urmare, din acest punct de vedere, yoga nu înseamnă unire, ci separare.

        În mod obişnuit se susţine că yoga este uniune, dar trebuie reamintit că ea este mai întâi separare. Este un proces de evitare a legăturii dintre purusha şi prakriti. Patanjali subliniază faptul că yoga este separare, disjuncţie, viyoga, deci el a explicat sistemul yoga din punct de vedere al lui viyoga. Acest lucru trebuie înţeles bine.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 29

 

       Yamaniyamasanapranayamapratyaharadharanadhyanasamadhayoastavangani

 

        Yama = auto-stăpânire; niyama = reguli fixe; asana = posturi; pranayama = control al respiraţiei; pratyahara = retragerea simţurilor; dharana = concentrare; dhyana = meditaţie; samadhi = samadhi; asta = opt; angani = părţi.

 

             Auto-stăpânire (YAMA), reguli fixe (NIYAMA), posturi (ASANA), control al respiraţiei (PRANAYAMA), retragerea simţurilor (PRATYAHARA), concentrare (DHARANA), meditaţie (DHYANA) şi SAMADHI sunt cele opt părţi (ANGAS) ale disciplinei YOGA.

 

        Cu această sutra începe Raja Yoga. De obicei se crede că yoga începe numai odată cu meditaţia, dar de fapt ea include o gamă largă de discipline care pregătesc şi purifică aparatul mental. Raja Yoga a lui Patanjali este împărţită în opt părţi, iar aceste părţi sunt interdependente şi au valoare egală. Yama, niyama, pranayama, şi pratyahara formează aspectul extern, bahiranga sau yoga exoterică. Dharana, dhyana şi samadhi formează aspectul esoteric, antaranga, al sistemului yoga.

        Este interesant faptul că întregul sistem yoga este împărţit în două - bahiranga şi antaranga. Prin bahiranga se înţelege acea yoga care se practică cu ajutorul obiectelor exterioare în relaţie cu corpul, în relaţie cu societatea, în relaţie cu multe alte lucruri exterioare. Asana, pranayama, yama, niyama şi pratyahara formează bahiranga yoga. Dharana, dhyana şi samadhi formează yoga esoterică, deoarece în aceste practici aspirantul trece de la metoda de contemplare obiectivă la cea subiectivă.

        Părţile interne şi externe sunt interdependente. S-ar putea ca pentru unii oameni, născuţi cu samskaras-uri (tendinţe mentale) corespunzătoare, să fie posibilă practica directă a meditaţiei, aparent fără a mai trece prin stadiile iniţiale yama şi niyama. Pentru majoritatea însă este necesară parcurgerea pas cu pas, începând cu yama (cod social şi moral) şi niyama (cod personal), deoarece o viaţă în care omul nu se stăpâneşte şi nu urmează o anumită disciplină poate duce la o explozie subconştientă care poate crea tulburare mentală. Uneori astfel de explozii au loc în timpul meditaţiei, deranjând astfel acest proces. Acesta e unul din motivele pentru care meditaţia eşuează.

        Meditaţia nu trebuie practicată în grabă; ea trebuie lăsată să vină de la sine. Nu trebuie să existe pripeală. Fiecare stadiu din Raja Yoga deschide calea pentru stadiul imediat superior, prin urmare toate aceste părţi sunt interdependente. Graniţele nu pot fi cunoscute dinainte; ele pot fi cunoscute numai prin experienţă practică. Aceasta este o cale completă care-l duce pe aspirant pe culmi. Impărţirea în opt este făcută numai pentru a-i atrage atenţia aspirantului. Yama şi niyama sunt universale, deoarece ele sunt respectate peste tot.

        Cea mai înţeleaptă cale pentru aspirant este practicarea tuturor acestor stadii cât mai încet posibil, astfel încât să nu apară reacţii de oprimare. Partea preliminară Raja Yoga trebuie practicată în sânul unui grup, în care aspirantul trebuie să trăiască un timp.

        Atunci când mintea este stăpânită perfect, puteţi să vă reîntoarceţi în societate şi să vă duceţi viaţa acolo. Pretutindeni, societatea a exploatat individul; ea a încercat să-l abată de la ţelul spiritual, de aceea practicantul trebuie să stea un timp sub supravegherea unui guru (învăţător spiritual).

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 30

 

       Ahimsasatyasteyabrahmacharyaparigraha yamah

 

        Ahimsa = non-violenţă; satya = veracitate; asteya = onestitate; brahmacharya = abstinenţă sexuală şi senzuală; aparigraha = non-posesiune; yamah = auto-stăpânire.

 

             Non-violenţa (AHIMSA), adevărul (SATYA), onestitatea (ASTEYA), controlul energiei sexuale (BRAHMACHARYA) şi non-posesiunea (APARIGRAHA) sunt cele cinci auto-stăpâniri (YAMA).

 

        Această sutra enumeră yamas-urile. Ele vor fi discutate pe rând în următoarele sutras, deci nu este necesar să le explicăm aici.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 31

 

       Jatideshakalasamayanavachchhinnah sarvabhauma mahavratam

 

        Jati = fel de naştere; desha = ţară, loc; kala = timp; samaya = circumstanţe; anavachchhinnah = necondiţionat, nelimitat; sarvabhauma = universal; mahavratam = marea disciplină.

 

             Când sunt practicate în mod universal, fără excepţii datorate naşterii, locului, timpului şi împrejurărilor, acestea (YAMAS-urile) devin mari discipline.

 

        Se observă că locul, timpul, naşterea (într-un anumit cadru social) etc. pun oprelişti în practica yamas-urilor (autostăpâniri). Ele sunt dificil de practicat, datorită limitărilor personale, dar se recomandă ca acestea să fie practicate în mod universal, fără excepţie. Nu trebuie să existe modificări datorate ţării, naşterii, timpului, locului şi împrejurărilor.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 32

 

       Sauchasantosatapahsvadhyayeshvarapranidhanani niyamah

 

        Shaucha = curăţenie; santosa = mulţumire; tapah = tapas, austeritate; svadhyaya = studiu individual; ishvarapranidhana = supunere lui Dumnezeu; niyamah = reguli fixe.

 

             Curăţenia (SAUCHA), mulţumirea (SANTOSHA), austeritatea (TAPAS), studiul individual (SVADHYAYA) şi supunerea prin activitate integrată şi subordonată faţă de ABSOLUT (ISHWARA PRANIDHANA) constituie regulile fixe (NIYAMA).

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 33

 

       Vitarkabadhane pratipaksabhavanam

 

        Vitarka = pasiuni; badhane = tulburare; pratipaksa = opusul; bhavanam = a chibzui, a argumenta, mental.

 

             Când mintea (CHITTA) este tulburată de pasiuni (VITARKA) sau porniri inferioare datorate gândurilor negative sau tentaţiilor, trebuie să se mediteze intens asupra contrariilor lor (PRATIPAKSHA BHAVANA).

 

        În timpul practicii lui yama şi niyama, pasiunile sau impulsurile negative apar datorită obiceiului, tendinţelor rele etc. dând naştere la tulburare. Suprimarea acestor pasiuni sau impulsuri nu este suficientă. Cel mai bun lucru ar fi să se mediteze asupra opuselor lor. În acest fel, ura se depăşeşte prin iubire, pentru că acestea două sunt opuse una alteia. Astfel, când apare vitarka, sau tulburarea datorată gândurilor negative, trebuie să se practice pratipaksha bhavana. De exemplu, dacă cineva vrea să fie onest, şi observă că adesea oamenii necinstiţi reuşesc în viaţă, în timp ce aceia cinstiţi eşuează, în mintea lui se poate naşte gândul negativ că şi el trebuie să fie necinstit. Aceasta este vitarka; este partea rea a argumentului. Când această parte rea este acceptată de minte, ea creează tulburare şi poate să-l îndrepte pe aspirant pe drumul cel rău. În această situaţie trebuie cultivat opusul necinstei, adică cinstea, prin meditare asupra ei.

        Atunci când în minte apare gândul că cinstea nu ţine de foame şi că nimănui nu-i pasă de un om cinstit, trebuie să existe gata pregătit gândul opus, şi anume că numai prin cinste fiinţa poate reuşi pe calea spirituală. Acest lucru este numit pratipaksha bhavana (înlocuirea pornirilor negative cu contrariul lor).

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 34

 

       Vitarka himsadayah kritakaritanumodita lobhakrodhamohapurvaka mridumadhyadhimatra duhkhajnananantaphala iti pratipaksabhavanam

 

        Vitarka = pasiuni negative; himsadayah = violenţă şi alte asemenea; krita = făcută de sine; karita = făcută prin alţii; anumodita = aprobată; lobha = lăcomie; krodha = mânie; moha = confuzie; purvaka = precedată de; mridu = slab; madhya = mediu; adhimatra = intens; duhkha = durere; ajnana = ignoranţă; ananta = infinit; phalah = rezultate; iti = astfel; pratipaksha = opusul; bhavanam = a gândi.

 

             Gândurile negative (VITARKA), (cum ar fi violenţa şi alte asemenea) conţin în ele durere şi ignoranţă infinită, indiferent dacă sunt realizate de propria persoană, intenţionate, realizate prin alţii, sau tolerate (aprobate), şi rezultă din lăcomie, mânie şi confuzie. Acestea pot fi slabe, medii sau intense. PRATIPAKSHA BHAVANA constă în a gândi intens contrariul lor.

 

        Uneori individul nu este el însuşi violent, dar el poate acţiona violent prin intermediul altora, sau poate tolera violenţa făcută de alţii. Acest lucru trebuie evitat în yoga, deoarece fiinţa este făcută responsabilă chiar şi atunci când tolerează violenţa sau o exercită prin alţii. Aceasta se aplică şi altor vitarkas, cum ar fi minciuna, hoţia etc.

        Uneori aceste vitarkas sunt realizate datorită lăcomiei sau furiei, sau confuziei, dar toate acestea trebuie evitate. Vitarkas-urile pot fi ori slabe, ori medii, ori intense; ele trebuie înlăturate, indiferent de cauza lor, de intensitate sau de efect. Toate aceste pasiuni rele aduc în cele din urmă două lucruri şi anume durere şi ignoranţă. Dacă acest lucru este realizat sau controversat în minte, acest lucru devine pratipaksha bhavana. Fiinţa se poate gândi să mănânce şi să bea alimente interzise, dar dacă realizează că acestea îi vor face rău, acest argument se numeşte pratipaksha bhavana. Atunci când el este acceptat, mintea depăşeşte pasiunile rele, se formează un complex pozitiv, şi aspirantul poate urma calea lui yama şi niyama fără dificultate.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 35

 

       Ahimsapratisthayam tatsamnidhau vairatyagah

 

        Ahimsa = non-violenţă; pratisthayam = fiind stabilit ferm; tatsamnidhau = în vecinătatea ei; vaira = ostilitate; tyagah = abandon.

 

             Fiind ferm stabilit în AHIMSA, apare abandonul total al ostilităţii atunci când ne aflăm în vecinătatea ei.

 

       Ahimsa înseamnă iubire, non-vătămare, non-ucidere, non-violenţă. Ea înseamnă absenţa duşmăniei, a ostilităţii şi a vătămării. Pentru aspirantul spiritual, ea trebuie să însemne de asemenea absenţa intenţiei negative. Pratishta înseamnă a fi ferm stabilit. Atunci când fiinţa este stabilită în ahimsa, ea creează un fel de magnetism în jurul ei, care influenţează pe oricine se apropie. El este liber de un complex foarte periculos şi rău - acela al violenţei şi ostilităţii.

        În istoria Indiei au existat mulţi oameni care puteau înmuia chiar şi cele mai crude şi demoniace inimi. Mahatma Gandhi, care era un devotat lui ahimsa, nu nutrea nici un gând rău, dar cu toate acestea avea şi el duşmani, şi până la urmă a fost doborât. Acest lucru este concludent pentru a dovedi cât de greu este să se practice ahimsa. Buddha a dezvoltat practica lui ahimsa la un asemenea grad încât putea să transforme cel mai crud om într-un inimos. Odată el s-a întâlnit cu un tâlhar care venise să-l omoare, şi numai privindu-l l-a făcut pe acesta să-i îmbrăţişeze doctrina. Aceasta este puterea lui ahimsa. În ashram-ul lui Patanjali vaca, capra şi tigrul puteau vieţui împreună datorită ahimsa-ei practicată de marele înţelept.

        Este foarte uşor să spui că nu trebuie să fim violenţi, că trebuie să ne iubim între noi, dar conceptul de iubire este prea mare pentru a-l putea înţelege. Pentru noi, iubire înseamnă securitate sau pavăză împotriva fricii de moarte, şi nimic mai mult. Aceasta este o necesitate psihologică, dar iubirea este ceva mult mai mare. Christos a fost crucificat, Mohamed a fost ucis cu pietre, marele sufit Mansur a fost torturat de muslimi şi i s-a jupuit pielea. Toţi aceştia au avut duşmani, dar în India au existat mulţi oameni care n-au avut nici un duşman pentru că practicau ahimsa perfect.

        Cel mai important lucru este să nu ne opunem nici chiar celui mai violent om. Acest lucru este de asemeni ahimsa, iar dacă vrem să discutăm subiectul mai profund, atunci ahimsa înseamnă eliminarea complexului de duşmănie, de dezaprobare. În India, o astfel de persoană este numită ajatashatru - născut fără duşmani.

        Astfel, se pare că nici chiar cei mai mari sfinţi şi profeţi n-au fost ferm stabiliţi în ahimsa. De exemplu, Buddha, Krishna, Shankara obişnuiau să critice şcolile celelalte care existau pe lângă cele ale lor, dar disciplina yoga spune că ahimsa trebuie practicată complet. Trebuie să existe o cale demnă de a face faţă neuniformităţii societăţii. Acesta este înţelesul cuvântului satyagraha.

        Prin urmare înţelesul sutrei este că atunci când aspirantul este ferm stabilit în ahimsa, chiar şi ultimele urme de violenţă dispar, sufletul se manifestă în exterior sub forma unui câmp magnetic, numit vairatyagah, care este abandonarea ostilităţii. În acest fel chiar şi uciderea animalelor trebuie să fie suprimată. Cultul Jainilor este faimos pentru practica lui ahimsa.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 36

 

       Satyapratisthayam kriyaphalashrayatvam

 

             Fiind ferm stabilit în SATYA (adevăr), rezultatul acţiunilor va fi dobândit cu uşurinţă fără realizarea propriu-zisă a acţiunii respective, el depinzând în întregime numai de voinţa noastră şi nu de acţiune şi efort.

 

        Atunci când aspirantul devine ferm stabilit în veracitate, prin practica acesteia ca lege universală, necondiţionată de timp, ţară, naştere şi circumstanţe, el capătă un buddhi (intelect) divin. El este capabil să dobândească fructul karmei sale conform cu dorinţa sa. De obicei, rezultatul karmei este independent de dorinţele noastre, dar acest lucru nu este valabil în cazul unui om care a realizat perfect satya (adevăr).

       Sutra mai poate fi interpretată şi în felul următor: semnificaţia ei este că individul capătă adevărul vorbirii. Tot ceea ce spune va deveni adevărat, se va realiza. În yoga acest lucru este numit vorbire psihică. Prin practica lui satya aspirantul dobândeşte o anumită putere, mintea sa devine la fel de clară ca o oglindă, astfel încât ea reflectă tot ceea ce spune. Astfel, rezultatul oricărei acţiuni este în totalitate dependent de el - rezultatul nu mai depinde de schimbare sau prarabdha (destin)). Sau, se poate spune că acela care a atins perfecţiunea în satya (adevăr) e capabil să cântărească perfect orice cuvânt pe care-l rosteşte.

        Poate pentru că el are control perfect asupra vorbirii, dar acest lucru este foarte dificil. Numai acela care ştie să-şi cântărească fiecare cuvânt poate spune adevărul; acest lucru devine o condiţie a vorbirii sale. El nu exprimă nimic care să nu fi fost cântărit prin puterea spirituală. În acest fel el poate controla în aşa măsură vehiculul vorbirii încât orice îi iese din gură se realizează. Acestea sunt cele două înţelesuri ale acestei sutra. În primul rând, ea înseamnă că orice spune fiinţa se realizează, şi în al doilea rând, ea înseamnă că rezultatul acţiunilor depinde numai de voinţa sa.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 37

 

       Asteyapratisthayam sarvaratnopasthanam

 

        Asteya = onestitate; pratistayam = a fi ferm stabilit; sarva = tot; ratna = comori; upasthanam = a veni singure.

 

             Fiind ferm stabiliţi în ASTEYA, toate comorile, atât fizice cât şi spirituale ni se prezintă singure.

 

        Când aspirantul spiritual s-a stabilit ferm în virtutea yoghină a onestităţii el capătă o putere de cunoaştere asemănătoare clarviziunii (conştiinţă intuitivă). Este exact aceeaşi facultate pe care o posedă profeţii. Prin intermediul acestei facultăţi de cunoaştere aspirantul devine conştient de pietrele preţioase din apropiere.

        Există unele persoane, cum ar fi Swami Sivananda, care-şi pot da seama cât de bogat este un om din apropiere. Aceasta este un fel de conştiinţă intuitivă, posibilă datorită unei onestităţi absolute, necondiţionate, universale. Scopul ei este de a face întreaga viaţă curată, de a purifica întreaga structură a personalităţii. Când acest lucru a fost realizat, personalitatea devine ca o oglindă în care mintea divină se reflectă.

        Atunci când oglinda este curată, vă puteţi vedea faţa clar în ea. Virtutea de a fi onest (asteya) conferă un fel de conştiinţă prin intermediul căreia puteţi deveni conştient de comorile ascunse.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 38

 

       Brahmacharyapratisthanam viryalabhah

 

        Brahmacharya = abstinenţă sexuală; pratisthanam = a fi ferm stabilit; virya = curaj de neînfrânt; labhah = câştig.

 

             Fiind ferm stabilit în BRAHMACHARYA, se dobândeşte energie pe toate planurile (VIRYA).

 

       Brahman înseamnă fiinţa supremă iar charya înseamnă a trăi, dar aici cuvântul desemnează opt feluri de plăceri sexuale. Virya înseamnă spermă, despre care se spune că o picătură este făcută din patruzeci de picături de sânge. Ea conferă vitalitate. Ea este esenţa vieţii, transformându-se în final în energie. Mulţi oameni de ştiinţă susţin că ea nu este nimic altceva decât secreţie hormonală; totuşi, Patanjali nu este de acord cu asta. Virya mai înseamnă şi curaj de neînfrânt, care este esenţial pentru sadhana (practica spirituală). Deci, atunci când devine ferm stabilit în brahmacharya, yoghinul dobândeşte vigoare, energie şi curaj, eliberându-se în acelaşi timp de frica de moarte. Prin urmare, brahmacharya este o cale de a îndepărta klesha (tensiuni fundamentale ale minţii) numită abhinivesha, care înseamnă frica de moarte. Brahmacharya are opt părţi.

        În yoga este binecunoscut faptul că există o legătură intimă între energia sexuală şi energia psihică şi spirituală. Pentru a avea putere spirituală, trebuie să ne păstrăm energia sexuală numită ojas. Ojas este formată din conservarea lui virya. Atunci când fluidul fizic numit spermă este conservat şi transformat în ojas prin transmutare, procesul acesta este numit reta - energie seminală. Când ea este sublimată şi transmutată, conferă energie atât corpului fizic cât şi structurilor subtile. Fiinţa care a realizat acest lucru este numită urdhvareta.

        Intr-o Upanishada se spune că prin practica lui brahmacharya zeii şi-au înfrânt complet frica de moarte. Bhisma, de exemplu, n-avea frică de moarte deoarece practicase perfect brahmacharya. El era un mare luptător; el a înfrânt moartea. El n-a murit pe câmpul de bătaie, ci moartea a survenit la voinţa lui. Acest lucru a fost posibil deoarece el n-a pierdut nici măcar o singură picătură de spermă pe toată durata vieţii sale.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 39

 

       Aparigrahasthairye janmakathantasambodhah

 

        Aparigraha = non-posesiune; stairye = devenind ferm; janma = naştere; kathanta = cum şi de unde; sambodhah = cunoaştere.

 

             Devenind ferm stabilit în APARIGRAHA, aflăm prin simţire directă cum şi de unde vine naşterea (trecută, prezentă şi viitoare), precum şi scopul acesteia. (Realizarea cauzelor ultime ale existenţei).

 

       Aparigraha este una dintre cele mai importante virtuţi. Ea înseamnă renunţarea la tendinţa de a acumula obiecte de utilitate şi plăcere. Aspirantul păstrează numai acele obiecte strict esenţiale pentru trai. Acest lucru eliberează mintea de preocupări şi de griji.

        Mulţi aspiranţi nici nu folosesc focul pentru a se încălzi şi au numai un schimb de haine. Ei nu au un loc fix de viaţă. Mintea lor este atât de liberă şi relaxată încât ei pot face orice, oriunde. Aceasta este aparigraha; după antrenarea corespunzătoare a minţii, aspirantul poate avea şi alte lucruri, cum ar fi scaun, masă etc., dacă are de făcut o muncă specială. Samskaras-urile (tendinţe mentale) posesiunii trebuie mai întâi eliminate complet, fiinţa putând apoi începe o nouă viaţă.

        Astfel aparigraha (non-posesiune) constituie o sadhana (practică spirituală) temporară în viaţa aspirantului. Dacă acest fel de sadhana este continuată dincolo de limitele obişnuite, ea dă naştere la slăbiciune şi obsesii, dar ea este necesară la început, pentru a îndepărta obiceiurile rele. Când acestea sunt eliminate, fiinţa poate poseda diferite lucruri care să-i servească pentru lucru şi pentru ajutorarea umanităţii. Atunci când această sadhana (practică spirituală) este ferm stabilită, aspirantul ajunge să cunoască vieţile sale anterioare - felul lor, când s-au desfăşurat şi ce scop au avut. Fiinţa poate să ajungă să-şi cunoască chiar viitoarea naştere. Tot aşa cum atunci când vedeţi nori pe cer ştiţi că va fi ploaie, similar aflaţi informaţii despre viitoarea naştere dacă aţi ajuns să fiţi ferm stabiliţi în aparigraha (non-posesiune).

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 40

 

        Sauchatsvangajugupsa parairasamsargah

 

        Sauchat = din curăţenie; svanga = propriul corp; jugupsa = indiferenţă; paraih = cu alţii; asamsargah = non&Index_termeni.htm#8209;ataşament.

 

        Din SAUCHA rezultă indiferenţă (în sensul de non&Index_termeni.htm#8209; ataşament, detaşare) faţă de propriul corp (care este perceput acum ca vehicul al SINELUI (ATMA)) şi aversiune faţă de unirea spiritului cu alte corpuri (unire care se realizează prin reîncarnare).

 

        De la această sutra începe discutarea niyamas&Index_termeni.htm#8209;urilor. Aceste discipline sunt necesare pentru practica meditaţiei şi a lui samadhi. Toate acestea sunt modalităţi şi nu scopuri. Prima regulă, şi anume curăţenia sau puritatea, este descrisă în această sutra. Se spune că prin curăţenie fizică sau corporală apare în decursul timpului un fel de indiferenţă (sau detaşare) faţă de propriul corp şi în acelaşi timp non&Index_termeni.htm#8209;ataşamentul sau repulsia vis&Index_termeni.htm#8209;a&Index_termeni.htm#8209;vis de transmigrare, adică faţă de unirea spiritului cu alte corpuri.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 41

 

     Sattvashuddhisaumanasyaikagryendryajayatmadarshana yogyatvani cha

 

     Sattvashuddhi = puritate internă; saumanasya = veselie; ekagrya = focalizare; indryajaya = control al simţurilor; atmadarshana = viziunea sinelui; yogyatvani = corespondenţă, potrivire; cha = şi.

 

          Prin practica purităţii mentale (SAUCHA) se dobândeşte reglarea şi echilibrarea GUNAS&Index_termeni.htm#8209;urilor, stare inefabilă de bucurie, focalizare uşoară a minţii, control al simţurilor şi viziunea sinelui (comunicare directă cu ATMA).

 

     Acest lucru este descris de asemenea în Bhagavad Gita. Atunci cînd mintea este purificată sau când se practică purificarea mentală, fiinţa devine capabilă să practice concentrarea şi controlul simţurilor, e veselă şi, datorită purităţii mentale, este capabilă să aibe viziunea sinelui (atmadarshana).

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 42

 

     Santoshadanuttamasukhalabhah

 

     Santoshat = din mulţumire; anuttamah = neţărmurit; sukha = plăcere, fericire; labhah = cîştig.

 

          Fericirea neţărmurită şi perfectă rezultă din practica lui SANTOSHA.

    

     Santosha este una din niyamas&Index_termeni.htm#8209;urile care se impun unui aspirant spiritual care are gânduri foarte serioase în ceea ce priveşte yoga şi realizarea de sine. Este imposibil pentru cineva care este nemulţumit de sine sau de ceea ce&Index_termeni.htm#8209;l înconjoară să realizeze conştiinţa supremă.

     Nemulţumirea este unul din voalurile lui avidya (iluzia, ignoranţa), trebuind prin urmare să fie îndepărtată, deoarece ea provoacă multe complexe indezirabile şi induce o stare de boală psihică, iar dacă mintea este bolnavă nici o sadhana (practică spirituală) nu este posibilă.

       Yama şi niyama trebuie practicate perseverent de acela care vrea să ajungă în stadiul de meditaţie. În meditaţie conştiinţa trebuie eliberată de toate erorile mentale, voalurile şi complexele inhibitoare, prin urmare fiinţa trebuie să practice santosha (mulţumire). Fericirea care rezultă de aici este neegalată. Ca rezultat al acestui lucru, fiinţa poate ajunge la nivele foarte profunde în meditaţie. În absenţa mulţumirii, diferitele complexe mentale ies la iveală şi o astfel de persoană este nepotrivită pentru meditaţie.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 43

 

     Kayendriyasiddhirashuddiksayattapasah

 

     kaya = corpul; indriya = organe de simţ; siddhi = perfecţiune; ashuddhi = impuritate; ksayat = distrugere; tapasah = prin austeritate.

 

          TAPAS distruge impurităţile şi conferă puteri oculte corpului (KAYA) şi organelor de simţ (INDRIYAS).

 

     Meditaţia necesită un corp perfect şi organe de simţ care să funcţioneze perfect. Toate organele trebuie să fie sănătoase şi perfecte, altfel meditaţia este împiedicată. Pot exista dureri în articulaţii sau pot fi produse toxine în corp. Aceia care practică meditaţia avînd un corp bolnav pot avea de suferit.

     Dacă vreţi să practicaţi zilnic meditaţia, pe perioade mari de timp, trebuie să aveţi un corp sănătos. O meditaţie care se întinde pe durata a mai multe ore este un lucru obişnuit, şi deci Patanjali recomandă ca organele de simţ şi corpul să funcţioneze perfect, pentru a putea practica meditaţia. Nu trebuie să existe stânjeneală sau disconfort în timpul meditaţiei din cauza slăbiciunii unui organ. Toate funcţiile corpului, cum ar fi respiraţia, circulaţia sângelui, digestia, secreţiile etc., trebuie să se desfăşoare perfect, şi pentru asta este necesar să se practice tapas.

     Acest tapas nu este acelaşi tapas ca în Kriya Yoga. El implică supunerea corpului la austerităţi, astfel încît el să poată îndura căldura, frigul, otrava ş.a.m.d. Pentru meditaţie este necesar un corp puternic.

     Impurităţile fizice trebuie îndepărtate din creier, ochi, urechi, nas, piele, ş.a.m.d. Există cinci tipuri de austerităţi:

        1. Expunerea corpului la soare, pentru a face pielea rezistentă.

        2. Supunerea corpului la căldura focului pentru a&Index_termeni.htm#8209;l face subţire şi maroniu.

        3. Pranayama, se face pentru a crea căldură în corp.

        4. Focul concentrării asupra unui singur punct trebuie înteţit      

        5. Focul postului.

     Aceste cinci focuri îndepărtează toxinele şi întăresc corpul, astfel încât el devine apt pentru meditaţie.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 44

 

     Svadhyayadistadevatasamprayogah

 

     Svadhyayat = prin auto&Index_termeni.htm#8209;observaţie; istadevata = zeitatea de predilecţie; samprayogah = comuniune.

 

          Prin SVADHYAYA se obţine comuniunea cu ISHTADEVATA (zeitatea care e obiectul devoţiunii interioare).

 

     Svadhyaya înseamnă a închide ochii şi a observa propriul sine, ca în antar mauna (linişte lăuntrică). Când acest lucru este practicat, el dă naştere la o facultate prin care fiinţa devine capabilă să se concentreze profund asupra zeului sau zeiţei de predilecţie (zeitatea interioară &Index_termeni.htm#8209; istadevata).

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 45

 

     Samadhisiddhirishvarapranidhanat

 

     Samadhi = transă; siddhi = perfecţiune; ishwara = Dumnezeu; pranidhanat = supunere.

 

          Realizarea transei identificatoare (SAMADHI) se obţine în urma supunerii complete faţă de ISHWARA.

 

     Prin supunere completă faţă de ABSOLUT, ceea ce este încă foarte greu de realizat, fiinţa devine capabilă să intre într&Index_termeni.htm#8209;o stare specială de transă. Această transă nu este chiar starea de samadhi descrisă în capitolul anterior. Ea este un fel de transă în care aspirantul nu mai are conştiinţa corpului fizic, putând astfel să abordeze stările superioare de conştiinţă, şi rămâne într&Index_termeni.htm#8209;o stare de linişte completă şi uniune cu ABSOLUTUL. Acest lucru este posibil prin supunere totală faţă de Dumnezeu. Aici Dumnezeu desemnează ideea pe care o are aspirantul faţă de divinitate.

     Această tehnică (ishwara pranidhana) este inclusă şi în Kriya Yoga, dar acolo ea are un scop diferit. Aici ea este descrisă ca o parte a niyamas&Index_termeni.htm#8209;urilor; ea este folosită în special pentru a realiza îndepărtarea tulburărilor corpului şi minţii, cu scopul de a se ajunge la conştiinţa necesară pentru meditaţie. Astfel, aspirantul trebuie să practice cele cinci yamas şi cele cinci niyamas.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 46

 

     Sthirasukhamasanam

 

     Sthira = ferm; sukham = confortabil; asanam = postură.

 

               Postura (ASANA) trebuie să fie fermă (stabilă) şi confortabilă.

 

        Cuvîntul "asana" este pentru a desemna postura pentru meditaţie. Aici "asana" nu înseamnă exerciţii posturale yoga. În general, cuvîntul "asana" desemnează exerciţiile yoghine, dar aici el desemnează numai postura în care se face meditaţie. De exemplu, swastikasana, siddhasana, padmasana, sthirasana, sukhasana şi samasana; acestea sunt posturile pentru meditaţie. Totuşi, nu sunt excluse şi celelalte posturi care trec drept asanas.

     Deoarece cuvîntul ASANA înseamnă de fapt "o metodă de a şedea", el trebuie înţeles în acest fel. Mult mai tîrziu, rishis (cei care au experimentat în mod direct aproape toate subiectele discutate în Agamas) au inclus şi alte exerciţii sub numele de asanas, cum ar fi sirshasana etc. Nu există nici un impediment ca un raja yoghin să practice aceste asanas. Asta nu înseamnă că ele nu sunt necesare, ci numai că ele nu sunt incluse în sutras&Index_termeni.htm#8209;urile lui Patanjali. Astfel, asanas&Index_termeni.htm#8209;urile care conferă echilibru corpului trebuie de asemenea practicate, cu toate că ele nu sunt menţionate de Patanjali.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 47

 

     Prayatnashaithilyanantasamapattibhyam

 

     Prayatna= efort; shaithilya = pierdere; ananta = şarpele numit ananta; samapattibhyam = prin meditaţie.

 

          Prin dispariţia treptată a efortului fizic (RELAXARE) şi prin meditaţia (SAMAPATTI) asupra infinitului (şarpelui ANANTA, sau KUNDALINI) ASANA este stăpînită perfect.

 

     Pentru a deveni perfect ferm şi confortabil în asana aleasă pentru meditaţie, trebuie să se depăşească tensiunile şi efortul. Deci trebui să se realizeze relaxarea musculară în acea asana; apoi mintea trebuie concentrată asupra lui ananta.

     Cuvîntul "ananta" înseamnă "infinit". El desemnează de asemenea şarpele pe care stă Vishnu şi se odihneşte în oceanul de lapte. Deci, în mod simbolic, ananta înseamnă "şarpe", dar în această sutra şarpele se referă la Kundalini shakti (forţă colosală nesfârşită, creatoare, cosmică care există în stare latentă în fiecare fiinţă umană). Studentul trebuie să se concentreze asupra puterii şarpelui din Muladhara chakra, sau el poate folosi orice altă metodă de concentrare asupra lui kundalini.

     Cuvântul relaxare sau pierdere a efortului înseamnă că nu trebuie folosită nicidecum forţa pentru a realiza asana. Asana trebuie să fie perfect agreabilă, fără să existe nici o tensiune musculară sau nervoasă; prin urmare, acea asana pe care practicantul poate s&Index_termeni.htm#8209;o realizeze fără efort trebuie aleasă pentru meditaţie.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 48

 

     Tato dvandvanabhighatah

 

     Tatah = din aceasta; dvandva = cuplul contrariilor; anabhighatah = lipsa impactului.

 

          Drept urmare, cuplul contrariilor (DVANDVA) nu mai acţionează.

 

     Dvandvas&Index_termeni.htm#8209;urile aparţin atît planului fizic cît şi celui mental. Acelea care aparţin planului fizic sunt căldura şi frigul, foamea şi setea, durerea şi boala ş.a.m.d. Dvandvas&Index_termeni.htm#8209;urile psihice sau mentale sunt fericirea şi tristeţea. În fiecare clipă, mintea noastră este supusă acestora de către împrejurările exterioare sau interioare. Acest lucru produce tulburare. În timpul zilelor călduroase transpirăm şi nu ne găsim locul, iar în timpul iernii ne e frig. Astfel, noi am vrea ca vara să ne fie răcoare şi iarna să ne fie cald. În acest mod mintea este deranjată de cuplul contrariilor. Aspirantul trebuie să devină rezistent la acestea, fie mentale, fie fizice, şi acest lucru este posibil numai prin yama, niyama şi asana. Aceste dvandvas trebuie depăşite dacă vrem să progresăm în meditaţie, astfel încît trebuie să ne mărim rezistenţa la tulburările produse de dvandvas.

     Trebuie îndepărtate toate dvandvas&Index_termeni.htm#8209;urile. Trebuie să fim capabili să menţinem echilibrul fizic şi mental. Stările psihice nu trebuie să se schimbe din moment în moment. Corpul nu trebuie să fie deranjat de căldură sau frig. Trebuie să avem rezistenţă atât fizică cât şi psihică. Rezistenţa joacă un mare rol în contracararea acţiunii microorganismelor. Astfel, atunci când un membru al familiei capătă guturai, ceilalţi membri sunt sfătuiţi să nu aibă contact cu el, deoarece rezistenţa lui este micşorată de acţiunea microorganismelor care provoacă această boală. Mintea noastră slăbeşte dacă ne gândim tot timpul la boală. Există multe slăbiciuni în personalitatea umană care micşorează puterea de rezistenţă, dar un aspirant spiritual trebuie să aibă un nivel înalt de rezistenţă, care poate fi dobândit prin practica asanas&Index_termeni.htm#8209;urilor.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 49

 

     Tasminsati shvasaprashvasayorgativichchhedah pranayamah

 

     Tasmin = după aceasta; sati = fiind; shvasaprashvasayah = inspiraţie, expiraţie; gati = mişcare; vichchhedah = încetare, pauză; pranayamah = pranayama.

 

          După ce s&Index_termeni.htm#8209;a realizat ASANA (postura), PRANAYAMA este controlul suflului, realizat prin încetarea mişcărilor de inspiraţie şi expiraţie (KEVALA KUMBHAKA).

 

     După ce a practicat suficient timp yama, niyama şi asana, aspirantul trebuie să abordeze pranayama. Aceasta este încetarea inspiraţiei şi expiraţiei. Nu este nici puraka, nici rechaka; este numai kumbhaka (KEVALA KUMBHAKA).

     Trebuie subliniat că pranayama nu înseamnă respiraţie profundă. Analog, reţinerea respiraţiei pînă la limita rezistenţei nu are nimic de&Index_termeni.htm#8209;a face cu pranayama. Prana înseamnă respiraţie, ayama este lungire sau lărgire conrolată. Atunci cînd respiraţia este controlată cu scopul de a o opri, aceasta este pranayama. Este interesant de notat că şerpii, elefanţii, broaştele ţestoase etc. trăiesc foarte mult deoarece ei respiră de mai puţine ori pe minut faţă de fiinţele umane. Viaţa omului poate fi de asemenea prelungită dacă respiraţia este reţinută, dar acest lucru necesită antrenament şi practică sistematică.

     Se spune că prana este precum un elefant sălbatic. Dacă vreţi să îmblânziţi prana trebuie să aveţi tot atâta grijă ca şi cum aţi vrea să îmblânziţi un elefant sălbatic. Trebuie să aveţi răbdare şi perseverenţă, nu trebuie să vă grăbiţi în nici un fel. Retenţia trebuie practicată încet şi cu atenţie. Dacă apare vreun neajuns, fie fizic, fie mental, practica trebuie întreruptă timp de câteva zile, săptămâni sau luni. Inainte de a începe practica trebuie luate în considerare condiţiile atmosferice, dieta, vârsta, starea fizică şi alţi factori. Trebuie să se procedeze cu grijă. În HATHA YOGA este subliniat clar că tehnicile de control al respiraţiei nu trebuie practicate în timpul asanas&Index_termeni.htm#8209;urilor. Este o eroare să controlăm respiraţia în anumite poziţii. Pe de altă parte, există anumite posturi în care pranayama poate fi practicată, dar aspirantul trebuie să ştie precis care sunt acestea. Pentru aceasta, trebuie înţeles bine sensul cuvîntului "prana". Acesta n&Index_termeni.htm#8209;are nici o legătură cu plămânii, dar are legătură cu energia vieţii.

     Scopul final al tehnicilor de pranayama este de a deveni capabil să reţineţi respiraţia. Există trei tipuri de pranayama, şi anume, puraka, rechaka şi kumbhaka. Al patrulea tip, numit kevala kumbhaka, este de două tipuri &Index_termeni.htm#8209; antaranga şi bahiranga. Retenţia suflului provoacă o anumită stare în creier, o anumită schimbare în măduva spinării şi în corpul fizic. Pranayama influenţează sistemul nervos, prin urmare şi creierul. Ea nu e legată de plămâni. Puraka, kumbhaka şi rechaka provoacă diferite efecte în corp.

      Astfel, metoda pranayama&Index_termeni.htm#8209;ei este oprirea respiraţiei ori în afară, ori înăuntru. Ayama-distanţa sau lungimea suflului sau prana&Index_termeni.htm#8209;ei &Index_termeni.htm#8209; este mărită, dar numărul de respiraţii pe minut este micşorat. Astfel, dacă în mod normal noi respirăm de 14 ori pe minut, în pranayama respirăm numai odată sau de două ori pe minut.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 50

 

     Bahyabhyantaranstambhavrittirdeshakalasankhyabhih paridristo dirghasuksmah

 

     Bahyah = exterior; abhyantara = intern; stambhavrittih = suprimare; desha = loc; kala = timp; sankhyabhih = număr; paridristah = măsurat; dirgha = prelungit; suksmah = subtil.

 

          PRANAYAMA este externă (expiraţia), internă (inspiraţia) sau suprimată (retenţie), legată de loc (DESHA) timp (KALA), de numărul repetărilor şi devine prelungită şi subtilă.

    

     Pranayama are trei stadii numite puraka, kumbhaka şi rechaka. Ea este legată de locul practicii, cum ar fi un climat tropical sau unul temperat. Ea depinde de asemenea de dietă. O descriere detaliată a acestui subiect este dată în cărţile de Hatha Yoga. Factorii determinanţi sunt variaţi.

     Timpul înseamnă durata relativă a lui puraka, rechaka şi kumbhaka. El mai desemnează şi anotimpul. Astfel, dacă practicaţi de 15 ori iarna, puteţi practica de 20 de ori vara. Samkhya înseamnă numărul repetărilor. Acesta este determinat de numărul matras&Index_termeni.htm#8209;urilor sau unităţilor de timp. În acest fel, pranayama este legată de desha (loc), kala (timp) şi samkhya (numărul repetărilor).

     Tehnica de pranayama trebuie învăţată de la un guru. La început, durata relativă trebuie să fie 6:8:6. După un timp puteţi merge până la 20:80:40. Acum ea devine 1:4:2, adică o unitate de timp pentru puraka, patru unităţi de timp pentru kumbhaka şi două unităţi de timp pentru rechaka. O matra este timpul necesar pentru două lovituri şi o pocnitură. Dacă un aspirant este capabil să practice pranayama în ritmul 20:80:40 matras, atunci el este considerat a fi cel mai bun sadhaka (aspirant spiritual). Acesta este ritmul cel mai bun. Calitatea depinde de numărul de repetări; în cele din urmă, respiraţia devine prelungită şi subtilă.

     Toate cele trei stadii, şi anume puraka, kumbhaka şi rechaka, trebuie prelungite. Incepând cu ritmul 6:8:6 matras, trebuie să se ajungă în cele din urmă la ritmul 20:80:40 matras. În acest fel pranas&Index_termeni.htm#8209;urile sunt prelungite şi retenţia este realizată pe o durată mai mare, şi în felul acesta procesul devine subtil.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 51

 

     Bahyabhyantaravisayaksepi chaturthah

 

     Bahya = extern; abhyantara = intern; visaya = obiect; aksepi = transcenzînd; chaturtha = al patrulea.

 

          Cea de&Index_termeni.htm#8209;a patra PRANAYAMA este aceea care constă în absorbţia PRANA&Index_termeni.htm#8209;ei şi direcţionarea ei spre obiectele din interior sau exterior.

 

     În acest al patrulea tip de pranayama nu rebuie să faceţi nici antaranga nici bahiranga kumbhaka. Este exact ca în Bhagavad Gita. În Gita se spune că apana (energia subtilă descendentă) trebuie unită cu prana (energia care acţionează la nivelul gurii şi nasului) şi prana trebuie unită cu apana. Prin urmare, aspirantul opreşte senzaţia de intrare şi ieşire prin unirea suflului care intră cu acela care iese. În al doilea rând, suflul care intră trebuie unit cu suflul care iese. În al treilea rând, în acelaşi timp trebuie să faceţi kumbhaka. Senzaţiile organelor de simţ nu trebuie lăsate să se infiltreze. Experienţele exterioare ale obiectelor trebuie lăsate afară, iar samskaras&Index_termeni.htm#8209;urile (tendinţele mentale) sau experienţele interne trebuie lăsate înăuntru. Manifestarea exterioară nu trebuie lăsată înăuntru şi samskaras&Index_termeni.htm#8209;urile interne nu trebuie lăsate să se manifeste în exterior. Aceasta este cea de&Index_termeni.htm#8209;a patra pranayama. Puteţi s&Index_termeni.htm#8209;o faceţi respirând în ujjayi (formă de pranayama) şi încercând să vă concentraţi mintea asupra unui pasaj psihic oarecare, fără a controla sau opri respiraţia sub forma lui antaranga sau bahiranga kumbhaka. În mod gradat trebuie să deveniţi capabil să eliminaţi experienţele, să blocaţi calea experienţelor simţurilor şi ajungeţi astfel la cel de-al patrulea tip de pranayama. De fapt, acesta este ajapa ajapa.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 52

 

     Tatah ksiyate prakashavaranam

 

     Tatah = prin aceasta; ksiyate = dispare; prakasha = lumină; avaranam = înveliş.

 

         Prin aceasta voalul (AVARANA) care acoperă lumina cunoaşterii (PRAKASHA) dispare.

 

 

     Prin practica lui pranayama (controlul suflului) se activează centrii psihici (sau chakras) şi drept rezultat voalul care acoperă cunoaşterea este îndepărtat. Aici prakasha (lumina) desemnează centrii psihici. Aceşti centri psihici sunt de obicei acoperiţi sau voalaţi datorită experienţei simţurilor. Luminozitatea acestor vehicule subtile este limitată sau acoperită de materia fizică a creierului. Acest înveliş este îndepărtat prin pranayama (controlul suflului). Această îndepărtare a învelişului de materie fizică de pe materia psihică este numită îndepărtarea voalului care acoperă lumina. Acest lucru înseamnă că atunci cînd practicaţi pranayama se întâmplă ceva în voi prin care puterile psihice sunt eliberate de voalul sau controlul ori obstrucţia mecanismelor fizice ale creierului.

     Energia este eliberată chiar şi atunci când apăsaţi pe un buton. Pranayama (controlul suflului) creează o situaţie similară în creier, prin care facultăţile psihice inerente sunt eliberate.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 53

 

     Dharanasu cha yogyata manasah

 

     Dharanasu = în dharana; cha = şi; yoghyata = potrivit; manasah = a minţii.

 

          şi mintea devine astfel pregătită pentru concentrare (DHARANA) (prin practica lui PRANAYAMA).

 

         Prin practica lui pranayama (controlul suflului) se dezvoltă o capacitate de concentrare a minţii şi fiinţa devine pregătită să realizeze concentrarea minţii în dharana. Acest lucru se datoreşte faptului că voalul care acoperea cunoaşterea a fost îndepărtat. Urmează stadiul numit pratyahara (retragerea simţurilor).

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 54

 

       Svavisayasamprayoge chittasyasvarupanukara ivendriyanam pratyaharah

 

     Sva = al să propriu; visaya = obiect; asamprayoge = a nu veni în contact; chitta = minte; svarupa = forma proprie; anukarah = imitând; iva = ca şi cînd; indriyanam = al simţurilor; pratyaharah = retragere.

 

          PRATYAHARA este faptul de a imita cu simţurile

orientarea spre interior a minţii (interiorizarea), adică de a introverti simţurile prin retragerea lor de la obiectele respective.

 

     Trebuie subliniat că  pratyahara înseamnă retragerea minţii de la obiectele experienţei simţurilor. În acest fel, simţurile funcţionează conform cu mintea, şi nu invers. Mirosul, gustul, vederea, pipăitul şi auzul sunt retrase de la obiectele lor şi simţurile încep să urmeze mintea înăuntru şi nu în afară. Retragerea minţii de la activităţile simţurilor se face în aşa măsură încât organele de simţ se introvertesc odată cu mintea; ele imită mintea şi o urmează înăuntru.

 

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP II SUTRA 55

 

     Tatah parama vashyatendriyanam

 

        Tatah = prin aceasta; parama = cel mai înalt; vashyate = stăpânire; indriyanam = al simţurilor.

 

          Prin aceasta se dobândeşte stăpânirea completă a simţurilor.

 

     Unii cărturari consideră că a stăpâni simţurile înseamnă numai a le suprima. Ei consideră acest lucru ca fiind o stare anormală, dar pentru acela care vrea să mediteze şi să se cufunde în profunzimile minţii sale este foarte important să fie capabil să se introvertească. Pentru a ajunge în profunzimile minţii, contactul cu obiectul trebuie întrerupt. Atunci când mintea este în contact cu lumea exterioară, ea nu este conştientă de faţetele profunde ale conştiinţei. Atunci când fiinţa devine conştientă de aceste aspecte profunde, ea nu mai este conştientă de lumea simţurilor.

     Este important de subliniat că atman sau sinele, deci conştiinţa, de fapt nu evoluează. Nu există evoluţie a lui atman, sufletul. Prin practica lui pratyahara (retragerea simţurilor) nu evoluăm de fapt; pratyahara (retragerea simţurilor) este un proces de involuţie. Nu este adevărată afirmaţia că sufletele noastre au evoluat de la stadiul primitiv la stadiul actual. Existenţa supremă ATMA, sau sufletul, este aceeaşi ca şi acum o mie de ani. Ea nu suferă schimbări. Singura diferenţă este că sinele nostru inferior sau sinele individualizat devine conştient de această formă supremă în mod gradat.

     Atunci când ne retragem mintea din lumea exterioară în lumea interioară, aflăm că există o faţetă infinită a existenţei în noi, care poate fi experimentată numai în samadhi. Ea nu este abordabilă prin intermediul intelectului, prin urmare acest capitol are drept scop să dea o sadhana (practică spirituală) care porneşte de la yama (cod social şi moral) şi nyama  (cod personal) şi se termină la pratyahara (retragerea simţurilor).

     Există multe feluri de pratyahara (retragerea simţurilor); de exemplu, Trataka, Nada Yoga, Japa, muzica, kirtan ş.a.m.d. Toate au drept scop să purifice conştiinţa simţurilor şi s&Index_termeni.htm#8209;o introvertească. Unii pot realiza această stare după numai o practică a lui Nada Yoga; Alţii, poate că vor găsi că e mai uşor cu japa. Uneori puteţi menţine pratyahara (retregerea simţurilor) mult timp, iar alteori nu vă reuşeşte deloc. Prin urmare această problemă a lui pratyahara devine foarte dificilă. Dacă stăpâniţi tehnica de pratyahara (retragerea simţurilor), atunci concentrarea devine foarte uşoară. Este imposibil să ajungeţi la dharana (concentrare) şi dhyana (meditaţie) până ce nu s&Index_termeni.htm#8209;a trecut la pratyahara (retragerea simţurilor).

     Există multe sadhanas (practici spirituale) care duc la pratyahara (retragerea simţurilor). Guru‑l alege sadhana (practica spirituală) potrivită pentru discipol în momentul iniţierii.

 

Cap. II, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55

Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

 

*

*       *