Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index termeni folosiți)

 

INTRODUCERE

 

        Doi pandits [învățați (în textele tradiționale Orientale)] au intrat în ashram pentru a participa la satsang (discuție filosofică). Era o seară răcoroasă și pe pajiște era așternută o rogojină mare. Pandits-i (învățații) erau primii ajunși și s-au așezat direct pe rogojină în fața locului guru-lui. Curând au venit și alți oameni și satsang-ul (discuție filosofică) a început.

        Inițial a fost vorba despre asanas, pranayama și alte tehnici yoga dar după un timp pandits-i (învățații) s-au adresat guru-ului: "Noi am venit aici să discutăm lucruri mai importante; am venit să te întrebăm despre implicațiile filosofice ale lui samadhi după doctrina lui Patanjali". Dezbaterea a început. Un pandit (învățat) a insistat: "Asamprajnata samadhi e cu siguranță aceeași cu nirbija samadhi". Celălalt l-a contrazis: "Nu, nu, te înșeli... ele sunt diferite". Fiecare a început să citeze din diferite scripturi pentru a-și demonstra afirmația și curând au ajuns la o dispută furioasă.

       Guru-l n-a putut scoate o vorbă așa că a rămas tăcut. Nu a mai fost atent la cearta celor doi până ce, la un moment dat, unul s-a întors către el și l-a întrebat: "Tu ce crezi?... este samprajnata diferit de nirbija samadhi, sau nu?". Dar înainte ca guru-l să poată răspunde, tot el a continuat: "Cărțile pe care le-am citit spun că acestea două sunt cu totul diferite". Guru-l a rămas tăcut și pandits-i (învățații) și-au continuat disputa. După un timp au început să țipe unul la altul și aproape că au ajuns la bătaie.

        Discuția aprinsă a durat cam jumătate de oră când, deodată, o vacă mare și grasă ce trecea întâmplător pe acolo s-a așezat pe rogojină ca și când ar fi fost la ea acasă. Toți cei prezenți erau amuzați de venirea noului vizitator... cu excepția celor doi pandits (învățați) care erau atât de prinși de discuția lor încât nici n-au observat-o. Oamenii au făcut loc și vaca s-a așezat tăcută în spatele celor doi. Vaca părea sincer interesată de discuția lor, contemplând în modul cel mai serios fiecare cuvânt spus de cei doi.

        Deodată, vaca a mugit: "M-u-u-u-u-u-u-u-u-u", arătându-și astfel aprobarea. Cei doi pandits (învățați) au sărit în sus cu groază. Pentru prima dată în jumătate de oră nu-și mai găseau cuvintele. Toată lumea a râs, iar vaca s-a ridicat și a plecat, probabil pentru a căuta alt satsang (discuție filosofică) interesant în altă parte.

        Vaca spusese cele mai înțelepte cuvinte din respectivul satsang (discuție filosofică). Fără să știe, sau poate tocmai pentru că știa, ea a spus tuturor, chiar și pandits-ilor (învățați) că YOGA SUTRAS a lui Patanjali nu a fost scrisă pentru a servi la dezbateri intelectuale și speculații. Ea a fost scrisă pentru a explica procesele și metodele practice de elevare a conștiinței, de dobândire a înțelepciunii profunde, de explorare a potențialelor minții și, eventual, de a trece dincolo de minte. Textul este orientat în primul rând spre practică; el nu are intenția de a fi un exercițiu intelectual despre samadhi (extaz total). Cu siguranță că Patanjali însuși ar fi zâmbit dacă ar fi auzit cuvintele înțelepte ale vacii.

        Multe versuri (aforisme) se referă la lucruri care sunt dincolo de sfera experienței obișnuite a vieții și a înțelegerii umane. Acest lucru nu s-a făcut pentru a da naștere la înțelegere intelectuală numai; el s-a făcut pentru ca un sadhaka (aspirant la spiritualitate) care practică Yoga lui Patanjali, sau orice alt sistem YOGA, să-și dezvolte progresiv introspecția și înțelegerea aspectelor cele mai profunde ale ființei sale. El va înțelege gradat versurile (aforismele) criptice ale lui Patanjali prin prisma propriei sale experiențe. Aforismele îi indică dacă se află pe direcția cea bună sau nu, ajutându-l de asemenea să meargă mai departe. Aforismele nu pot fi înțelese niciodată la nivel intelectual și nici n-au fost scrise în acest scop și în acest mod. Ele au fost scrise pentru a servi drept hartă, ele sunt un ghid pentru călătoria de la nivelele obișnuite ale conștiinței la cele superioare, ducând în cele din urmă la eliberare. Textul arată calea spre libertate perfectă prin practică yoghină susținută.

        Tot ceea ce este necesar de spus este conținut în versurile lui Patanjali și în comentariu. Scopul acestei introduceri este:

        1. De a da informațiile de bază

        2. De a scoate în evidență incredibila consistență și perfecțiune a versurilor astfel încât tu, cititorule, să-ți poți da seama de adevărurile yoghine științifice și psihologice conținute în textul principal.

        3. De a sublinia unele lucruri pe care trebuie să le remarci, lucruri pe care le-ar putea omite datorită extremei conciziuni și simplități a versurilor (aforismelor).

      

       Structura textului

 

       YOGA SUTRAS este o scriere secretă sacră care numără 196 sutras (versuri) scrise de înțeleptul Patanjali. În traducere textul s-ar putea numi "Versuri despre yoga" dar, de fapt, cuvântul "sutra" înseamnă "fir". Acest cuvânt implică faptul că cele scrise constituie un gând care se continuă, prin diferitele idei conexe, precum mărgelele pe o ață, formând o filosofie completă.

        Scrierea mai este numită YOGA DARSHANA ceea ce se traduce prin "Filosofia yoga", dar de fapt cuvântul "darshana" are un înțeles mult mai adânc. Literal, el înseamnă "a vedea". El este derivat din cuvântul "drish" = "a vedea", și e legat de "drashta" = "cel care vede". Darshana este procesul de "a vedea".

        Prin urmare, yoga darshana înseamnă "un proces de a vedea prin yoga", dar asta nu înseamnă a vedea cu ochii și nici cu alte simțuri din lumea exterioară. Înseamnă a percepe ceva dincolo de simțuri și dincolo de minte. Este un proces de a vedea cu ochii și cu alte simțuri închise, și cu mintea complet controlată. Yoga darshana este o metodă de percepție superioară... este un mod de "a vedea invizibilul" sau "de a vedea cu pătrundere spirituală interioară".

 

        Scrierea e privită ca fiind cel mai precis și științific text despre yoga care a fost scris vreodată. Ea este împărțită în patru capitole, după cum urmează:

 

1. Samadhi Pada (capitol despre samadhi) cuprinzând 51 de versuri.

        Acest capitol se ocupă de următoarele subiecte:

        - definiția sistemului YOGA

        - scopul sistemului YOGA

        - vritti (modificare mentală)

        - practica și detașarea

        - samprajnata și asamprajnata samadhi

        - moduri de a experimenta (practica)

        - ishwara (pura conștiință)

        - AUM

        - obstacolele progresului

        - metode de a armoniza mintea

        - sabija și nirbija samadhi

2. Sadhana Pada (capitol despre practică) cuprinzând 55 de versuri.

        Se ocupă de următoarele subiecte:

        - kleshas (tensiuni de bază ale vieții)

        - îndepărtarea lui klesha

        - scopul pentru care se distruge klesha

        - cunoscătorul și cunoscutul

        - conștiința și lipsa de conștiință

        - calea prajna (cunoaștere intuitivă)

        - cele opt părți ale sistemului yoga al lui Patanjali

        - yama (cod social și moral)

        - niyama (cod personal)

        - metodă de a controla gândurile negative

        - rezultatele procurate de yama și niyama

        - asana (poziție)

        - pranayama (controlul prana-ei)

        - pratyahara (retragerea simțurilor)

3. Vibhuti Pada (capitol despre puterile psihice) cuprinzând 56 de versuri. Se ocupă de următoarele subiecte:

        - dharana (concentrare)

        - dhyana (meditație)

        - samadhi (superconștiință)

        - samyama (identificarea totală)

        - parinama (transformări ale conștiinței)

        - natura aparenței externe

        - puterile psihice

4. Kaivalya Pada (capitol despre izolare) cuprinzând 34 de versuri. Discută următoarele subiecte:

        - căi de a atinge puteri psihice

        - cauza individualității

        - mintea individuală și mintea cosmică

        - karma (acțiuni și gânduri predestinate)

        - unitatea tuturor lucrurilor

        - teoria percepției

        - mintea ca instrument inconștient

        - calea către kaivalya (izolarea finală)

        - kaivalya (izolarea finală)

        Toate versurile (aforismele) sunt în secvență metodică; fiecare își are locul lui pentru un scop bine definit. Patanjali trece de la un aforism la altul, de la o topică (sau subiect) la alta cu o logică perfectă.

        Fiecare cuvânt sanskrit are un înțeles exact în contextul scrierii. Multe cuvinte tehnice sunt definite chiar în text. Acest lucru minimizează înțelegerea greșită și confuzia care pot apărea datorită schimbării înțelesului unor cuvinte de-a lungul timpului. Multe cuvinte n-au echivalent exact în limba română; câteodată, două sau mai multe cuvinte sanscrite au același înțeles literal în românește, dar au implicații cu totul diferite în contextul practicii yoga. Traducerea a depășit aceste probleme, păstrând totuși înțelesul și cursivitatea.

        Textul este o capodoperă de conciziune și claritate. Patanjali a eliminat toate cuvintele inutile din mai multe motive:

1. pentru a ușura memorizarea; trebuie să ne amintim că în acea vreme nu exista tiparul;

2. pentru a permite aforismelor să fie obiect al meditației; prea multe cuvinte duc la confuzie;

3. pentru a preveni citatele greșite și interpretarea greșită.

        Cu toate că sunt extrem de scurte, versurile conțin esența sistemului YOGA al lui Patanjali de la început și până la sfârșit, deoarece ele conțin maximum de informație în minimum de cuvinte.

        Aforismele sunt poezie pură combinată cu precizie științifică sublimă.

 

       Definiție

 

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index termeni folosiți)

 

       Patanjali și-a numit sistemul "YOGA". El nu i-a dat vreo denumire specifică pentru a-l deosebi de alte căi yoghine. Totuși, încă de pe vremea lui Patanjali, metoda lui a fost numită Patanjali Yoga (Yoga lui Patanjali).

       Patanjali Yoga e identificată amplu ca fiind aceeași cu Raja Yoga (calea regală Yoga). Totuși, noi preferăm să definim Patanjali Yoga ca fiind un sistem specific în vasta varietate a tehnicilor Raja Yoga. Conform cu definiția noastră, Raja Yoga include următoarele sisteme:

 

        1. Kundalini Yoga; numită și Laya Yoga

        2. Kriya Yoga

        3. Mantra Yoga

        4. Dhyana Yoga așa cum e descrisă în Bhagavad Gita

        5. Patanjali Yoga

 

       Raja Yoga (incluzând Patanjali Yoga) este știința minții. În loc de a explora lumea exterioară ca orice altă știință, Raja Yoga se ocupă cu explorarea lumii interioare și cu eliberarea puterilor și cunoașterii conținută în ea. Este știința disciplinei mentale și include diferite metode de a focaliza mintea. Însuși Patanjali își definește metoda ca fiind: "eliminarea fluctuațiilor mentale". Preferăm să numim mintea "piscul vizibil al purei conștiințe", ceea ce cuprinde conștientul, subconștientul și inconștientul (sau superconștientul). Prin urmare, noi traducem definiția lui Patanjali după cum urmează: "Yoga este controlul șabloanelor conștiinței".

       Patanjali Yoga este acel sistem care constă din cele opt stadii: yama, nyama, asana, pranayama, pratyahara, dharana, dhyana și samadhi. De aceea ea se mai numește ashtanga yoga (yoga celor opt stadii).

 

       Bazele și datarea Yoga Sutras-urilor

 

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index termeni folosiți)

 

        O tradiție spune că Hiranyagarbha (Brahma) a fost cel care a formulat pentru prima dată Yoga Sutras. E posibil, dar de dragul simplicității putem spune că el le-a formulat prin intermediul unui om numit Patanjali.

        Unii experți spun că Patanjali a trăit în secolul IV e.n.; alții spun că el a trăit prin anul 400 î.e.n., iar alții, că el ar fi existat acum 5000 de ani. O dată larg acceptată, deși nesigură, este anul 400 î.e.n. Această dată e estimată prin diferite metode. Una din aceste metode este compararea practicilor și filosofiei Yoga sutras-urilor cu acelea conținute în alte texte cum ar fi Upanishadele timpurii și scripturile Samkhya și Buddhiste. Necazul cel mare este că textele vechi nu pot fi datate corect. Mai mult, e dificil de spus într-adevăr cine a influențat pe celălalt și care text a fost primul și încă, o scriptură nu fixează deloc data apariției unui sistem filosofic; scriptura poate fi scrisă cu sute de ani după formularea, dezvoltarea și proliferarea unei filosofii specifice.

        Un om numit Patanjali se pare că a mai scris încă două texte despre gramatica sanskrită și despre medicină, numite MAHABHASHYA și CHARAKAPRATISANSKRITA. Nu se știe sigur dacă este același Patanjali care a scris Yoga Sutras. Dacă da, atunci se poate ca Yoga Sutras să fi fost scrise cam în vremea lui Buddha și a marelui gramatician Panini... adică prin anul 500 î.e.n. Baza Yoga sutras-urilor constă cu siguranță în filosofia Samkhya, care se spune că a fost formulată de rishi (înțelept) Kapila. Acest sistem a existat înainte de apariția buddhismului. Însuși Buddha a studiat Samkhya la un ashram numit Alarkalam, în căutarea lui după iluminare. Samkhya era o filosofie foarte populară în acel timp în India. Sistemul Samkhya se dispensează de toate teoriile despre Dumnezeu; el susține că existența sau non-existența lui Dumnezeu este irelevantă pentru sadhana (practica spirituală) personală. Buddha a spus același lucru. El nu a propovăduit nici credința și nici necredința în Dumnezeu. În această privință, influența filosofiei Samkhya asupra doctrinei lui Buddha se vede clar. Patanjali, pe de altă parte, are o părere diferită atât față de Samkhya cât și față de buddhism. Referitor la acest lucru el introduce conceptul de Dumnezeu, dar o face foarte inteligent, pentru a ajuta sadhana (practica spirituală) acelora care sunt înclinați spre bhakti yoga. Totuși, nici una din aceste informații nu fixează data la care a fost scrisă Yoga Sutras.

        Unii spun că Patanjali a fost influențat de Jaini, alții spun că el a influențat pe Jaini. Unii spun că buddhismul e bazat în parte pe Yoga sutras, în timp ce alții spun că Patanjali s-a bazat mult pe buddhism când a scris Yoga sutras. Probabil că toți au dreptate, deoarece nici un sistem n-a apărut izolat. Fiecare sistem a fost și continuă să fie influențat de cele anterioare și de cele contemporane.

        Oricine care cunoaște câte ceva din buddhism va observa strânsa asemănare între învățăturile buddhiste și acelea ale lui Patanjali, în special la regulile de bază yama și niyama și în conceptele filosofice de bază, dar dacă Yoga sutras au fost scrise înainte sau după Buddha nu se știe precis. Influența Yoga sutras-lor poate fi observată clar în textele buddhiste târzii, cum ar fi Vishuddhi Marga, dar nici aceasta nu fixează data Yoga sutras-urilor.

        E interesant de notat că Patanjali nu citează în mod direct și nu se referă la nici un alt text. Acest lucru ar putea sugera că sutras-urile au fost formulate înaintea multora din binecunoscutele scripturi și sisteme religioase din India. Pe de altă parte, limbajul folosit în Yoga sutras e ulterior celui folosit în timpul lui Buddha. Acest lucru se pare că fixează în mod concludent data la care a fost scrisă ca fiind în jurul anului 400 î.e.n., dar din nou apar alți factori care trebuie considerați. Limbajul Yoga sutras-urilor poate fi acela folosit în vremea când acestea au fost copiate după manuscrisul original, care s-a pierdut, sau Yoga sutras-urile poate că existau mult timp înainte ca ele să fie puse pe hârtie. Data rămâne nesigură.

        Părerea noastră este că toate tehnicile de Raja Yoga au existat cu mult înainte de Patanjali, chiar dacă numai în formă embrionară în subconștientul colectiv. Yoga sutras sunt probabil o compilare a unor aforisme anterioare care au fost transmise oral de la guru la discipol. Geniul cuiva numit Patanjali a sintetizat acest sistem într-un tot comprehensiv.

        Nu suntem interesați în mod deosebit de identitatea sau data la care a trăit Patanjali, deoarece el e numai un intermediar al înțelepciunii fără vârstă care este moștenirea întregii omeniri. Nu are importanță capitală dacă numele lui a fost Patanjali sau Buddha, Singh sau Smith; dacă a fost indian, chinez sau arborigen. Nu contează nici măcar când a fost scris textul, deoarece el conține înțelepciune care e veșnică și care nu aparține unei anumite zone geografice. Ea e aplicabilă tuturor vârstelor și tuturor națiunilor, indiferent de origine. Important este conținutul și aplicarea Yoga sutras-urilor.

 

       Comentatori

 

        Mulți comentatori au scris despre înțelesul ascuns în versurile Yoga Sutras. Cei mai cunoscuți sunt:

1. Yoga Bhasya -                      de Vhyasa (dată nesigură)

2. Tattva Visharadi -               de Vachaspati (sec.IX)

3. Bhoja Vritti -                       de Bhoja Raja (sec.XI)

4. Yoga Vartika -                     de Vijnana Bhiksu (sec.XIV)

5. Raja Yoga -                  de Swami Vivekananda (sec.XIX)

 

        Toate aceste comentarii sunt disponibile. Mai există multe alte comentarii tradiționale, și chiar comentarii la comentarii. De exemplu, Ganesha Bhatt a scris o explicație la comentariul Yoga Vartika. Multe comentarii au fost scrise în acest secol, incluzând și pe acesta de față.

 

       Cele opt stadii

 

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index termeni folosiți)

 

       Patanjali dă o mare varietate de tehnici care armonizează treptat mintea și induce gradat o percepție din ce în ce mai subtilă. Totuși, calea principală a lui Patanjali e conținută în opt stadii fundamentale. Primele cinci sunt:

        1. Yama (cod personal + moral)

        2. Niyama (cod personal)

        3. Asana (poziție, atitudini corporale)

        4. Pranayama (controlul prana-ei sau a suflului)

        5. Pratyahara (retragerea simțurilor)

 

        Aceste prime cinci stadii sunt stadiile exoterice sau bahiranga (extern) ale practicii Yoga. Ele pregătesc progresiv corpul-minte pentru ultimele stadii:

 

        6. Dharana (concentrare)

        7. Dhyana (meditație)

        8. Samadhi (superconștiință sau extaz)

 

        Aceste ultime trei stadii sunt stadiile esoterice, sau antaranga (intern), ale practicii Yoga. Primele cinci stadii neagă conștiința, în timp ce ultimele trei o dilată. Stadiile avansate pot fi practicate numai după ce se stăpânesc perfect stadiile preparatorii. Stadiile până la Pratyahara (retragerea simțurilor) îndepărtează gradat distracțiile externe, în timp ce practicile de la Dharana (concentrare) în jos distrug gândurile care deranjează și manifestările psihice, astfel încât mintea încetează să funcționeze. IDA (lumea internă) e echilibrată de PINGALA (lumea externă) astfel încât SUSHUMNA (transcendentalul) începe să funcționeze în SAMADHI (superconștiință sau extaz).

        Cele opt stadii armonizează progresiv cele cinci koshas (învelișuri) ale omului: annamaya (fizic); Pranamaya (pranic sau bioplasmatic); manomaya (mental); vijnanamaya (intuitiv); anandamaya (divin). Scopul final este de a transcende limitările acestor învelișuri. Mișcarea este de la grosier la subtil. Vom considera acum pe scurt cele opt stadii.

       

       YAMA și NIYAMA (codul moral și codul personal)

 

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index termeni folosiți)

 

       Yamas-urile constau din cinci aspecte: ahimsa (starea de non-violență față de orice, fie om animal sau altceva); brahmacharya (control sexual sau continență); asteya (onestitate); aparigraha (non-posesiune). Niyamas-urile sunt de asemenea cinci la număr: saucha (curățenie); santosha (mulțumire); tapas (austeritate); svadhyaya (studiul spiritual individual) și ishwara pranidhana (supunerea față de voința cosmică și consacrarea acțiunilor). Yamas-urile sunt destinate să armonizeze interacțiunile sociale și Niyamas-urile sunt destinate să armonizeze simțurile interioare. Ambele, yamas-urile și niyamas-urile, au drept scop de a reduce fricțiunile între acțiunile exterioare ale omului și atitudinile interioare ale lui. Există o relație mutuală: mintea stimulează acțiunile exterioare și acțiunile exterioare stimulează mintea. Dacă acțiunile exterioare nu sunt armonioase, atunci mintea va fi deranjată. Învers, o minte deranjată tinde să producă acte dizarmonioase. Acesta e un cerc vicios, în care tulburarea interioară duce la tulburarea exterioară și invers. Yamas-urile și Niyamas-urile tind să rupă acest cerc vicios și prin urmare să calmeze mintea prin acțiuni înțelepte și atitudini înțelepte față de sine, față de viață și față de mediul înconjurător.

        Cu toate că yamas-urile și niyamas-urile constau numai din zece imperative, ele cuprind o marjă întinsă a activității umane. Ele abordează problema tulburării mentale din punct de vedere extern, periferic, dar aceasta constituie startul către schimbări mai profunde care pot lua naștere din explorarea mai profundă a minții. Regulile nu sunt ușor de aplicat, dar chiar și o aplicare aproximativă va duce la o pace mentală considerabilă. Aplicarea perfectă vine numai odată cu realizarea de sine.

 

       ASANA (atitudine corporală)

 

        E definită de Patanjali ca fiind stabilă și confortabilă. Teoretic ea poate include multe dintre asanas-urile din Hatha-Yoga, dar practic ea include numai câteva posturi de meditație, cum ar fi padmasana, siddhasana etc. În Patanjali-yoga scopul unei asana este de a echilibra diferitele impulsuri nervoase, sentimente de durere sau plăcere, căldură și frig și toate celelalte senzații opuse.

 

       PRANAYAMA (controlul prana-ei sau al suflului)

        E practicată pentru a concentra forțele prana-ice ale structurii umane. Acest lucru duce la control și focalizare mentală.

 

       Pratyahara (retragerea simțurilor)

 

 Înseamnă "a se retrage înăuntru". Practica se ocupă cu controlul și stăpânirea tendințelor minții îndreptate spre exterior, astfel încât conștiința poate fi dirijată la voință spre interior. Este imposibil de explorat tărâmurile interioare ale minții atâta timp cât suntem atrași, deranjați și distrați de experiența externă a simțurilor. Prin urmare, experiențele simțurilor, cum ar fi sunetul, mirosul etc., sunt suspendate. Toate tehnicile meditative, cum ar fi antar mauna, ajapa japa, trataka etc. au drept scop inițial inducerea acestei stări de pratyahara. Pratyahara (retragerea simțurilor), într-un sens mai elevat, include de asemenea eliminarea senzațiilor interne psihice și mentale.

 

       DHARANA (concentrare)

 

        Înseamnă concentrare a minții. Este pasul dinaintea meditației și se ocupă cu fixarea conștiinței asupra unui obiect, excluzându-le pe toate celelalte. Dacă starea de pratyahara (retragerea simțurilor) a fost dobândită, atunci toate distracțiile exterioare ar trebui să dispară, dar totuși mintea e încă plină de divagații sau flecăreală interioară care ia forma amintirilor și a anticipărilor viitorului. Mintea gândește și încearcă să retrăiască experiențele trecute plăcute, e obsedată de experiențe neplăcute, sau face planuri și se teme pentru viitor.

        Se pot folosi diferite metode pentru a induce focalizarea mentală. Religiile în general încearcă să o facă prin intermediul ritualurilor, a slujbelor bisericești, puja (adorare), cânturi, kirtan, rugăciuni ș.a.m.d. Patanjali-Yoga folosește un simbol psihic ca punct focar pentru concentrarea interioară. Acesta poate fi guru-l (învățător spiritual) personal, o zeitate, o mantra (cuvânt care se repetă), o întrebare; poate fi aproape orice, chiar și un deget de la mână. Trebuie să fie ceva care atrage în mod spontan atenția și trebuie ales în conformitate cu natura inerentă a minții și personalității ființei, simbolul psihic, proiectat în fața ochilor închiși, trebuie să fie atât de covârșitor încât întreaga ființă să fie focalizată asupra lui. Trebuie să existe atracție spontană, altfel psihicul rămâne împrăștiat.

       Dharana (concentrare) cere practică regulată și persistentă. Gradat se vor percepe aspecte din ce în ce mai adânci ale obiectului concentrării; natura sa arhetipală va începe să se reveleze. Practicantul va intra în mod spontan în dhyana (meditație).

 

       DHYANA (meditație)

 

        Este numai o extensie a lui dharana (conentrare). Ea survine atunci când practicantul e capabil să mențină un flux neted, continuu al concentrării asupra simbolului intern o perioadă adecvată de timp. Mintea devine un mulaj al simbolului psihic. Fluxul de conștiință e adesea comparat cu scurgerea continuă a uleiului. În cele din urmă acest lucru duce la eliminarea dualității; văzătorul, văzutul și vederea fuzionează în ceva unic și ființa intră în starea de samadhi (superconștiință). Patanjali enumeră diferite nivele de samadhi, dar o definiție bună este următoarea:

        "Atunci când cele cinci simțuri împreună cu mintea se odihnesc, când chiar și intelectul a încetat să funcționeze atunci, spun întelepții, este atinsă starea supremă".

 Katha Upanishad, III:10

 

        Aceasta este starea în care lipsesc complet atât modificările externe cât și cele interne ale minții; tot ceea ce rămâne este conștiința.

       Samadhi (superconștiință, extaz) aduce realizarea de sine. În Bhagavad Gita se spune:

        "Când intelectul, uimit de cuvintele auzite din scripturi, stă nemișcat în samadhi, atunci vei obține realizarea de sine".

        Altă explicație și definiție a lui samadhi este:

        "Douăsprezece (cicluri prelungite de) pranayama (controlul suflului) duc la pratyahara (retragerea simțurilor).

        Douăsprezece (durate prelungite de) pratyahara (retragerea simțurilor) duc la dharana (concentrare).

        Douăsprezece astfel de dharanas (concentrare) duc la dhyana (meditație) și douăsprezece astfel de dhyanas (meditație) duc la samadhi (extaz)".

 Yoga Chudamani Upanishad, III: 113

 

Cele opt etape sunt destinate aspiranților avansați.

 

       Yoga Sutras sunt bine cunoscute, și totuși, cele opt etape constituie tehnici cu adevărat avansate și extrem de puternice pentru aceia care și-au eliminat majoritatea problemelor și conflictelor mentale. Ele nu sunt destinate oamenilor obișnuiți. Chiar la început se spune: "Acum, prin urmare, urmează instrucțiuni complete cu privire la yoga". Cuvintele "Acum, prin urmare" înseamnă că practicantul va fi în stare să practice cele opt etape numai după minuțioase și îndelungi pregătiri. Yoga Sutras sunt o continuare a unor texte anterioare și a unor învățături fundamentale. În Hatha Yoga Pradipika se spune:

        "Plecăciuni lui SHIVA, cel care a predat Hatha Yoga ca pe o scară ce permite urcușul pe culmile Raja Yoga-i). Din cauza confuziei și prejudecăților majoritatea oamenilor sunt incapabili să practice Raja Yoga; de milă Swatmarama descrie Hatha Yoga ca o torță care îndepărtează ignoranța".

 Hatha Yoga Pradipika, I: 1,2,3

 

        "Hatha Yoga, sub forma asanas-urilor (poziții), a pranayama-ei (controlul suflului) și a altor practici, trebuie stăpânită perfect, până ce practicantul e gata pentru Raja Yoga".

 Hatha Yoga Pradipika, I: 68, 69

 

        Fără această pregătire, practicantul nu va reuși cu adevărat în Raja sau Patanajali Yoga.

        De ce sunt cele opt etape avansate? Un motiv este că ele cer oamenilor să-și restrângă gândurile și pentru majoritatea oamenilor care au mintea tulburată acest lucru va face mai mult rău decât bine. Numai atunci când fluctuațiile minții sunt mici se pot restrânge gândurile. Omul poate cu ușurință să distrugă gândacii de bucătărie care amenință curățenia unei grădini, dar e mult mai dificil să îmblânzești un elefant sălbatic. Nu este deloc de dorit suprimarea gândurilor haotice care există în mintea unei persoane obișnuite.

        Regulile fundamentale Yama (cod social și moral) și Niyama (cod personal) sunt de asemenea foarte dificile pentru omul obișnuit. Aceste reguli sunt pentru aceia care și-au epuizat o mare parte din turbulența mentală și dorințe. De exemplu, dacă majoritatea oamenilor, în loc să practice continența sub forma brahmacharya-ei, încearcă să practice castitatea totală, atunci ei vor deveni nevrozați; Ea poate fi practicată, ca abstinență deplină, numai de oameni care și-au consumat cea mai mare parte a dorințelor și și-au purificat deja mintea.

        Cele opt etape superioare ale sistemului Patanjali Yoga sunt destinate aspiranților avansați și NU sunt pentru începători. Înainte de toate, omul trebuie să-și purifice mintea prin Karma Yoga, Hatha Yoga, Bhakti Yoga și tehnici generale de meditație care cer mai mult participarea conștiinței decât concentrare. De asemenea, omul poate practica unele tehnici afiliate celor sugerate în text. Aceste metode îl vor pregăti pentru practica celor opt etape și pentru întâlnirea cu guru-l (învățător spiritual) care-l poate învăța personal.

 

       Tehnici yoga afiliate

 

        Calea YOGA formulată de Patanjali nu e îngrădită de practica numai a celor opt stadii. Ea este un sistem integral care conține multe alte practici yoga. Patanjali enumeră și sugerează o mare varietate de tehnici care ajută la armonizarea minții și a vieții; totuși, explicațiile sale și descrierea tehnicilor sunt foarte scurte și neclare, ca să nu spunem mai mult. Este foarte ușor de scăpat semnificația profundă a afirmațiilor lui Patanjali fără îndrumarea expertă a unui maestru și guru (învățător spiritual). Guru (învățător spiritual), cu intima sa cunoaștere și experiență personală yoghină, scoate clar în evidență implicațiile ascunse în multe versuri obscure. De exemplu, versurile I: 32-39 descriu baza majorității tehnicilor meditative, incluzând Yoga Nidra, Antar Mauna, Khechari Mudra, Trataka etc. Mantra sau Japa Yoga e descrisă clar în versurile I: 27-29. Comentariul explică clar și scoate în evidență aceste înțelesuri ascunse.

 

        Personalitatea umană poate fi împărțită, în mare, în patru categorii fundamentale: emoțională, activă, intuitivă și volițională. Patanjali a înțeles clar acest fapt, precum și faptul că fiecare persoană are un temperament diferit și înclinații conforme cu una sau mai multe din aceste categorii. El, prin urmare, știa că Yoga trebuia să convină caracterelor specifice ale unui individ. Deci el sugerează:

 

       BHAKTI YOGA pentru cei cu înclinație emoțională și devoțională

(vezi versurile I:23; II:1; II:23; II:45 etc).

 

       JNANA YOGA pentru cei cu natură intuitivă. El recomandă reflecție și investigație asupra adevăratului înțeles al lui AUM (aforismele I:27-29 - și explică de asemenea o mare parte din filosofia Samkhya (aforismele II:20-28 etc.) ca un mijloc de realizare de sine. El spune de asemenea în mod clar că toate cunoștințele mentale sunt limitate.

 

       RAJA sau PATANJALI YOGA pentru cei cu o voință puternică; aceasta este tema întregii scrieri.

 

       KARMA YOGA pentru cei care sunt activi prin natură nu e menționată în mod specific, dar ea e conținută implicit în multe aforisme. De exemplu, Yamas-urile (cod social și moral) și Niyamas-urile (cod personal) implică practica Karma Yoga-i în acțiunile și îndatoririle zilnice. De asemenea, Karma Yoga este implicit înțeleasă în aforismele sale despre Bhakti Yoga.

       Patanjali știa că succesul în Bhakti Yoga duce în mod automat la succes în Raja Yoga; Jnana Yoga duce la perfecțiune în Raja Yoga, și așa mai departe. El știa că o persoană angajată pe calea Raja Yoga trebuie să-și integreze întreaga sa ființă. Ingustimea mentală și egoismul trebuie îndepărtate prin orice metodă disponibilă. Toate funcțiile negative și limitate ale minții trebuie distruse. El a spus:

        "Oprirea Vritttis-urilor (modificări mentale) poate fi realizată prin vairagya (detașare) și abhyasa (practica Yoga)".

        Această afirmație include toate căile și tehnicile Yoga. Nici una nu e exclusă. Toate duc la succes în Yoga.

 

       Viyoga (practica yoga) duce la yoga

 

        Mulți oameni știu că cuvîntul yoga înseamnă uniune, dar în Yoga sutras, Patanjali se referă la yoga ca fiind un proces de separare. Cum se poate explica această contradicție? Ea poate fi explicată în termenii filosofiei Samkhya, care constituie baza Yoga sutras-urilor.

       Samkhya împarte existența și ființa individuală în două aspecte fundamentale: purusha (conștiință) și prakriti (natură; energie, ființă manifestată). Reamintiți-vă că este numai o filosofie și ca orice filosofie, oricât ar fi de sublimă, nu poate reprezenta cu adevărat realitatea. Existența și ființa individuală iau naștere când purusha și prakriti se unesc. Purusha (conștiința) implică drashta (văzătorul) și prakriti implică drishya (văzutul). Purusha înseamnă ființă subiectivă și prakriti înseamnă existență obiectivă, externă.

        Procesele și practicile yoga se ocupă de viyoga (practica yoga), separând purusha (conștiința) de prakriti (natură), văzătorul de văzut; adică, separând conștiința de identificarea cu vehiculul minte-corp. Această separare și diferență între conștiință și minte-corp poate fi înțeleasă numai prin experiență personală. Nici vorbăria și nici cititul nu vor convinge pe cineva de adevărul și realitatea acestei diferențe ci numai experiența personală. Această experiență va transforma profund viața practicantului; îi va da o bază pe care să își reașeze viața și ființa. El va vedea atunci o nouă dimensiune, nebănuită până atunci, a ființei lui. Procesul yoga are drept scop de a aduce această separare între văzător și văzut; ceea ce duce la yoga - uniune, ca punct culminant. La început purusha (conștiința) și prakriti (natura) trebuie separate și apoi, după ce acest lucru s-a realizat, ele sunt văzute ca formând același lucru. Astfel, viyoga (practica yoga) duce la yoga la un nivel superior.

        Altă explicație a aceluiași lucru este că pura conștiință (purusha) e trasă în jos spre nivele inferioare ale conștiinței prin identificarea greșită cu mintea-corp (prakriti). Scopul yoga-i este de a elibera purusha (conștiința) de încătușările limitatoare ale lui prakriti (natura). Ințeleptul Satyananda definește yoga astfel:

        "(O metodă) prin care conștiința e deconectată de minte și de lumea manifestată. Yoga (uniune) rezultă de aici".

        Experiența prin trăire directă a diferenței dintre pura conștiință și minte-corp, și separarea lor, duce la realizarea că toate lucrurile fac parte din Unic. Toate căile yoga și tehnicile respective folosesc acest proces de îndepărtare a limitărilor minții și corpului astfel încât jnana (cunoașterea transcendentală) să poată străluci în toată gloria sa. Perfecțiunea minții duce la iluminarea spontană a purei conștiințe.

 

       Natura minții

 

        Psihologia modernă are tendința să privească mintea ca fiind sursa cunoașterii și a conștiinței. Patanjali afirmă clar punctul de vedere yoghin atunci când spune că mintea nu poate fi sursa conștiinței deoarece ea (mintea) poate fi percepută de asemenea ca un obiect (aforismul IV: 19). Mintea NU se autoiluminează. Știința modernă tinde să privească atât mintea cât și conștiința ca fiind expresii și manifestări ale materiei. Yoga, pe de altă parte, spune că materia este forma grosieră de manifestare a minții; materia e controlată de minte, și nu mintea de materie. Lumea materială pe care o vedem în jurul nostru este o expresie a aspectelor mentale subtile ale existenței.

        În afară de aceste două diferențe fundamentale, yoga și gândirea modernă concordă în multe privințe referitor la minte.

        Conform cu psihologia lui Jung, mintea poate fi clasificată în trei dimensiuni diferite: Conștient, Subconștient și Superconștient. Acestea pot fi legate de terminologia yoghină după cum urmează:

 

- mintea conștientă            - sthula (dimensiune grosieră)

                                       - jagrat (stare de veghe)

- gândirea superficială ("maimuța mentală") și percepția lumii exterioare

- mintea subconștientă       - sukshma (dimensiune subtilă)

- swapna (somn (cu vise))

- memorie individuală

- samskaras (tendințe mentale)

- mintea superconștientă    - karana (dimensiune cauzală)

- sushupti (somn profund)

- samskara cosmică și memorie cosmică

 

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index termeni folosiți)

 

        Aceste tărâmuri conțin aspectele instinctive, intelectuale, psihice și intuitive ale omului. Scopul sistemului Patanjali-yoga este de a explora aceste sfere mentale astfel încât ele să devină cunoscute. Țelul este de a pleca de la conștient la subconștient și de la subconștient la superconștient.

        Puțini oameni înțeleg sau apreciază, chiar vag, incredibila adâncime a minții. Nici un sistem psihologic modern n-a încercat să-i definească conținutul; cu toate acestea, Vhyasa, unul din cei mai profunzi comentatori al Yoga sutras-urilor, care se pare că a trăit acum două mii de ani, a împărțit și clasificat mintea subconștientă și cea superconștientă în șapte aspecte. Acestea sunt:

        1. Samskaras (impresii mentale) refulate cauzate de reprimare

        2. Samskaras care îl fac pe om să acționeze într-un anumit fel. Aceste amintiri pot fi prenatale, determinând acțiuni, boli, talente și așa mai departe. Acesta este aspectul ereditar al omului.

        3. Date latente neexprimate și amintiri al evenimentelor trecute, Acestea sunt ascunse și stocate în inconștientul colectiv, dincolo de limitările normale ale conștiinței individuale.

        4. Reflexe instinctive care controlează funcționarea vegetativă a corpului fizic și prana-ic (corpul subtil vital). Noi nu învățăm să digerăm hrana; Acest lucru este deja pre-programat în mintea individuală.

        5. Prana (energie bio-plasmatică). Mintea, indiferent cât e de subtilă sau de grosieră, e compusă din prana. Prana (energie bio-plasmatică) este de asemenea modalitatea prin care mintea execută acțiuni exterioare în conformitate cu gândurile.

        6. Fluctuații mentale înnăscute. Mintea, prin însăși natura sa, are tendința să se schimbe odată cu ritmurile cosmice.

        7. Puteri psihice. Puterile supranormale tind să se manifeste în Superconștient sau mintea cosmică.

        Aceasta e o listă foarte comprehensivă și are cu siguranță darul de a pune pe gânduri. Ea dă o indicație despre scopul și natura minții. Aceste aspecte diferite se manifestă progresiv pe calea yoga.

        Toate secretele universului sunt în minte. Ea conține toate cunoștințele care au existat, există și vor exista în viitor. Ea are straturi succesive de exprimare, de la cel mai subtil la cel mai grosier. Scopul sistemului Patanjali-yoga este de a îndepărta progresiv restricțiile existente și voalurile minții individuale, de a explora și scoate la lumină potențialul său inerent și de a transforma gradat mintea individuală într-un instrument și o reflexie a minții cosmice, din care este o parte. Scopul sistemului Patanjali-yoga și a tuturor celorlalte căi yoga este de a evolua și de a sări în prăpastia non-minții... superconștiința.

 

       Puterile psihice sau supernormale

 

        Puterile psihice sunt numite siddhis în sanskrită. Ele includ telepatie, clarauz, clarviziune, premoniție și o paletă vastă de alte puteri mai puțin cunoscute. Ele se manifestă prin intermediul tărâmurilor super-individuale ale minții. Ele apar în superconștient unde fiecare persoană, fiecare minte individuală și fiecare lucru e legat în mod intim și inefabil de toate celelalte. Ele se pot manifesta în trecut, în viitor și chiar în tărâmurile de dincolo de spațiu-timp. Cu toate acestea, indiferent cât de minunate ar părea, ele sunt doar expresii interne ale minții.

        În ultimii ani, experimente științifice efectuate în Rusia și în alte părți au măsurat diferite fenomene psihice cu ajutorul instrumentelor, dar aceste experimente nu sunt cu adevărat necesare, deoarece fiecare le va descoperi personal pe calea yoga.

        Multe din versurile textului Yoga-sutras descriu o mare varietate de siddhis (puteri psihice sau supranormale) cunoscute și mai puțin cunoscute. Totuși textul atrage în mod clar atenția că practicantul nu trebuie să aspire la ele sau să le folosească în scopuri degradante. Ele pot fi periculoase, atât pentru sine cât și pentru ceilalți, dacă sunt folosite în scopuri egoiste. Scopul sistemului yoga NU este de a dezvolta aceste siddhis (puteri supranormale), ci de a aduce realizarea naturii veritabile a ființei. Siddhis-urile constituie numai un decor trecător care va veni cu siguranță de îndată ce mintea va deveni focalizată și purificată. Față de ele trebuie să fim perfect detașați.

        Pe calea yoghină tentațiile devin din ce în ce mai subtile, pe măsură ce progresăm. Este dificil să reziști tentației de a folosi puterile psihice, și dacă nu reziști vei regresa și vei plăti un preț mare pentru aceasta. Toți marii sfinți, yoghini etc. vorbesc despre bătălia lor împotriva tentațiilor, inclusiv Buddha și Isus. Din fericire, aceste siddhis (puteri supranormale) apar rareori la indivizi egoiști; dacă ar apare, ele ar produce un haos total în minte și în tărâmurile mult mai subtile ale psihicului. Deci, nu practicați yoga ca să obțineți siddhis (puteri supranormale); în primul rând satisfaceți-vă dorințele în planul fizic, armonizați-vă ființa și căutați să realizați o stare de echilibru interior și pace.

       

       Sublimul sistem psihiatric-psihologic

 

        Majoritatea sistemelor psihiatrice contemporane se ocupă în special cu restaurarea "normalității" individului, indiferent de ce înseamnă acest termen. Patanjali-yoga încearcă de asemenea să aducă această normalitate, dar ea merge mult mai departe. Ea încearcă să-i dea posibilitatea individului să-și exploreze limitele propriei sale minți, să-i confere realizarea de sine și apoi libertatea perfectă. Patanjali-yoga poate fi numită ultimul sistem psihiatric-psihologic înspre care toate celelalte își vor îndrepta privirea pentru a se ghida, și cu toate acestea el conține mai puțin de două sute de versuri și a fost scris acum mai bine de două mii de ani.

        Când veți citi textul și comentariul veți vedea metoda folosită pentru a aborda problemele minții. Iată câteva exemple:

       Patanjali a enumerat pe scurt tehnicile de bază pe care psihiatria modernă le aplică în terapie. Acestea sunt date în aforismele I: 32-29. Versul 32 sugerează cultivarea interesului intens pentru un lucru unic - acesta poate fi un hobby sau o muncă și constituie terapia ocupațională. Versul 33 sugerează cultivarea atitudinilor pozitive față de alții - aceasta implică un grad de autosugestie, care poate fi împărtășit de psihiatru pacientului său. Versul 34 sugerează controlul respirației. Relația între tulburarea mentală și respirația neregulată e binecunoscută; respirația profundă poate fi folosită pentru a induce liniștea mentală. Aforismele 35 și 36 propun concentrarea asupra unui singur simț. Acest lucru poate include terapia prin muzică, masajul etc., și poate aduce repede calmarea minții. Versul 37 sugerează meditația asupra unei persoane care a atins înalte stări de conștiință. Acesta poate fi un yoghin sau guru-l (învățătorul spiritual) personal, dar se poate aplica de asemenea la un psihiatru; de fapt, majoritatea terapiilor sunt total dependente de încrederea pe care o are pacientul în terapeut. Fără acest sentiment de încredere tratamentul nu poate reuși. Aforismul 38 sugerează terapia prin vis, care aproape constituie baza unor sisteme psihiatrice moderne. În final versul 39 recomandă meditație; psihiatria modernă a început în ultimul timp să înțeleagă semnificația unei astfel de terapii. Toate aceste metode ajută la purificarea minții și ajută amintirile (Samskaras) să iasă la suprafață și să fie distruse.

        Simptomele tulburărilor mentale sunt de asemenea enumerate în versul I: 31; acestea sunt bolile propriu-zise, depresiune, nervozitatea și respirația grea și neregulată.

        Nefericirea e problema universală a omenirii. În câteva versuri scurte dar profunde, Patanjali definește cauza nefericirii umane precum și terapia ei; el a explicat ceea ce mii de cărți, filosofii și sisteme psihologice au încercat să facă fără succes. El sintetizează întreaga situație în câteva cuvinte, fără să se piardă în vorbărie prolixă și detalii. Deoarece aceste versuri sunt atât de explicite, cuprinzătoare și logice, le vom discuta pe scurt aici, cu toate că ele sunt explicate pe larg în comentariu. Pentru a scoate în evidență unele lucruri, am modificat puțin traducerea. În primul rând, Patanjali spune:

        "Tensiunile fundamentale ale minții (care aduc nefericire) sunt ignorarea adevărului, egoismul, atașamentul, aversiunea și frica de moarte".

Acest vers sintetizează întreaga cauză a nefericirii. Următoareale aforisme definesc implicațiile tensiunilor fundamentale:

        "Ignorarea realității e tensiunea-rădăcină de la care apar toate celelalte tensiuni; tensiunile pot fi latente, atenuate, conflictuale sau manifestate".

         (vezi II: 3,4)

       Patanjali explică faptul că motivul de bază al nefericirii, conștiente sau nu, este ignoranța veritabilei naturi proprii. Până ce ființa nu-și cunoaște natura sa proprie, vor exista totdeauna tensiuni și nefericiri, într-o formă sau alta.

 

       Patanjali definește tensiunile ca acționând pe diferite nivele. Ele pot fi:

 

1. Latente (prasupta) - înrădăcinate adânc în mintea subconștientă și neconștientizate încă. Ele vor apare pe măsură ce percepția va deveni mai profundă prin practica yoga.

2. Atenuate (tanu) - tensiuni minore, nesemnificative

3. Conflictuale (vichchhinna) - tensiuni care aduc nevroze, fobii, depresiuni etc. Yoga va dizolva în cele din urmă aceste tensiuni, permițându-vă să vă armonizați acțiunile.

4. Manifestate (udara) - tensiuni conștiente care pot fi recunoscute clar în activitatea zilnică.

 

        Aceste tensiuni acoperă toată paleta de la cele mai grosiere până la cele mai subtile. Ce este însă această tensiune de bază numită ignoranță? Patanjali explică în aforismul următor:

        "Ignoranța poate fi definită prin faptul de a privi drept nepieritor ceea ce este efemer, drept pur ceea ce este impur, drept fericire ceea ce este nefericire, drept sine ceea ce este non-sine".  (vezi II:5)

        Ignoranța este necunoașterea swarupa-ei (naturii veritabile a ființei). Aceasta este cauza profundă a nefericirii. Ignoranța este progresiv dispersată prin lumina înțelegerii care vine de la practica regulată și perseverentă yoga. De fapt, mintea însăși este o sursă de ignoranță, deoarece ea lucrează pe principiul separării și diferențelor. Ignoranța este treptat dizolvată prin pătrunderea naturii minții și, eventual, trecerea dincolo de minte. Mintea este aceea care realizează falsa identificare a constiinței cu mintea-corp. Când viyoga (separarea) conștiinței de minte-corp este realizată, atunci ființa se îndreaptă spre distrugerea ignoranței sale fundamentale și deci a tuturor celorlalte cauze ale nefericirii.

        Ignoranța duce la egoism. Acest lucru este explicat în următorul vers:

        "Egoismul poate fi definit ca fiind identificarea greșită a văzătorului (purusha) cu instrumentul minte-corp."

 (vezi II:6)

        Oamenii se identifică în mod fals cu mintea-corp; acest lucru produce un puternic simț al individualității. Fiecare încearcă să-și impună propria voință asupra altora în scopuri egoiste. El caută plăcerea personală cu orice preț. Prețul este în general frustrarea și nefericirea, deoarece ego-ul nu poate fi niciodată satisfăcut.

        Simțul ego-ului duce la aversiune și atașament față de lucrurile materiale;

        Atașamentul poate fi definit ca fiind căutarea plăcerilor lumii.

 Aversiunea poate fi definită ca fiind repulsia față de lucrurile lumii".

 (vezi II:7,8)

        Aceste tensiuni, atașamentul și aversiunea, plăcerea și neplăcerea, duc la un conflict continuu și nefericire în viață, deoarece situațiile vieții rareori, ca să nu spunem niciodată, asigură satisfacerea nevoilor personale.

        Aceste plăceri și neplăceri duc la frica de moarte, deoarece ființa dorește să-și continue status-quo-ul de plăcere și individualitate. Patanjali spune:

        "Frica de moarte este o forță inerentă și dominantă în toate ființele, chiar și la cele foarte învățate".

        Acest lanț de cauze ale tensiunilor și nefericirii este foarte rațional. Ignoranța duce la egoism; egoismul duce la plăceri și neplăceri și acestea duc la frica de moarte. Indepărtarea ignoranței și a tuturor celorlalte tensiuni duce la fericirea perfectă. Cum se face acest lucru?

        "Aceste cauze de nefericire pot fi anihilate prin resorbția lor în sursa care le-a produs și prin îndepărtarea stărilor mentale asociate, prin meditație".

         (vezi II: 10,11)

        Astfel, tensiunile pot fi îndepărtate prin explorarea minții cu ajutorul tehnicilor meditative.

        Aceste câteva aforisme scurte sintetizează natura problemelor mentale, a tensiunilor și a nefericirii precum și metoda de a le elimina. Se poate scrie o întreagă enciclopedie pentru a le elucida. Se poate dezvolta un întreg sistem psihiatric în jurul lor. Patanjali-yoga are drept scop abordarea chiar a surselor nefericirii umane; orice altă viziune poate doar zgâria suprafața suferințelor umane. Patanjali dă dovadă de pătrundere psihologică a cauzelor fundamentale, și fără această pătrundere, cum poate fi vindecată nefericirea? Prin urmare sutras-urile definesc cauza și apoi indică modul de îndepărtare a lor. Numai în acest fel omul poate găsi fericirea durabilă care sălășluiește dincolo de cele mai îndrăznețe visuri ale lui.

       Patanjali a scris o comoară de cunoaștere condensată în câteva sute de versuri. Din punctul nostru de vedere, ea trebuie să fie cartea de referință pentru toți psihiatrii. Ea trebuie să fie "Biblia" psihologiei și psihiatriei. Acesta este respectul nostru pentru această capodoperă a înțelepciunii practice.

 

       Necesitatea acestui comentariu

 

       Patanjali, sau cine a scris Yoga Sutras, a fost un spirit superior. El a fost mai științific decât toți oamenii de știință; mai logic decât toți logicienii. El a făcut economie strictă și drastică de cuvinte. El a evitat repetiția. Uneori structura frazei sale este incompletă, cu toate acestea fiecare cuvânt conține o comoară de informație și semnificație, câteodată evidentă, dar de cele mai multe ori ascunsă. Este foarte ușor de omis sau de înțeles greșit implicațiile din spatele versurilor. Ințelesurile criptice pot fi revelate numai de un maestru; mai mult, versurile trebuie explicate în termeni pe care omul modern să-i poată înțelege.

 

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index termeni folosiți)