Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index termeni folosiți)

 

Prefață

 

Scopul sistemului YOGA așa cum apare el în diferite tratate fundamentale

 

        "YOGA SUTRAS" (sec. II sau III e.n.) - Patanjali

 

        = Absorbirea întru totul a adeptului în "eul" său real (în conștiința sa pură, fără obiect). În stadiul respectiv, conștiința individuală se topește în conștiința cosmică, iar "eul" real se topește în ființa universală.

        Stabilește cele 8 YOGA:

        1. Abțineri

        2. Respectarea prescripțiilor (non-violența; castitatea; izolarea; reguli dietetice)

        3. Posturile

        4. Respirația controlată

        5. Retragerea simțurilor

        6. Concentrarea

        7. Meditația

        8. Samadhi

        Tratează în detaliu cap. 1 și 2 trecând repede și în termeni generali peste cap. 3 și 4. Referitor la Posturi se spune, pur și simplu, că este preferabil de a se adopta "o postură în care adeptul se poate menține mai multă vreme ușor", iar în privința Respirației controlate, este la fel de laconic.

        Pentru a-și putea permite și tehnici mai avansate, adeptul trebuie să stăpânească perfect diferitele practici de purificare.

        Pe primul loc se află purificarea sistemului digestiv:

Practici de purificare a sistemului digestiv:

        a. introducerea și scoaterea lentă pe esofag a unei tulpini de trestie.

        b. înghițirea unei cantități de apă călduță, atât cât poate încăpea în stomac și apoi scoaterea ei din stomac prin vomare.

        c. înghițirea unei bucăți de pânză (fașă) de 7 m lungime și 10 cm lățime, și apoi scoaterea ei afară. (Sunt necesare 1-2 luni de practică pentru ca adeptul să se obișnuiască să înghită cei 7 m de pânză în 10 minute). Prin acest procedeu se curăță bine deșeurile ce acoperă pereții stomacului.

        - YOGA în general pare a fi apărut sub formă de "RAJA YOGA" (=Unirea Supremă cu Absolutul, cu ajutorul meditației).

        - RAJA YOGA a fost treptat înlocuită, acum mai bine de o mie de ani, cu HATHA YOGA (= Unirea forțată, cu ajutorul tehnicilor fiziologice).

        - HATHA YOGA a rămas în esența sa neschimbată pe parcursul ultimilor o mie de ani.

        - Simpatizanții europeni nu cunosc (din pacate) - în privința doctrinei pe care ea este bazată - decât versiuni cenzurate. Astfel, părerea generală în Occident este că HATHA YOGA nu e decât un sistem de exerciții de gimnastică, destinat să destindă corpul și spiritul în vederea facilitării meditației.

        Față de europeni, indienii trec sub tăcere faptul că ar exista și ceva misterios sau ocult în HATHA YOGA. În realitate toți adepții indieni consideră că HATHA YOGA este o cale ce duce și la puteri supranaturale. Ei văd în fiecare postură sau exercițiu o semnificație simbolică și un scop fiziologic în relație cu datele medicinii Ayurvedice, preferând să nu vorbească nimic străinilor despre aceasta. (Ronald Hutchinson spune: "Nu se poate progresa în domeniul YOGA fără a ajunge la ceea ce oamenii numesc cu respect <<paranormal>>. Cu YOGA totul pare posibil".

 

         HATHA YOGA PRADIPIKA (Aparent prima lucrare de ansamblu asupra HATHA YOGA-ei, compusă, se pare, în sec. XII e.n., dar bazată pe o tradiție mult mai veche)

 

        = A servi ca scară neofiților care, în confuzia creată de numeroasele metode recomandate de diferite secte, sunt incapabili de a ajunge la "Calea Supremă" a RAJA YOGA-ei. Treptele scării sunt (direct) exerciții corporale (cap 3 și 4 din Patanjali pe care le tratează în detaliu, trecând repede și în termeni generali peste partea de purificare fizică și morală (cap. 1 și 2 din Patanajali).

 

       Bhagavad Gita:

        Orice pas făcut pe calea YOGA este un câștig, neexistând riscul niciunui pericol. Și cel mai mic progres făcut este o eliberare de teamă".

 

       SHIVA SAMHITA

       

        - Prin aceste exerciții devine posibilă inversarea peristaltismului și crearea de efecte de sugere în tractele digestive și urinare.

        "Prin practicarea acestor exerciții se permite atingerea unor rezultate la care nu s-ar putea ajunge prin nici un alt procedeu modern cunoscut de știință" - (L'Hygiène Yoga simplifié -Santa Cruz Yoga Institute - Bombay 1957).

 

       GHERANDA SAMHITA

 

        Cuprinde practici de purificare:

        -DHOUTIS

        -BASTIS (Yoga enemas)

 

       DHOUTIS: Debarasează corpul de impurități.

 

        Cele 4 feluri de DHOUTIS:

        1. Vatasara-dhouti - Se contractează gura ca un cioc de corb și "se bea aerul"încet, umplând (încet) stomacul. După ce se agită în interior, se dă drumul acestui aer prin anus.

        Este un exercițiu foarte secret, ce determină purificarea corpului, suprimă toate bolile și mărește focul gastric.

        2. Varisara- dhouti - Se umple gura cu apă până la gât, apoi apa va fi înghițită încet. Se agită stomacul și se forțează apa să iasă prin anus.

        Acest procedeu trebuie păstrat foarte secret. El purifică corpul. Practicându-l cu grijă corpul va deveni luminos (strălucitor).- Este DHOUTI de gradul cel mai înalt. Cel care ajunge să-l practice cu ușurință își va purifica corpul de necurățenia sa făcându-l luminos.

        3. Agnisara-dhouti, sau "purificarea prin foc".

        Se apasă nodul ombilicului sau intestinele spre șira spinării de o sută de ori.

        4. Bahiskrita-dhouti - Stând în apă până la ombilic, se scoate afară intestinul gros (saktinadi), se spală cu mâna până ce a fost curățat de toate deșeurile, apoi se reintroduce în abdomen.

 

       BASTIS (YOGA enemas)

 

        1. Jalabasti - Stând "pe vine" în apă până la ombilic, se aspiră apă prin anus.

        2. Vajroli mudra (stadiu mai avansat) - Aspirarea lichidelor prin penis.

        E necesar un antrenament considerabil, în special prin exercițiile: Uddiyana Bandha; Nauli Kriya (= izolarea și acționarea independentă a mușchilor abdominali longitudinali și transversali); Ashwini Mudra (= manevrarea sfincterului anal și a anumitor mușchi viscerali).

 

        Practicarea YOGA-ei urcă până în preistoric. Stau mărturie sigiliile găsite în săpăturile efectuate pe valea superioară a Indului, ce reprezintă unele personaje așezate în anumite posturi YOGA. YOGA este forma cea mai veche imaginată de om, care urmărește eliberarea spirituală și dezvoltarea armonioasă a personalității. Se cunoasc prea puține lucruri despre istoria sistemului YOGA, datorită următoarelor 4 cauze:

        - mentalitatea indiană respinge preocuparea de a recenza faptele istorice.

        - dificultatea de a distinge în India deosebirile dintre realitate și legendă.

        - cunoștințele (și mai ales cele secrete referitoare la YOGA) au fost totdeauna transmise oral, prin demonstrații, de la maestru la discipol. Posibilitățile, nu întotdeauna excepționale, de a memora, au determinat raritatea documentelor scrise.

        - YOGA a fost timp de milenii o tehnică foarte secretă, care era transmisă numai direct. Ținută departe de notabilități, ea trecea drept "nerecomandabilă de a fi cunoscută de orice NECHEMAT (nepregătit moral și mental)".

        Spre deosebire de yoghini, fakirii (la origine magicieni musulmani, deveniți apoi o castă de amuzatori publici ce trăiau din cerșit) adoptau, numai ca să uluiască, unele tehnici de YOGA, însă obiectivul lor rămânea exclusiv comercial; ei nu urmăreau deloc un mod de viață divin, superior, și nici nu aspirau să atingă o înțelegere mai bună a cosmosului pentru a-l descoperi pe DUMNEZEU - scopul adevăratului yoghin.

        Un yoghin se poate, de exemplu, culca precum un fakir, pe un pat de cuie, dar dacă el ar face aceasta ar fi numai pentru a demonstra în mod detașat ignoranților și incredulilor puterea spiritului asupra materiei.

        Datorită dificultății sarcinilor (căutarea adevărului), yoghinii s-au ținut întotdeauna "departe de societate". Vechile legende vorbesc de oamenii plini de înțelepciune, cu părul lung și "îmbrăcați numai de vânt" (goi), sau de ființele umane înzestrate cu puteri paranormale (SIDDHIS) care își făceau "din cer sălașul lor" în munți.

        Precursorii yoghinilor au fost "VRATYAS". Menționați în incantații magice ce datează din 1300 î.e.n., ei erau îmbrăcați complet în negru, cu o blană de berbec (cu negru și alb) pe umeri. Ei cântau melopee, așezați pe un fel de scaune numite "ASANDI". Vocabularul lor tehnic era uimitor de modern și a fost reluat aproape în întregime de yoghini. Zeul lor principal era RUDRA, zeu vântului (devenit apoi SHIVA). De la VRATYAS s-au inspirat adepții lui VISHNU când au compus mai târziu Bhagavad-Gita (poemul epic YOGA).

        Yogii au avut o influență uriașă, din Orientul apropiat și până în Extremul Orient. Se spune că unul din profesorii lui BUDDHA ar fi fost maestru de YOGA. Primul nume de maestru YOGA (și magician în același timp) ce s-a păstrat, a fost cel al lui NAGARJUNA (întâiul mare conducător al mișcării Mahayana - ramură a budismului). Apoi, în secolul 4 î.e.n., PATANAJALI a scris celebra sa lucrare Yoga Sutras - primul text pe care se bazează YOGA din era noastră, cu cele 8 etape ale sale. Acest text a provocat apariția și a altor scrieri, fapt ce a antrenat dezvoltarea tehnicilor YOGA. Apar primele două ramuri: 1. YOGACARA - baza budismului ZEN; 2. TANTRISMUL.

        Dezvoltarea tehnicilor YOGA s-a făcut mai ales pe calea TANTRISMULUI, unde există credința că polaritatea din cosmos este existentă și în corpul uman (cei doi poli fiind situați la extremitățile coloanei vertebrale) în energia numită KUNDALINI (ce poate fi determinată să circule între acești doi poli), și mai ales în existența unor puncte de conexiune între  corpul fizic și corpul subtil, la nivelul CHAKRAS-urilor și NADIS-urilor. Nimic pozitiv nu poate exista fără corespondentul său negativ: nici o ființă masculină fără una feminină. De aceea în arta tantrică orice zeu este reprezentat în unirea sa cu contrapartea sa feminină, numită SHAKTI. Din Tantrism au decurs tehnicile corporale cunoscute azi în Occident sub numele de HATHA YOGA - sistem incomparabil pentru întărirea corpului, dar al cărui obiectiv inițial era acela de a-l determina să conțină energie KUNDALINI, energie care , la rîndul ei, necontrolată corespunzător, poate avea un efect vătămător asupra întregului sistem somatic.

        Eficacitatea YOGA-ei este dovedită de continuitatea existenței sale de 3-4 milenii. Deși pornită odată cu religiile, scopul suprem al YOGA-ei fiind adevăratul progres uman la cel mai înalt nivel, scop dovedit în timp ca eficace, a făcut ca YOGA să se mențină cu vigoare intactă, evoluând în timp ce religiile ce o însoțeau la început, tind să se fosilizeze în jurul învățăturilor fondatorilor lor. Studierea aprofundată a YOGA-ei necesită timp și liniște. Mulți yogini se retrăgeau în munți, în ASHRAM-uri, la adăpost de elevii novici "chela" turbulenți și neadaptați, pentru care prima problemă era găsirea unui maestru (ceea ce implica adesea lungi peregrinări prin toată India, și deci și îndepărtarea celor insuficient de entuziaști sau de tenace pentru a suporta formarea dată cu multă zgârcenie de maeștri).

        De atunci datează anumite accesorii de YOGA folosite de "chela"- de exemplu: o curea de piele ce-i ajuta să se instaleze într-o postură nouă; o cârje ce-i ajuta să-și controleze respirația, prin apăsarea pe nervii situați sub încheietura mâinii.

        Chiar când "chela" își găsea GURU-l, acesta-l punea la grele încercări, îndepărtându-l apoi, dacă-l găsea nedemn.

        Astfel, maestrul yogi din Tibet MILAREPA (cca anii 1000 e.n.) a ordonat unui "chela" să-i construiască singur o casă cu 10 etaje pentru ca acest "chela" să scape de KARMA nocivă acumulată în el în timpul unei perioade anterioare, când respectivul "chela" fusese magician.

        Sistemul presărat cu greutăți, în găsirea unui GURU și în acceptarea de către acesta, s-a menținut până în secolul 19 când s-au produs influențe reciproce între Orient și Occident, în urma cărora unii mari maeștrii YOGA au început să caute să-și facă cunoscute învățăturile și să atragă atenția lumii asupra acestora.

        Astfel, către sfârșitul sec. 19, marele filosof yogi RAMAKRISHNA, și-a trimis un discipol, pe VIVEKANANDA să facă cunoscută YOGA în America, unde a produs un mare efect, dar fiind indian, părea supect anumitor persoane, ca sursă de informație. Alt mare yogi, YOGANANDA, a fondat prin anii 1920 în America "Confreria Realizării de Sine", care există și astăzi. În India, SRI AUROBINDO GHOSE a scris nenumărate lucrări despre YOGA ca mod de viață. Alt yogi, SAI BABA, s-a străduit în scrierile sale să atragă atenția lumii asupra necesității unei schimbări.

        Un alt gigant, SWAMI SIVANANDA, a fondat "Societatea de Viață Divină" și a început să dezvolte "Yoga Integrală" ce combină BHAKTI (YOGA devoțională) cu HATHA (YOGA fizică) și RAJA (YOGA mentală), proces ce continuă în prezent.

        ASHRAM-ul lui SIVANANDA se află la Rishikesh, din "Societatea de Viață Divină" creată de el ieșind un mare număr de profesori (internaționali) de YOGA.

        Deși poate avea un efect imens asupra întregii societăți, YOGA suferă datorită faptului că este foarte dificil, dacă nu imposibil, de a fi studiată în mod obiectiv din exterior.

        Pentru a-i înțelege efectele extraordinare trebuie să fie experimentată, altfel nu veți putea crede în ea.

                Primii Occidentali ce au izbutit s-o studieze din interior, practicând-o temeinic înainte de a scrie despre ea, au fost: Sir JOHN WOODROFFE (pseudonim ARTHUR AVALON)- judecător la Inalta Curte, care a scris "The Serpent Power", tratând despre tehnica KUNDALINI; EVANS-WENTZ - profesor la Universitatea din Oxford. El a trăit 12 ani în Tibet, a devenit yogi. A scris numeroase cărți, printre care celebra "Tibetan Book of the Dead", ce descrie diverse tehnici pentru a ajunge la o conștiință transcendentală, fără a recurge la droguri. Menționăm aici că ulterior, Dr. TIM LEARY s-a servit de cartea lui EVANS-WENTZ pentru a analiza stările de superconștiință atinse prin utilizarea L.S.D. De notat că yogi n-au recomandat niciodată utilizarea de droguri în acest scop, socotindu-le inutile, dacă nu nefaste. Cei doi occidentali au oferit europenilor toate garanțiile științifice posibile, astfel că abia după publicarea lucrărilor lor YOGA  a fost luată în serios în tot Occidentul, începând a fi studiată cu mijloacele științifice actuale. Astfel, rezultatele de laborator au dovedit posibilitatea:

1- controlului asupra ritmului cardiac

2- înghițirii de otravă în cantități mari fără afectarea subiecților  (1 și 2 - la Centru LONAVLA (Bombay)

3- controlării funcțiilor corpului (la Spitalul KAROLINSKA (Stockholm)

4- contrabalansării efectelor de stress și creerii unui efect benefic asupra chimiei somatice prin tehnica de TM a yogi-lor (MAHARISHI MAHESH - Anchetă efectuată la California University -USA. Aici s-a putut demonstra și cu mijloacele tehnice moderne că tehnicile de meditație au un efect pozitiv și benefic asupra chimiei corpului).

        Până recent, YOGA era rezervată numai unei elite în măsură să se izoleze de viața profană timp de ani de zile. Sistematizată în formă scrisă, ea a putut pătrunde în viața cotidiană din Occident, aducându-și binefacerile și unor persoane care nu-i pot consacra decât o mică parte din timpul lor.

        YOGA (atât în general cât și în particularitatea anumitor practici) se învață mai bine prin demonstrație decât prin lectură.

        Alți cunoscuți yoghini contemporani: B.K.S.IYENGAR, RICHARD HITTLEMAN.

        Adepții YOGA se pot împărți în general în două mari categorii:

1-cei ce urmăresc beneficii fizice

2-cei ce urmăresc un aport spiritual

        Lumea se împarte în:

1.- cei treji (cei care au luat cunoștință de semnificațiile profunde ale existenței)

2.- cei adormiți (cei ce nu sunt conștienți decât de viața cotidiană; somnambuli ce nu se gândesc decât la plăcerea imediată și care-și petrec timpul agitându-se pentru a și-o procura.

        YOGA este un mijloc de a trezi virtuțile profunde ce dorm în străfundurile individului. Psihologii moderni sunt de acord cu yoghinii când spun că omul mijlociu nu trăiește la nivelul aptitudinilor sale reale. De fapt aici, yoghinii susțin că potențialul uman este mult mai înalt decât admit psihologii. Avem în noi o comoară a cărei cheie este YOGA.

 

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index termeni folosiți)