Cap. IV, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 (prefață, introducere, index termeni folosiți)

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index termeni folosiți)

 

Capitolul 4

 

K A I V A L Y A P A D A

 

 

CAP IV SUTRA 1

 

       Janmausa dhimantratapahsamadhijah siddhayah

 

        Janma = naștere; anushadhi = ierburi; mantra = mantra; tapah = austeritate; samadhi = samadhi; jah = născut din; siddhayoh = siddhis.

 

             SIDDHIS-urile apar datorită nașterii, ierburilor, MANTRAS-urilor, austerităților sau a lui SAMADHI.

 

        Puterile psihice pot fi obținute în cinci feluri. Există oameni care se nasc cu anumite puteri, cum ar fi telepatia. Acest lucru este rezultatul sadhana-ei (practică spirituală) realizate în viețile anterioare. Acest lucru este explicat clar în Bhagavad-Gita. Acolo se spune că atunci când un sadhaka (aspirant spiritual) realizează ceva prin sadhana și moare, în viața următoare el culege fructele acelei sadhana (practica spirituală) și își continuă evoluția de la acel nivel. Astfel de persoane se nasc cu calități spirituale. Ei nu trebuie să facă nici o sadhana pentru a obține aceste calități în viața asta. Shankaracharya este un exemplu. El a renunțat la totul la vârsta de opt ani și a scris comentarii minunate la scripturile sacre. El a doborât imperiul buddhist din India înainte de vârsta de 32 de ani. Un alt băiat, numit Gyaneshwar, care a murit la o vârstă tânără, a realizat o muncă spirituală imensă și s-a eliberat. Aceste lucruri nu sunt întâmplătoare, ci ele sunt datorate samskaras-urilor (tendințe mentale) acumulate în viețile anterioare.

       Siddhis-urile mai pot fi dobândite și cu ajutorul ierburilor, dar aici nu se includ droguri cum ar fi LSD și ganja, deoarece ele provoacă boală și tulburări nervoase. Aceste droguri produc depresiunea anumitor centri nervoși și dau stări de samadhi, dar acestea nu trebuie incluse în ierburile care conferă siddhis, deoarece ele sunt de un tip inferior. Tradițional, aushadi înseamnă sucul anumitor ierburi, cum ar fi anjana, rosayana, etc. dar el nu desemnează LSD sau ganja. Metoda de preparare este cunoscută numai de puțini oameni, care trăiesc în munții Himalaya, și aceste sucuri dau naștere la stări supramentale de conștiință.

        Efectele acestor ierburi este controlabil prin fenomenele mentale superioare. Există anumite preparate ale mercurului care sunt de o mare importanță și de un folos imens pentru corp, dar ele nu trebuie incluse printre ierburi, având în vedere proprietățile lor și cererile sistemului yoga.

        A treia cale de a obține siddhis este prin mantra. Acesta este un foarte mare siddhi, de o spiritualitate extrem de elevată. Este o modalitate foarte puternică de a dobândi puteri spirituale. Această metodă aparține unui ordin foarte înalt. Siddhis-urile obținute prin naștere sau prin aushadi nu sunt sub stăpânirea voinței, dar acelea obținute prin mantra sunt foarte importante deoarece ele se pot dezvolta după voință, efortul fiind pe deplin conștient. Există multe mantras, iar în Tantra Shastra este făcut un studiu științific al lor. Mantra conține facultățile spirituale, psihice și oculte.

        A patra modalitate de a obține puteri yoghine este tapas, sau austerități, dar cea mai importantă și înaltă cale de a realiza siddhis este samyama (identificare) sau samadhi. Acest subiect l-am discutat deja în detaliu.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 2

 

       Jatyantara parinamah prakrityapurat

 

        Jatyantara = altă naștere; parinamah = transformare; prakriti = natura; apurat = prin adăugare, supraîncărcare.

 

             Prin supraîncărcarea potențialităților aparținând naturii inerente (PRAKRITIAPURAT) survine transformarea fundamentală a unei substanțe, caracteristici (sau nașteri) în alta net superioară (JATYANTARA PARINAMA).

       

        Aici se descrie procesul logic prin care se poate mări viteza tendințelor naturale, proces prin care mintea obișnuită face un salt într-o stare extraordinară. Acest lucru este realizat prin compensare și prin supraîncărcarea diferențelor în legea naturii.

        De exemplu, cineva se naște ca Brahmin, altcineva ca shudra, altcineva ca maimuță etc. Aici cuvântul "jati" înseamnă gruparea sau substanța căreia ființa îi aparține. O schimbare în jati implică o transformare fundamentală în substanță. Atunci când apa se transformă în vapori sau gheață, sau când un ornament de aur este transformat în alt ornament de aur, nu s-a produs o transformare fundamentală, dar atunci când o minte plină de avidya (ignoranță), kleshas (tensiuni fundamentale ale minții) și impurități este transformată în pură conștiință, acest lucru este o schimbare fundamentală. Ea este numită jatyanatara parinama.

       Prakriti înseamnă natură, dharma inerentă, iar apurat Înseamnă a compensa. Astfel, prakrityapurat înseamnă supraîncărcarea golului în natură. De exemplu, atunci când lemnul este pus pe foc, el este transformat în cenușă. Jatyanatara parinama este rezultatul lui prakrityapurat; are loc o transformare completă a formei și a naturii. Dacă, totuși, o cărămidă este pusă în foc, ea nu va suferi o transformare fundamentală ci își va schimba doar culoarea și duritatea.

        Schimbarea fundamentală nu apare din exterior; ea trebuie să fie inerentă materialului. De exemplu, mintea poate fi transformată în superconștiință numai pentru că sinele sau atman este deja acolo. Numai avidya (ignoranța) trebuie îndepărtată. Astfel, dezvoltarea superconștiinței este inerentă naturii minții. Potențialitatea trebuie să existe în substanță, numai atunci ea poate suferi o schimbare fundamentală. Schimbarea de la avidya la superconștiință poate necesita mai multe nașteri. Pentru asta, trebuie să existe un proces de transmigrație sau o lege care s-o coordoneze. Samskaras-urile (tendințe mentale) sunt responsabile de mișcarea rapidă a lui prakriti (natura), mișcare care produce jatyantara parinama. Dacă cunoașteți cum să accelarați procesul de evoluție - de exemplu, de la câine la elefant - atunci evoluția poate fi realizată în mai puține vieți, sau poate fi realizată chiar în viața următoare. Legea care decide transformarea în ordinea fundamentală a unei substanțe este numită prakrityapurat, supraîncărcarea lui prakriti.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 3

 

       Nimittamaprayojakam prakritinam varanabhedastu tatah ksetrikavat

 

        Nimitta = instrument; aprayojakam = indirect; prakritinam = a diferitelor tendințe naturale; varana = obstacole; bhedhah = îndepărtare; tu = dar; tatah = de aici; ksetrikavat = ca fermierul.

 

       Cauza instrumentală nu stimulează diferitele naturi, ci ea doar îndepărtează obstacolele.

 

        Diferitele sadhanas (practici spirituale) și metode de a obține siddhis (puteri psihice paranormale) nu sunt adevărata cauză instrumentală a deșteptării potențialităților. Nici o sadhana sau practică spirituală nu poate avea un efect direct; transformarea realizată este indirectă, și are loc datorită îndeplinirii anumitor condiții ale lui prakriti. La fel cum un fermier care-și irigă terenul îndepărtează obstacolele, apa curgând cu consimțământul lui prin canale, în mod analog aceste sadhanas îndepărtează obstacolele din calea lui prakriti, și astfel prakriti face restul, cu propriul său acord. Sadhanas-urile acționează numai indirect.

        Practicile spirituale aduc o transformare în ordinea constiinței, sau chitta. Obstacolele care în mod obișnuit împiedică aspirantul să aibe o viziune a naturii sale veritabile, trebuie mai întâi îndepărtate, și acesta este scopul sadhanas-urilor. În comentariul său la Vedanta Sutra, Shankaracharya spune că, conștiința individuală are trei defecte, care sunt:

        1. Impuritatea (mala)

        2. Oscilația (vikshepa)

        3. Necunoașterea adevărului (avarana)

        Cuvintele tehnice pentru acestea sunt: mala, vikshepa și avarana. Pentru a le îndepărta se folosesc diferite metode; de exemplu, impuritățile minții sunt îndepărtate prin bhakti sau iubire pentru Dumnezeu. Vikshepas sunt corectate prin concentrare, iar cunoașterea ultimă este dobândită prin pură conștiință.

       Karma yoga, bhakti yoga sau jnana yoga nu pot conferi mukti direct. Ele acționează în mod indirect. Ele îndepărtează numai obstacolele din calea lui prakriti. În acest context trebuie înțeleasă sutra. Dacă apare o întârziere în obținerea realizării, aceasta se datorează obstacolelor. Pentru îndepărtarea lor trebuie continuată practica spirituală cu entuziasm și onestitate.

        Atunci când îndepărtați obstacolele dintr-un canal de apă, apa curge în mod automat prin canal, deoarece este în natura apei să se scurgă spre un nivel inferior. Analog, este în natura lui prakriti de a crea experiențe pentru purusha și de a aduce starea de eliberare. Obstacolele din calea lui prakriti sunt îndepărtate prin sadhana (practica spirituală). Prin urmare, toate tipurile de sadhana sunt instrumentale; ele nu conferă în mod direct realizarea. Ele constituie metode foarte puternice de a îndepărta impuritățile din calea conștiinței și de a crea o trecere liberă prin care natura divină să se manifeste nestânjenit.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 4

 

       Nirmanachittanyasmitamatrat

 

        Nirmana = creație; chittani = minți; asmita = egoism; matrat = singur.

 

             Mințile create (NIRMANACHITTA) sunt născute sau create numai de către ASMITA (conștiința cosmică a individualității).

 

        Yoghinul poate crea din asmita sa diferite minți, prin care el poate experimenta diferitele fructe ale karmas-urilor trecute în mod simultan. Aceste noi minți, sau vehicule ale conștiinței, pot fi create numai din asmita. Nirmana chitta înseamnă conștiința care este făcută sau creată sau care este pusă în funcțiune separat. Aceste vehicule artificiale ale conștiinței sunt create prin manipularea forțelor din planurile superioare prin samyama (identificare). Prin intermediul acestor minți create, yoghinul poate opera în diferite sfere ale conștiinței simultan. El este conștient simultan de toate chittas-urile. Acest lucru se realizează prin samyama asupra lui mahatattva, care este numită ahamkara sau asmita în Samkhya și Yoga.

        În Yoga, mahattatva înseamnă centrul individualității din om, în jurul căruia individul se manifestă în diferitele stări de conștiință, cu ar fi veghe, vis, somn ș.a.m.d. Aceste experiențe sunt transmise minții naturale a yoghinului, și astfel acea minte se eliberează de karmashaya (depozitul efectelor) datorită consumării fructelor sale.

        Mințile artificiale sunt sub controlul complet al aspirantului. El le poate crea sau le poate dizolva, după voința sa. Pentru omul obișnuit, Dumnezeu este puterea supremă, dar pentru yoghin supremul este în el însuși. Astfel, individualitatea sa are un suport în el însuși. La oamenii obișnuiți, individualitatea este dependentă de mulți factori ai vieții.

        Subiectul minților create este foarte interesant și folositor pentru arderea lui karmashaya (acumularea de karmas).

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 5

 

       Pravrittibhede prayojakam chittamekamanekesam

 

        Pravritti = activitate; bhede = în legătură cu diferența; prayojakam = mișcându-se; chittam = minte; ekam = unu; anekesam = a multor.

 

             Mintea unică le dirijează pe celelalte, în legătură cu diferitele acțiuni.

 

        Mintea unică este mintea originară a yoghinului, mintea sa naturală și această minte naturală este directorul, însuflețitorul și controlorul minților create. Ea decide, direcționează și însuflețește mințile create în diferitele lor activități din diferitele sfere ale conștiinței.

        Yoghinul își multiplică conștiința în diferite planuri și cu privire la diferite activități cu ajutorul minții sale originare naturale. Mințile create sunt în totalitate dependente de mintea naturală și acționează în conformitate cu conștiința acesteia. Uneori ele manifestă capacități minunate în diferite privințe. În multe cazuri inteligența din mintea unui guru (învățător spiritual) joacă rolul minții naturale, ea acționând prin intermediul discipolului, dacă s-au creat vehicule artificiale ale conștiinței.

 

 

CAP IV SUTRA 6

 

       Tatra dhyanajamanashayam

 

        Tatra = acolo, din acestea; dhyanajam = născut din meditație; anashayam = fără stocul întipăririlor trecute.

 

             Prin aceste minți (CHITTA), cea născută din meditație devine progresiv liberă de întipăriri (SAMSKARAS).

 

        Atunci când yoghinul creează câteva minți artificiale, mintea sa proprie devine progresiv liberă de întipăririle trecute. Mințile artificiale nu au karmashaya (acumularea de karmas), dar ele depind de, și servesc, mintea naturală. Este la fel ca un mare concern industrial care are filiale în diferite locuri. Filialele sunt deschise sau închise, conform cu deciziile luate la sediu. Analog, mințile create pot fi considerate ca fiind filiale temporare ale minții naturale. Ele n-au independență, deoarece ele au un singur scop, acela de a servi mintea naturală.

        Yoghinii sunt capabili de a opera în diferite minți, în diferite corpuri și în diferite locuri, făcând în același timp și karma. Intipăririle sunt îndepărtate din mintea naturală, astfel aceasta devenind progresiv liberă de karmashaya.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 7

 

       Karmashuklakrisnam yoginastrividhamitaresam

 

        Karma = acțiune; ashukla = nici albe; akrisnam = nici negre; yoginah = a yoghinilor; trividham = alcătuit din trei părți; itaresam = a altora.

 

             Acțiunile yoghinilor nu sunt nici albe, nici negre; a celorlalți sunt de trei feluri.

 

       Karma albă implică acțiuni care implică virtute, adică karma bună. Karma neagră înseamnă acțiuni rele, acele acțiuni care implică viciu. Yoghinul acționează într-un asemenea mod încît acțiunile lui nu pot fi clasificate ca fiind bune sau rele; ele sunt numite nici bune, nici rele. Aceste acțiuni sunt posibile deoarece mintea yoghinului este purificată prin sadhana (practică spirituală) și astfel el n-are un motiv egoist care să stea la baza acțiunilor sale. Yoghinii nu operează prin intermediul minții inferioare; ei operează prin nirmana chitta (mințile create). În timp ce yoghinul realizează acțiuni care nu sunt nici bune, nici rele, acțiunile celorlalți oameni sunt de trei feluri.

        Oamenii obișnuiți operează în această lume prin mintea inferioară, iar simțurile, mintea și corpul nostru sunt vehicule sau medii ale karma-ei. Atunci când karmas-urile sunt realizate prin indryas (organe de simț), minte și corp, atunci ele dau naștere la aceste efecte întreite, și anume, karmas-uri bune, karmas-uri rele și karmas-uri amestecate. Astfel, oamenii obișnuiți care trăiesc în lumea simțurilor, a corpului și a minții, necunoscând secretele lui nishkarma (activitate DIVIN INTEGRATă), trec prin multe suferințe.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 8

 

       Tatastadvipakanugunanamevabhivyaktirvasananam

 

             Manifestarea dorințelor potențiale latente (VASANAS) are loc în conformitate, și simultan, cu maturizarea fructelor acestor acțiuni (KARMAS).

 

        Manifestarea vasanas-urilor în diferitele vieți depinde de posibilitatea și de condițiile de maturizare a lui karma. De obicei, în această viață nu suferim, cu toate că putem face acțiuni rele sau, dimpotrivă, suferim, cu toate că facem numai acțiuni bune. Acest lucru se datorează posibilității de manifestare a dorințelor potențiale conform cu condițiile de maturizare a fructelor. Prarabdha karma (karma activă) nu se maturizează conform cu secvența karmas-urilor, ci conform cu adaptarea lor. La fel cum există varietăți timpurii și târzii de vegetale, În mod analog anumite karmas-uri se fructifică foarte devreme, în timp ce altele se maturizează numai după multă vreme. De exemplu, dacă plantați spanac azi, acesta va crește în 2-3 luni. Un copac guava va face fructe numai după trei ani, în timp ce mango are nevoie de 5-10 ani. La fel este și cu karmas-urile.

        Astfel, experiențele pe care ființa le are în viața asta pot fi urmarea acțiunilor realizate în viețile anterioare. Oamenii obișnuiți au de suferit pentru că ei n-au control asupra maturizării karmas-urilor. Yoghinul are control complet asupra condițiilor care dau naștere la efectele karma-ei. În el există o conștiință, o karma, o minte care este supusă suferințelor și plăcerii, fiind guvernată de legile naturii, dar mai există o altă minte în el care este absolut liberă. Acesta este faptul fundamental în yoga, trebuind prin urmare să fie înțeles corect.

        Astfel, un yoghin are două minți, una care este supusă efectelor lui prarabdha (karma activă), în viața de toate zilele, care se bucură de ceea ce este bun sau rău în karma sa trecută, la fel ca mintea unui om obișnuit; dar datorită meditației asupra lui mahatattva, sau asmita (principiul egoului), yoghinul deschide în el un alt canal numit nirmana chitta (mintea creată), care este vehiculul superior al conștiinței. Prin aceasta dispare durerea și plăcerea.

        Omul obișnuit are numai mintea obișnuită, inferioară, prin urmare el suferă. Yoghinul, însă, nu are nici karmas-uri bune, nici rele, datorită lui nirmana chitta.

        Kabir a spus că nu există excepție de la regulă, că acela care are corp trebuie să fie supus durerii și plăcerii, dar există totuși o diferență. În timp ce omul obișnuit se supune legilor karma-ei cu tristețe și se plânge, yoghinul și jnani sunt supuși suferinței cu cunoaștere, înțelegere și putere absolută.

        Acesta este secretul pe care mulți nu-l cunosc. Aceștia nu înțeleg faptul că chiar și un yoghin nu poate trece dincolo de prarabdha (karma activă). Nimeni nu poate anihila sau încălca legile karma-ei, dar yoghinul poate rămâne neafectat, chiar dacă el se găsește în vâltoarea karmas-urilor și efectelor lor. Acest lucru se datorează lui nirmana chitta. Yoghinul deci decoperă poarta prin care poate scăpa de cruzimile vieții, dezvoltându-și o nouă metodă de a o înfrunta.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 9

 

       Jatideshakalavyavahitanamapyanantaryam smritisamskarayorekarupatvat

 

        Jati = naștere; desha = loc; kala = timp; vyavahitanam = separat; api = chiar; anantaryam = secvență; smritisamskarayoh = a memoriei și a impresiilor; ekarupatvat = datorită asemănării formei.

 

             Deoarece memoria (SMRITI) și întipăririle (SAMSKARAS) au aceeași formă în minte, ele sunt înlănțuite în decursul existențelor prin relația cauză-efect; cu toate că aparent pot fi împărțite sau separate după naștere (JATI), loc (DESHA) și timp (KALA).

 

        Atunci când jiva (ființa umană vie încarnată) migrează de la un corp la altul în decursul nenumăratelor nașteri, există continuitate între diferitele nașteri și memoria și întipăririle tuturor nașterilor trecute sunt continuate în viața prezentă. Acest lucru se datorește faptului că există o înlănțuire neîntreruptă a personalității de-a lungul acestor încarnări. Aparent, nașterea asta este separată de nașterile anterioare în ceea ce privește faptul că ea are loc într-o anumită pătură socială (jati) într-un loc diferit și într-un timp diferit, dar de fapt nașterile sunt toate ale aceluiași jiva.

        După ce reîncarnarea a avut loc în alt corp, locul și timpul nu pot fi aceleași. Mai mult, cunoașterea minții conștiente nu se leagă în nici un fel de nici o naștere anterioară și, datorită acestui fapt, este foarte dificil să înțelegem că cele două nașteri au ceva comun. Acesta este un subiect foarte important care privește teoria transmigrației lui jivatma (Sinele Suprem, etern, manifestându-se sub forma unui Sine încarnat).

        Astfel, memoria și întipăririle fiind aceleași în diferitele încarnări, diferența de naștere, loc și timp nu contează.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 10

 

       Tasamanaditvam chashiso nityatvat

 

        Tasam = este; anaditvam = fără început; cha = și; ashisah = voința de a trăi; nityatvat = permanent.

 

             (VASANAS) sunt dorințe potențiale latente care dau naștere la noi KARMAS și ele n-au început, deoarece dorința de a trăi este eternă.

 

        Legea cauzei și efectului încătușează mintea oamenilor obișnuiți, existând prin urmare continuitatea memoriei și a întipăririlor. Această sutra descrie sursa vasanas-urilor. Procesul de acumulare a întipăririlor este fără început. El este etern, prin urmare vasanas-urile sunt numite anadi. Ele sunt potențialitățile latente ale dorințelor. Ele se pot manifesta sub forma dorințelor atunci când găsesc o împrejurare favorabilă.

       Vasanas sunt o parte a corpului cauzal sau a corpului subtil. De obicei, ele desemnează dorințe subconștiente, dar în Yoga, vasana înseamnă potențialitățile latente care dau naștere la karmas. Corpul cauzal mai este numit vasana deha, deoarece vasanas-urile sunt o parte din el.

        Lipsa de început a vasanas-urilor este dovedită de eternitatea voinței de a trăi. Voința de a trăi se găsește în ființele umane încă de la naștere, ea fiind prezentă de asemeni în toate creaturile vii. Nu există creatură care să fie eliberată de voința de a trăi, deci vasanas sunt fără început.

       Vasanas-urile se găsesc în sferele subtile ale acestui corp, ele existând chiar și în mintea cosmică care suferă diferite transformări. Este un alt flux de conștiință, iar voința individuală este o manifestare a acestuia; acest flux există deasemenea în orice ființă. Atunci când un yoghin devine capabil să-și dezvolte nirmana chitta, apare o manifestare a acestui flux în el. Este mintea divină. Ea a fost folosită foarte des de acei gânditori inspirați din est și vest. Pe lângă mintea individuală și mintea cosmică, mai există o minte numită mintea divină. Nirmanakayachitta este manifestarea microcosmică a descoperirii acestei minți supreme.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 11

 

       Hetuphalashrayalambanaih sangrihitatvadesamabhave tadabhavah

 

        Hetu = cauză; phala = efect; ashraya = suport; alambanaih = obiect; sangrihitatvat = deoarece sunt legate împreună; esam = a acestora; abhave = la dispariția; tadabhavah = dispariția lor.

 

             Deoarece cauza acestor VASANAS (KLESHAS-urile), efectul (JATI; BHOGA și AYUH), suportul (CHITTA) și baza VASANAS-urilor (obiectele plăcerii) sunt legate între ele, prin dispariția lor aceste dorințe potențiale latente (VASANAS) vor dispare de asemenea.

 

       Vasanas-urile sunt fără început, dar ele dispar atunci când suportul sau cauza lor dispare. Cauza și efectul sunt legate. Analog, substratum-ul și obiectul sunt legate, astfel încât dacă unul dispare, celălalt va dispare și el. Cauza vasanas-urilor sunt kleshas-urile (tensiunile fundamentale ale minții), și anume avidya (ignoranța), asmita (egoism), raga (plăcerea), dwesha (repulsia) și abhinivesha (frica de moarte). Efectul lor este nașterea, experiența și viața. Substraum-ul tuturor acestor experiențe este chitta. Substraum-ul vasanas-urilor este chitta (mintea), iar alambana sau baza vasanas-urilor, sunt obiectele plăcerii. Prin urmare, cauza, efectul, suportul și obiectul vasanas-urilor fac ca acestea să fie continue de-a lungul ciclului renașterilor. Dacă acești patru factori sunt îndepărtați, atunci în mod firesc și vasanas-urile vor dispare. Dacă nu există cauză nu poate exista efect; analog, dacă nu există suport, obiectul nu va exista. Dacă kleshas-urile nu mai există, atunci nu mai poate fi viață, naștere și experiență, deoarece acestea sunt efectele kleshas-urilor, iar dacă nu există naștere, nici nu poate fi vorba de chitta (minte). Dacă chitta nu există înseamnă că nu există suportul vasanas-urilor. Chitta poate fi eliminată prin meditație, după aceasta nemaiputând să existe nici o vasana, cu toate că obiectele plăcerii sunt prezente. Totuși, atunci când substratum-ul și obiectele sunt eliminate, vasanas-urile vor dispare complet. Astfel, cunoscând faptul că vasanas-urile sunt dependente de patru factori, prin eliminarea acestor patru factori vasanas-urile sunt de asemenea făcute să dispară.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 12

 

       Atitanagatam svarupatoastyadhvabhedaddharmanam

 

        Atita = trecut; anagatam = viitor; svarupatah = în forma ei esențială; asti = există; adhvabhedat-dharmanam = a proprităților inerente.

 

             Trecutul și viitorul există în forma lor proprie sau esențială (SVARUPA) datorită diferenței proprietăților lor inerente (DHARMA).

 

        Din punct de vedere al timpului, procesele lumii sunt trecute, prezente și viitoare. Există diferite stări ale acestei lumi, care se manifestă sub forma evenimentelor sau proceselor. Ceea ce este azi va deveni ieri, iar după un timp un eveniment în trecutul îndepărtat. Acest azi există și va continua să existe chiar și peste un an, dar el nu va exista în prezent, ci în trecut. În același timp, lumea care va veni, lumea viitorului, este deja aici. După o zi sau două, sau după un an sau mai mulți, lumea viitorului va deveni lumea prezentului, și de asemenea lumea trecutului.

        Deci am aflat că lumea există în trecut, în prezent și în viitor, iar trecutul, prezentul și viitorul există în forma lor reală. Ele nu se amestecă; ele nu se pierd. Forma lor esențială și identitatea lor nu se pierd. Există oameni care au capacitatea de a intra în această lume a timpului pe care voi o numiți viitor, devenind astfel profeți.

        Astfel, se spune în această sutra că lumea timpului sub forma trecutului și viitorului poate fi considerată ca separată. Aceasta este viziunea clasică a filosofiei YOGA. Forma esențială a lumii timpului este un subiect controversat. Ceea ce este mai important este diferența proprietăților inerente. Există două căi - una este determinarea, cealaltă este voința liberă. Determinarea este ca un film proiectat pe un ecran. Acesta arată numai ce este pe ecran, neputând să proiecteze altceva. Cealaltă cale este aceea a voinței libere. Se pot schimba multe întâmplări, conform cu voința noastră.

        În conformitate cu aceste două căi, există diferență între proprietățile inerente. Trecutul și viitorul rămân diferite. Acest lucru nu se poate schimba. Conform cu Yoga, fiecare întâmplare trebuie planificată dinainte în spațiu și timp. Totul se petrece ca un film proiectat pe un ecran, dar există diferență între proprietățile inerente (dharmas). Această diferență se datorează diferenței căilor iar diferența căilor este ceea ce numim determinare și voință liberă. În cazul determinismului, viitorul devine prezent, iar prezentul devine trecut. Nu puteți schimba acest lucru, deoarece este dincolo de puterile voastre. În cel de-al doilea caz, viitorul devine prezent iar prezentul devine trecut, dar în fiecare moment există schimbare, deoarece aveți capacitatea de a schimba. Deveniți capabili de a cunoaște secretul lumii timpului.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 13

 

       Te vyaktasuksma gunatmanah

 

        Te = ele; vyakta = manifestat; suksma = subtil; gunatmanah = de natura gunas-urilor.

 

             Chiar dacă sunt manifestate sau nemanifestate, proprietățile inerente ale timpului sunt de natura gunas-urilor.

 

        "Ele" înseamnă proprietățile inerente ale lumii timpului (dharmas). Aceste dharmas sunt uneori manifestate sub forma prezentului, alteori sunt manifestate sub forma trecutului sau viitorului. Ele nu sunt simple evenimente, ci ele sunt diferitele combinații de dharmas și de obiecte pe care le percepeți. Ele au natura gunas-urilor, ceea ce înseamnă că ele sunt îmbibate de cele trei gunas, și anume sattva, rajas și tamas. Gunas-urile sunt principiul fundamental din individ și din cosmos. Aceste trei gunas sunt factorii fundamentali ai existenței și creației. Ele se combină în diferite proporții, dând astfel naștere obiectelor lumii.

        Prin urmare, atât calitățile manifestate, cât și cele nemanifestate ale lumii derivă din cele trei gunas. Trebuie înțeles faptul că timpul este tot atât de important ca parte constituentă a lumii ca și obiectele. În mod obișnuit se consideră că lumea este doar o creație de obiecte materiale, mentale și spirituale, dar trebuie să vă reamintiți că timpul este de asemenea un factor care este implicat în această creație. Sutra spune foarte clar că dharmas-urile, care pot fi manifestate sau nemanifestate, nu sunt numai imaginație, ci ele au o existență definită, deoarece ele sunt alcătuite din gunas.

        Atunci când cele trei gunas sunt eliminate din individ sau din cosmos, apare posibilitatea înțelegerii și stăpânirii timpului.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 14

 

       Parinamaikatvadvastutattvam

 

        Parinama = transformare; ekatvat = datorată unicității; vastu = obiect; tattvam = esența.

 

             Esența obiectului sau unitatea esențială a tuturor lucrurilor se datorează unicității transformărilor GUNAS-urilor.

 

       Gunas-urile suferă procese de transformare, iar aceste transformări au particularități și unicități. Percepția mentală în viața de toate zilele se datorează unicității transformării gunas-urilor.

        Cele trei gunas, care sunt o parte din prakriti, suferă transformări de la avyakta la vyakta, de la nemanifestat la manifestat. Cele trei gunas nu numai creează și controlează materia, ci o și diferențiază. Gunas-urile creează lumile organice, anorganice, fizice, mentale, psihice și astrale ale Universului.

        Este foarte dificil de realizat un concept metafizic sau o cunoaștere a celor trei gunas. Acesta este un proces atât de fin, încât în interiorul structurii lui sunt produse timpul și spațiul. Bineînțeles, unicitatea transformării gunas-urilor este acceptată de Patanjali.

        Datorită unicității transformării apar diferite combinații ale gunas-urilor, combinații care dau naștere diferitelor obiecte, grosiere sau subtile. Există o transformare absolut unică. Realitatea obiectului este inerentă în cele trei gunas din cauza acestei unicități a transformării.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 15

 

       Vastusamye chittabhedattayorvibhaktah panthah

 

        Vastusamye = prin asemănarea obiectului; chittabhedat = prin diferența minții; tayoh = a acestor două; vibhaktah = separat; panthah = calea de manifestare.

 

             Din cauza asemănării obiectului și diferenței de nivel a minții, căile cunoașterii sunt diferite.

 

        Această sutra explică teoria yoghină a percepției. Chiar dacă obiectul este unic, percepția lui diferă în conformitate cu diferența lui chitta. Același obiect este perceput diferit în momente de timp diferite din cauza diferenței stării mentale sau a instrumentului de cunoaștere. Obiectul poate fi unic, dar el pare diferit datorită diferenței de nivel și de timp care corespunde facultății care cunoaște. Această diferență a lui chitta este responsabilă pentru diferența în cunoaștere.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 16

 

       Na chaika chittatantram vastu tadapramanakam tada syat

 

        Na = nu; cha = și; eka = unu; chitta = minte; tantram = dependent; vastu = obiect; tat = acesta; apramanakam = non-cunoscător; tada = atunci; kim = ce; syat = s-ar întâmpla.

 

             Obiectul percepției nu depinde de o anumită CHITTA deoarece atunci când mediul cunoașterii nu este prezent (adică atunci când CHITTA a fost depășită prin realizarea stării de KAIVALYA) obiectul percepției continuă să existe pentru celelalte ființe care n-au ajuns încă la eliberare.

 

        Percepția unui obiect se face prin intermediul indriyas-urilor (organele de simț), dar ea nu este dependentă de o minte sau de o formă de cunoaștere a lui chitta (minte). Dacă ea ar fi dependentă, atunci cunoașterea n-ar continua în absența mediului de cunoaștere.

        Există două teorii despre acest subiect. Teoria idealistă neagă chiar existența lumii. Teoria realistă susține că lumea există în forma sa obiectivă așa cum o vedem. Vedanta este idealistă, iar sistemul filosofic Charvaka este realist. Se pare că Yoga este o cale de mijloc. Ea nu respinge fațetele superioare ale lumii simțurilor și percepției și, de asemenea, nu respinge partea obiectivă. Yoga crede în existența obiectelor la fel ca și în existența fațetelor superioare ale existenței. Prin urmare, chiar și atunci când chitta este retrasă, lumea va continua să existe, deoarece lumea, ca tot, există în materie, în minte, în indriyas-uri, în timp și spațiu.

        Obiectul nu este dependent de o singură minte. Acest lucru înseamnă că lumea fenomenală este subiectivă pentru fiecare minte, dar ea nu dispare atunci când o ființă atinge kaivalya (realizare de sine); ea continuă pentru ceilalți oameni care n-au atins kaivalya. Dacă considerați că obiectul percepției este dependent de o singură minte care a fost eliminată, atunci se poate pune întrebarea: ce se întâmplă cu obiectul percepției atunci când nu este cunoscut de minte? Răspunsul este: obiectul continuă să existe pentru ceilalți oameni.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 17

 

       Taduparagapeksitvachchittasya vastu jnatajnatam

 

             Mintea are nevoie de reflectarea internă a obiectului pentru cunoaștere.

 

        Mintea are nevoie de obiectul cunoașterii pentru a-l reflecta, numai atunci cunoașterea acelui obiect are loc. Atâta timp cât obiectul nu este reflectat în chitta (minte), aceasta nu poate realiza cunoașterea lui.

        Dacă un obiect este plasat în fața chitta-ei, dar nu are loc nici o reflectare, atunci nu va exista nici o cunoaștere, chiar dacă obiectul și chitta sunt față în față. Mai mult, cunoașterea unui obiect nu are loc numai pentru că obiectul este prezent. Cunoașterea se naște numai atunci când are loc o reflectare a obiectului în chitta (minte).

        Prin urmare, înțelesul acestei sutra este că un obiect este ori cunoscut, ori necunoscut, conform cu prezența sau absența reflectării acelui obiect în minte.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 18

 

       Sada jnatashchittavrittayastatprabhoh purushasyaparinamitvat

 

        Sada = întotdeauna; jnatah = sunt cunoscute; chittavrittayah = modificările minții; tatprabhoh = stăpânul său; purushasya = a lui purusha; aparinamitvat = datorită neschimbării.

 

             PURUSHA, stăpânul și însuflețitorul CHITTA-ei, este neschimbător, prin urmare el poate cunoaște întotdeauna modificările minții (VRITTIS).

 

       Purusha nu se schimbă niciodată; el este constant, cu toate că orice altceva se schimbă. Lumea spațiului, timpului, a calităților și a cunoștințelor, etc., suferă schimbări continue, dar aceste schimbări au un fundament care este permanent și nu se schimbă niciodată, o bază permanentă, care este sufletul. Prin urmare, tot ceea ce se petrece în chitta (minte) este în mod automat cunoscut de suflet, deoarece el este stăpânul chitta-ei.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 19

 

       Na tatsvabhasam drishyatvat

 

        Na = nu; tat = aceasta; svabhasam = auto-iluminată; drishyatvat = din cauza perceptibilității.

 

             CHITTA nu se auto-iluminează adică nu este însuflețită prin ea însăși, deoarece și ea este subiectul cunoașterii și percepției.

 

        Soarele strălucește de la el putere, dar luna n-are lumină proprie. Analog, sufletul este auto-iluminat, dar chitta (minte) nu. Atunci când yoghinii percep diferite sfere ale lui chitta în variatele stări de samadhi, atunci aceasta devine subiectul percepției și cunoașterii, dar purusha este neschimbat.

        În momentul în care mintea este introvertită și transcende limitările simțurilor, yoghinul poate deveni conștient de purusha, care este diferit de chitta. Purusha iluminează chitta, cu alte cuvinte el este acela care o însuflețește.

       Purusha nu este realizat prin intermediul minții. Pentru a-l realiza, mintea este în totalitate separată și scoasă în afara domeniului experienței. În timp ce omul obișnuit depinde de simțuri pentru cunoaștere, sau omul de știință de instrumentele sale, yoghinul depinde de cea mai înaltă facultate de auto-cunoaștere. Numai după ce instrumentul schimbător al cunoașterii este schimbat (chitta) se poate realiza purusha. Prin urmare, ființa supremă sau purusha nu este subiectul cunoașterii prin intermediul minții, ci este subiectul cunoașterii prin el însuși. Sadhana (practica spirituală) nu se ocupă atât de conștiința lui purusha cât de eliminarea formelor inferioare, vehiculele inferioare ale conștiinței. Cu toate că purusha se auto-iluminează, el nu este perceptibil prin chitta.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 20

 

       Ekasamaye chobhayanavadharanam

 

        Ekasamaye = simultan; cha = și; ubhaya = cei doi; anavadharanam = non-înțelegere.

 

             CHITTA fiind limitată, prin ea nu se poate realiza înțelegerea celor doi (PRAKRITI și PURUSHA), cunoscătorul (mintea) și cunoscutul (obiectul) simultan.

 

       Chitta își are propria ei iluminare. Aici se subliniază că nu puteți înțelege în mod simultan pe cel ce percepe și pe cel perceput, cunoscătorul și cunoscutul. Puteți cunoaște unul din ei odată, deoarece mintea poate percepe numai anumite experiențe.

        Atunci când mintea percepe, ea nu poate fi percepută. Această facultate duală a percepției și perceputului nu există în minte, și acest lucru constituie o limitare.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 21

 

       Chittantaradrishye buddhibuddheratiprasangah smritisankarashcha

 

        Chittantaradrishye = într-o minte fiind cunoscută de alta; buddhibuddheh = cunoașterea celor cunoscute; atiprasangah = superfluitate absurdă; smriti = memorie; sankarah = confuzie; cha = și.

 

             Dacă s-ar accepta cunoașterea minții nu de către PURUSHA, ci de către o altă minte, atunci ar apare cunoașterea celor cunoscute, ceea ce duce la absurditate și la confuzia memoriei.

 

 

       Buddhismul nu-l recunoaște pe purusha. El spune că mintea poate percepe altă minte, dar în cazul acesta ar trebui să existe un lanț neîntrerupt de minți care să se vadă una pe alta. Deci doctrina buddhistă este foarte greșită. Chitta nu poate fi cunoscătorul; adevăratul cunoscător este purusha. Purusha nu poate fi cunoscut prin intermediul minții, nici prin intermediul altui instrument.

       Yoga este de părere că în loc să acceptăm ca chitta însăși să fie cunoscătorul altei chitta, trebuie să acceptăm purusha ca bază de cunoaștere, deoarece el rămâne neschimbat, în timp ce orice altceva suferă o schimbare constantă.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 22

 

       Chitterapratisankramayastadakarapattau svabuddhisamvedanam

 

        Chitteh = a conștiinței; apratisankramayah = care nu trece de la unul la altul; tadakara = forma proprie; apattau = îndeplinind; svabuddhi = auto-cunoaștere; samvedanam = cunoașterea.

 

             Cunoașterea naturii esențiale a Sinelui (ATMA), realizată prin autocunoaștere la nivelele cele mai profunde ale ființei (SVABUDDHI), este dobândită atunci când conștiința ia acea formă în care nu trece de la un stadiu la altul.

 

        Cunoașterea prin chitta depinde de diferitele nivele de conștiință, deoarece conștiința ia acele forme de buddhi prin care trece mintea. Atunci când conștiința capătă forma acelei pratyaya (conținut al minții) în care experiența nu trece de la un nivel la altul din cauza absenței vehiculului mental, se naște autocunoașterea, dobândindu-se astfel cunoașterea naturii veritabile a sinelui.

        Acest lucru are o legătură cu acea stare a lui purusha numită swarupawasthanam. Această stare apare atunci când chitta ia forma acelei pratyaya care se naște din ritambhara, în care experiența nu se schimbă. Atâta vreme cât meditația continuă în tărâmul minții, experiențele continuă să se schimbe. Este pratisankram. Aceste experiențe continuă să se schimbe. Atunci când conștiința mentală evoluează sau devine din ce în ce mai subtilă, experiențele de asemeni se schimbă. Mintea nu e stabilă, ea se dezvoltă continuu. Structura psihologică și fiziologică a minții se schimbă întruna. Schimbările sunt mai pronunțate în meditație. Structura internă a minții suferă transformări colosale în timpul meditației.

        Experiențele din meditație nu sunt ultime, deoarece există schimbare constantă. În stadiul final, chitta are o pratyaya constantă neschimbătoare; nu mai există schimbare. Există un stadiu al lui samadhi în care procesele experienței se opresc și nu mai există posibilitatea transcenderii limitărilor lui chitta. Atunci văzătorul își realizează forma lui proprie. La început, aceasta poate avea mai multe forme, cum ar fi shivalinga sau AUM, dar în stadiul final există o singură formă care nu se schimbă. Aceasta este numită tadakarapatti, și aparține ultimei categorii de samadhi. Acest stadiu final este descris în Upanishade și în Bhagavad-Gita. Este starea de pură conștiință care are atributele lui sat, chit, ananda. Ea oferă o experiență omogenă, care nu este limitată de minte. Ea este diferită de orice concept intelectual; este pură existență. Ea survine atunci când ființa transcende limitele lui chitta și se stabilește în pura conștiință neschimbătoare, care este absolut omogenă și statică. În acea stare apare swabuddhi samvedanam, adică cunoașterea completă a propriei minți. Cunoașterea corpului, a simțurilor și a minții se oprește complet, nemaiexistând decât cunoașterea neschimbătoare a lui swarupa, adică a formei proprii.

        Cunoașterea lui buddhi este cunoașterea naturii voastre intime, buddhi neavând aici sensul de intelect sau minte. El înseamnă conștiință. În yoga, buddhi înseamnă atât intelect, cât și conștiință supremă.

        În Gita se spune că realitatea supremă este dincolo de buddhi sau conștiința de sine. Cuvântul buddhi desemnează în această sutra acea stare de conștiință supremă. Ea apare atunci când mintea nu lucrează, ci aceea care lucrează este conștiința supremă. Numai atunci când nivelul conștiinței încetează să se mai schimbe, apare o unică și neschimbătoare conștiință a naturii interne. Atunci s-a realizat cunoașterea de sine.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 23

 

       Drastridrishyoparaktum chittam sarvartham

 

        Drastri = văzătorul (văzătorului); drishya = prakriti; uparaktam = colorat; chittam = minte; sarvartham = totul inclusiv.

 

             Mintea, purificată fiind, colorată simultan atât de văzător (PURUSHA) cât și de văzut (PRAKRITI), înțelege totul.

 

        Aici cuvântul chitta nu desemnează funcțiile obișnuite ale minții, ci el se referă la expresia superioară a conștiinței prin care sferele superioare ale lui atman pot fi percepute. În această sutra cuvântul chitta este folosit în legătură cu transcendentalul purusha. Trebuie să înțelegem că orizontul lui chitta este vast, el incluzând nu numai prakriti, ci și purusha. Reamintiți-vă faptul că mintea unui sadhaka (practicant spiritual) continuă să fie aceeași, chiar și după ce el a făcut progrese considerabile în plan spiritual. Singura diferență este că în timp ce la început mintea era colorată de prakriti, de conștiința obiectivă și de cele trei gunas, acum ea a îndepărtat limitările și a devenit pură, astfel încât ea poate acum să-l reflecte pe purusha. Astfel, ea devine capabilă să înțeleagă totul.

        Cuvântul sarvartham, capabil de a înțelege totul, trebuie bine înțeles. Chiar și în stadiile preliminare ale practicilor spirituale, chitta e capabilă de a înțelege totul, dar ea nu funcționează în consecință. Ea poate percepe numai ceea ce este cognoscibil, dar atunci când devine pură ea dobândește o conștiință superioară, putându-l vedea și pe drashta (văzător). Astfel ea devine cu adevărat sarvartham. Acesta este un stadiu foarte elevat al vieții spirituale. Chitta devine capabilă să reflecte în același timp și subiectul și obiectul. Când această stare se permanentizează, aspirantul trebuie să știe că starea de kaivalya (realizarea de sine) este foarte aproape, dar dacă această stare de conștiință atotcuprinzătoare nu este menținută în mod constant și dacă există încă oscilații ale conștiinței, atunci înseamnă că kaivalya e foarte departe.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 24

 

       Tadasankhyeyavasanabhishchitramapi parartham samhatyakaritvat

 

        Tat = aceasta; asankhyeya = nenumărat; vasanabhih = de vasanas; chitram = împestrițată; api = cu toate că; parartham = de dragul lui purusha; samhatyakaritvat = datorită acțiunii asociate.

 

             Deși împestrițată de nenumărate VASANAS, mintea acționează numai pentru PURUSHA, deoarece ea lucrează în asociere cu acesta.

 

        Mintea este făcută din nenumărate vasanas (dorințe, înclinații, impresii ascunse), fiind colorată în mod diferit de acestea, dar acest lucru nu este pentru ea însăși; ea lucrează tot timpul pentru purusha. Ea este desemnată în totalitate pentru scopul lui purusha. La fel cum un muncitor nu lucrează pentru fabrică sau pentru ceilalți muncitori, ci pentru familia lui, în mod analog chitta, cu toate că este colorată de nenumărate impresii și dorințe, ea este făcută de fapt pentru purusha.

        Nenumăratele vasanas nu formează scopul minții. Este la fel cum mâncăm multe lucruri, din care numai o parte este reținută de organism, restul fiind eliminat; în acest caz noi nu mâncăm de dragul acestor multor lucruri. Analog, chitta nu este făcută pentru vasanas, ci pentru purusha. Cu toate că purusha este stăpânul sau scopul obiectiv al minții, mintea are atât de multe vasanas pentru că ea trebuie să producă diferite distracții pentru purusha.     

       Vasana este originalul, primitivul vehicul inconștient al dorinței. Ea nu este o dorință ascunsă; ea este fără început. Este stimulentul principal pentru toată creația planului inferior. Vasanas-urile nu acționează pe planurile superioare ale conștiinței supreme. Trebuie înțeles deci că mintea noastră, care se leagă totdeauna de obiectele lumii inferioare, este plină de tot felul de atașamente, suferințe, dorințe, ș.a.m.d. Scopul minții este purusha și nimic altceva, deci aspiranții care sunt torturați de atașamente și de diferite vasanas nu trebuie să fie pesimiști. Ei nu trebuie să fie deprimați atunci când vasanas-urile lucrează în minte. Ei trebuie să înțeleagă că țelul ultim al călătorului este purusha, și că vasanas-urile servesc în cele din urmă unui scop esențial al lui purusha.

        Viață după viață, naștere după naștere, mintea continuă să migreze de la o sferă de conștiință la alta, de la un plan de evoluție la următorul, până ce în cele din urmă vine un moment în care ea devine capabilă să reflecte atât văzătorul cât și văzutul, cunoscătorul și cunoscutul, în același timp. Atunci vasanas-urile dispar, deoarece ele au servit scopului lor de a crea bhoga pentru purusha.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 25

 

       Vishesadarshinah atmabhavabhavanavinivrittih

 

        Vishesa = diferența; darshinah = al aceluia care vede; atmabhava = conștiința de sine; bhavana = simțământ; vinivrittih = încetare completă.

 

             Chiar și conștiința sinelui (ATMA BHAVA) încetează complet pentru acela care vede diferența dintre PRAKRITI și PURUSHA.

 

        Facultatea care diferențiază, a conștiinței sinelui, încetează complet după ce s-a dobândit întregul domeniu al conștiinței mentale. Există două interpretări ale acestei sutra foarte confuză. Conform cu prima, atunci când yoghinul devine capabil să perceapă conștiințele mentale opuse, el înțelege diferența dintre cele două puncte ale unui proces. Procesul începe cu prakriti și se termină cu purusha. După ce yoghinul a acoperit întreg domeniul procesului, el își poate da seama de diferența dintre cele două puncte - unul, conștiința lui purusha, și al doilea, conștiința lui prakriti. Atunci apare în el hotărârea (sankalpa) de a se retrage de la conștiința sinelui. Acest lucru se întâmplă atunci când el devine conștient de prakriti și de purusha, de diferența dintre ele, și vrea să transceandă chiar și această conștiință.

        Conform cu cea de-a doua interpretare, atunci când yoghinul dobândește cea mai înaltă stare a conștiinței sinelui, el poate face distincție între prakriti și purusha, distincție prin care el devine capabil să vadă că purusha este diferit de prakriti. În acest punct conștiința sinelui este depășită.

        Prima interpretare pare a fi cea mai corectă. Știm că în cea mai înaltă stare de samadhi conștiința nu se schimbă; ea devine statică. În această stare diferența dintre văzător și văzut este cunoscută perfect. Mai mult, vasanas-urile, care constituie structura generală a minții și a conștiinței mentale, nu sunt scopuri, ci numai mijloace. Prin urmare, scopul ultim al minții este de a se transcende pe ea însăși: Atmabhava este cel mai fin punct unde mintea, ca entitate, se autodizolvă. La acest stadiu vine experiența lui kaivalya (realizarea de sine).

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 26

 

       Tada vivekanimnam kaivalyapragbharam chittam

 

        Tadam = atunci; vivekanimnam = înclinat spre viveka; kaivalyapragbharam = înclinat spre kaivalya; chittam = mintea.

 

             Atunci mintea este cu adevărat înclinată spre discriminare (VIVEKA), și se îndreaptă spre KAIVALYA.

 

        Când yoghinul realizează că însăși ritambhara (conștiința cosmică) și atma bhava, conștiința celui mai înalt punct al sinelui, sunt de asemenea inadecvate pentru realizarea absolutului, și când s-a hotărât să îndepărteze chiar și cele mai elevate caracteristici ale factorilor mentali, atunci apare în el un sentiment special, inconștient, de renunțare la beatitudinea și cunoașterea care se nasc din cel mai înalt plan atmic. Atunci când el realizează starea perfectă de samadhi, uită de tot ceea ce îl privește și de tot ce-i în jurul său, dar în același timp el este capabil să vizualizeze întregul domeniu al conștiinței, pe care l-a depășit.

        În acel moment, întreaga mișcare, de la cel mai înalt punct spiritual la cel mai jos, este văzută de el; el își amintește toate experiențele spirituale pe care le-a avut încă de la începutul vieții sale spirituale. Atunci el devine capabil să creeze un sentiment de distincție între experiențele de diferite dimensiuni. Atunci el realizează că toate acestea, inclusiv meditația și extazul sunt relative, și nu absolute. Se spune că beatitudinea și jnana născută din conștiința supremă este neschimbată și permanentă, dar în timpul perioadei de sadhana (practică spirituală), de-a lungul multor nașteri, calitatea experienței se schimbă. Nici chiar calitatea transei și a conștiinței sinelui și cunoașterea supremă nu sunt absolute.

        Ca urmare, aspirantul simte că toate aceste experiențe trebuie depășite, pentru că ele sunt inadecvate. Este o experiență deosebită să stai liniștit și să privești retrospectiv propria ta viață. Atunci când mintea este introvertită, se poate vedea întreaga serie de experiențe, cu continuitatea lor. Experiențele pot fi simțite. Totuși, dacă comparați ultima experiență cu prima, puteți vedea totdeauna diferența. Atunci vedeți factorii care se dezvoltă. Astfel, puteți transcende întreaga cale a sferei mentale.

        Atunci realizați că toate aceste experiențe au fost în planul lui prakriti. Acesta este punctul lui purusha. Până ce nu este atins, toate experiențele sunt în domeniul lui prakriti, chiar și cele mai fine. Acesta este planul conștiinței mentale, senzoriale. El include conștiința supramentală precum și viziunile, curenții subtili, vibrațiile telepatice, clarviziunea, clarauzul etc. Totul formează un proces continuu, care începe de la planul grosier și se continuă până la planurile mai profunde.

        Aici, mintea este înclinată spre viveka (discriminare) prin analiză discriminatorie, și vede întregul trecut în mod panoramic. Conștiința are tendința să graviteze spre kaivalya. Acest lucru este descris prin minunatul cuvânt kaivalyapragbharama.

        Din fizică știm că orice lucru gravitează spre centrul Pământului, având ceea ce noi numim greutate. În mod analog, în stadiul final al sadhana-ei, mintea este atrasă spre centrul de gravitație, adică kaivalya. Astfel, atunci când toți agenții conștiinței sunt îndepărtați, purusha se umple de conștiință absolută, fiind atras spre starea de kaivalya.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 27

 

       Tachchhidresu pratyayantarani samskarebhyah

 

        Tachchhidresu = în intervalul acesta; pratyayantarani = alte pratyayas-uri; samskarebhyah = prin samskaras.

 

             Intre stările acestea de discriminare (VIVEKA), mai pot apare temporar alte PRATYAYAS, datorită remanenței impresiilor trecute (SAMSKARAS).

 

        După ce yoghinul realizează starea de vivekakhyati (de îndepărtare a ignoranței), apar momente când el nu poate menține conștiința lui viveka din cauză că relaxarea efortului e urmată de o pratyaya. Chiar și atunci când mintea este plină de vairagya (detașare spirituală), părăsind sfera lui prakriti și fiind atrasă catre kaivalya, există stadii intermediare în care ea este întoarsă înapoi, acolo unde a intrat în sfera lui nirbija samadhi.

        Acest lucru se datorește urmelor de ignoranță (avidyaklesha), care nu sunt altceva decât urme ale vechilor samskaras-uri (tendințe mentale) care pătrund prin starea de viveka. Aici pratyaya semnifică ultima urmă care a rămas după arderea karmei și a samskaras-urilor, dar această stare nu este constantă. Ea intervine numai printre fluxurile de viveka. Atunci când un yoghin este stabilit în cea mai înaltă formă de meditație, această meditație este întreruptă numai puțin și temporar, până ce el atinge punctul final, dar intervalul de întrerupere nu-l aduce într-o stare inferioară. Este la fel cum în timpul nopții ne trezim uneori pentru câteva clipe, și apoi adormim la loc. Analog este și cu mintea care se simte atrasă spre kaivalya, atunci când urmele întipăririlor pătrund prin viveka, dar viveka continuă apoi. Acest fapt nu trebuie înțeles greșit. Unii cred că arunci când un yoghin atinge stadiul final el nu mai este capabil să privească înapoi datorită fuziunii complete, dar în realitate nu este așa. Atâta timp cât semințele sunt prezente, ele dau naștere la vyuthana (ivirea) din starea de viveka, dar acest lucru nu dă naștere la tulburare, deoarece semințele sunt aproape arse.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 28

 

       Hanamesam kleshavaduktam

 

        Hanam = distrugere; esam = a acestora; kleshavad = la fel ca kleshas-urile; uktam = spus.

 

             Indepărtarea definitivă a acestora (PRATYAYAS) este realizată la fel ca în cazul KLESHAS-urilor.

 

        Procesul de renaștere al conștiinței anterioare trebuie oprit complet. Acest lucru se face prin îndepărtarea pratyayas-urilor (conținuturile minții) care se nasc datorită urmelor de personalitate, cum ar fi kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minții). Kleshas-urile sunt îndepărtate prin înțelegerea naturii lor și a relației lor cu karma. Pratyayas-urile din samadhi sunt datorate de asemenea karma-ei trecute și întipăririlor ei. Aceste întipăriri își au rădăcinile în kleshas, iar kleshas-urile își au rădăcinile în avidya (ignoranță). În acest fel se face regresia pratyayas-urilor până la rădăcina lor.

        Atunci când avidya (ignoranța) este îndepărtată, kleshas-urile dispar, puterea de discriminare evoluează, dar datorită întipăririlor trecute apar de asemenea pratyayas conștiente. La fel cum kleshas-urile sunt îndepărtate prin meditație (dhyana) și prin starea de vivekakhyati, la fel pratyayas-urile din timpul stării de vivekakhyati (procesul de îndepărtare a ignoranței) pot fi eliminate prin mărirea fermității și stabilității stării de vivekakhyati.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 29

 

       Prasankhyaneapyakusidasya sarvatha vivekakhyaterdharmameghah samadhi

 

        Prasankhyane = în cea mai înaltă meditație; api = chiar; akusidasya = a aceluia care nu mai are interes; sarvatha = în toate felurile; vivekakhyateh = prin discriminare; dharmameghah = ploaia dharma-ei; samadhi = samadhi.

 

             Atunci când nu mai există interes nici chiar pentru cea mai înaltă meditație, se realizează DHARMAMEGHA SAMADHI, datorită completei discriminări (VIVEKAKHYATI).

 

        Când starea de vivekakhyati este în totalitate realizată, și întipăririle care provoacă întrerupere sunt de asemenea stăpânite, meditația culminează cu cea mai fină stare de samadhi, numită dharmamegha samadhi. Este interesant de remarcat că la acest nivel yoghinul este detașat chiar și față de iluminare. Există o vairagya (detașare spirituală) totală, chiar și în ceea ce privește vivekakhyati și yoghinul devine liber de dorința de a atinge kaivalya. Până acum el a fost impulsionat de ambiția de a atinge kaivalya; acum, chiar și acea sete este depășită. De îndată ce el se apropie de punctul culminant, dorința de a atinge acel punct se stinge.

       Akusida înseamnă a nu aștepta nici un rezultat. Acesta este o stare în care yoghinul renuță la ideea de a dobândi ceva sau de a realiza ceva prin meditația pe care o face. Ambiția și interesul sunt depășite. Sadhana este realizată, dar nu se urmărește nimic de pe urma ei. Nu există atașament nici chiar față de kaivalya. Este foarte interesant de observat că dorința pentru a atinge kaivalya, dorință care-l ghidează pe aspirant de la cel mai inferior punct al conștiinței până la realizarea conștiinței supreme, este în mod automat părăsită chiar când ființa este pe punctul de a atinge kaivalya. Acest lucru dă naștere la dharmamegha samadhi. În această sutra toate semințele întipăririlor trecute sunt complet arse, karma este dizolvată și porțile Realității sunt deschise. Misterele și curiozitățile nu mai există.

        Cuvântul dharma nu înseamnă aici nici religie, nici datorie. El desemnează proprietatea inerentă sau funcția caracteristică. Dharma implicată aici este SAT, CHIT, ANANDA, ceea ce este o caracteristică universală sau o funcție a conștiinței superioare. Megha este un termen tehnic care înseamnă o stare mistică care poate fi descrisă ca fiind o stare foarte superioară de conștiință, prin intermediul căreia avem experiența lui sat-chit-ananda. În sanskrită, "megha" înseamnă "nor". Ea este norul care aduce ploaia experienței lui sat, chit și ananda. El nu poate fi descris prin limbaj, prin cuvinte. Se poate spune că este o stare extrem de înaltă în care are loc experiența omogenă a lui sat, chit și ananda.

        Acest lucru devine posibil atunci când s-a atins ultimul stadiu al lui nirbija samadhi. Să luăm un exemplu; atunci când un om moare, ultimul moment al vieții sale este momentul în care își vede întreaga viață trecându-i prin fața ochilor. El nu vede nimic clar, dar are un fel de conștiință mistică a tot ceea ce s-a întâmplat de-a lungul vieții sale. El își privește viața ca și cum ar privi un peisaj. Marea experiență din dharmamegha samadhi este asemănătoare și are loc chiar în momentul eliberării. Acest lucru pune capăt tuturor eforturilor, pune capăt sadhana-ei, meditației și lui samadhi.

        Eliberarea înseamnă rupere, iar dharmamegha samadhi este punctul ultim al scopului urmărit de Yoga abhyasa. După ce acesta a fost atins, yoghinul intră într-un nou domeniu al existenței și activității.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 30

 

       Tatah kleshakarmanivrittih

 

        Tatah = după aceea; klesha = suferință; karma = acțiune; nivrittih = încetare.

 

             După aceea apare eliberarea de KLESHAS și KARMAS.

 

        După ce yoghinul atinge sat-chit-ananda prin dharmamegha samadhi, el nu mai este afectat de kleshas-uri și de karmas-uri. Aceste două instrumente de legătură, care îl trag pe jiva (sinele încarnat) în lumea experienței, sunt complet dizolvate de influența lui dharmamegha samadhi. Odată ce aceste două instrumente sunt distruse, sadhana (practica spirituală) yoghină se termină.

        Trebuie înțeles că scopul imediat al sistemului Yoga este de a elimina avidya (ignoranța) și kleshas-urile (tensiunile fundamentale ale minții). Realizarea lui kaivalya (realizarea de sine) nu este efectul direct ci ea este un efect indirect, obținut prin îndepărtarea kleshas-urilor. Este numai descoperirea unei stări care era deja acolo prin însăși natura lui purusha. Jivanmukti ("eliberat în această viață") este rădăcina ultimă în Yoga. Ea desemnează starea de eliberare de captivitatea lui prakriti și a celor trei gunas (însușiri fundamentale). Domeniul lui prakriti începe cu avidya (ignoranța) și se termină cu jivanmukti ("eliberat în această viață"). Atunci când jivanmukti experimentează beatitudinea eternă, acest lucru este dincolo de domeniul lui prakriti. Jivanmukta poate privi prakriti din afară, deoarece el însuși nu mai este în ea. El realizează în același timp înțelegerea practică atât a lui prakriti cât și a lui mukti (eliberat spiritual).

        Cu toate că este adevărat că starea ultimă de mukti este deja în noi, ea este însă ascunsă de avidya și de întipăririle acțiunilor trecute. Atunci când acestea sunt îndepărtate prin yoga, starea care era deja acolo este descoperită ca nouă.

        Prin urmare, aspirantul spiritual nu trebuie să renunțe niciodată la sadhana sa, până ce nu a atins în cele din urmă experiența beatitudinii, în virtutea eliminării lui prakriti și a celor trei gunas. El trebuie să continue calea yoga până ce el devine un centru de pură conștiință în Realitatea Supremă, fiind complet separat de prakriti. După ce s-a realizat dharmamegha samadhi, kleshas-urile și karmas-urile nu-l mai leagă pe yoghin. Pentru el, acestea devin non-existente.

        Procesul de mukti este format din două părți, și anume mukti individuală și mukti cosmică (prakriti moksha). Cea de-a doua este eliberarea atât de prakriti cât și de purusha. Atunci când un individ se eliberează de kleshas și karmas acestea există totuși undeva în prakriti, cu toate că pentru el au dispărut. La sfârșitul unui ciclu, totul se cufundă în prakriti. Acest lucru este prakriti moksha. Un om bogat care stă într-o cameră cu aer condiționat în timp ce afară este vară și caniculă, poate fi comparat cu un jivanmukta. Dispariția căldurii după sezonul ploios poate fi comparată cu prakriti moksha. Deci acestea sunt cele două aspecte ale lui mukti - unul individual, celălalt universal. Eforturile făcute de oamenii de aici și din alte părți vizează numai eliberarea individuală. Profeți ca Isus, Buddha, Sankara, sunt exemple de eliberare individuală. Eliberarea universală nu poate fi realizată de un singur individ; tot ceea ce poate face el este de a realiza o sadhana (practică spirituală) intensă pentru a obține eliberarea pentru el însuși.

        Acestea sunt cele două fațete ale eliberării; una este abordarea evazionistă, cealaltă este abordarea practică. Abordarea unui yoghin nu trebuie să fie evazionistă, ci practică. Jivanmukta care s-a eliberat practic acționează pentru binele umanității; el nu evadeză în tărâmul de dincolo de prakriti, chiar dacă este eliberat. El caută să aducă mângâiere și pace indivizilor care suferă. Astfel, ei rămân în dharmamegha samadhi și nu evadează în kaivalya, cu toate că aceasta este chiar în fața lor. Atunci când yoghinul consideră că și-a împlinit misiunea, el trece dincolo, în starea de kaivalya.

        Eliberarea individuală nu este nicidecum eliberare, ci este exact opusul. Bineînțeles, din punct de vedere academic, ea este eliberare, dar din punct de vedere practic, nu. Individul eliberat trebuie să lupte. El trebuie să-și continue lupta împotriva durerii, mizeriei, cauzelor durerii ș.a.m.d. Astfel, el răspândește mesajul vieții fericite. În cele din urmă, atunci când simte că a arătat calea milioanelor de oameni care suferă, el transcende domeniul lui prakriti și devine videha mukta.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 31

 

       Tada sarvavaranamalapetasya jnanasyanantyajjneyamalpam

 

        Tada = atunci; sarva = totul; avarana = voal; mala = impuritate; apetasya = a aceleia de la care este îndepărtat; jnanasya = a cunoașterii; anantyat = infinit; jneya = cognoscibil; alpam = numai puțin.

 

             Atunci, datorită îndepărtării tuturor voalurilor și impurităților, puțin este ceea ce mai rămâne de cunoscut, deoarece cunoașterea este infinită.

 

       Dharmamegha samadhi permite realizarea a două lucruri; în primul rând, el îndepărtează voalul cunoașterii, iar în al doilea rând el îndepărtează complet toate impuritățile. În realitate, sunt trei lucruri care sunt îndepărtate. În plus, față de primele două, este îndepărtată și vikshepa (oscilația minții), dar vikshepa a fost deja eliminată prin abhyasa (practica spirituală repetată), rămânând deci numai cele două menționate în sutra.

        În Upanishade și în alte scripturi se spune că întunericul și teama nu-l părăsesc pe individ până ce lumina cunoașterii (jnanasurya) nu răsare pe firmamentul superconștiinței. Aici se spune că după dharmamegha samadhi are loc marele eveniment al îndepărtarii impurităților și al voalului care acoperă cunoașterea, și yoghinul vede că puțin este ceea ce i-a rămas de cunoscut.

        La început, aspirantul simte că el știe foarte puțin, și că are mult de învățat și cunoscut, dar atunci când voalul cunoașterii este îndepărtat mai rămâne puțin de cunoscut sau de dobândit. Yoghinul devine aptakama, aptajnana și antasankalpa. Pentru el nu mai rămâne nimic de cunoscut, de împlinit, de câștigat sau de dorit. Aceasta devine natura lui, dar până ce această iluminare nu s-a produs, el are de făcut progrese prin disciplină riguroasă și prin sadhana (practică spirituală). La început el este un căutător. Atunci când el devine stabilit în sadhana, este numit sadhaka (aspirant spiritual), dar atunci când atinge dharmamegha samadhi, el devine un siddha. Setea lui de cunoaștere, de înțelepciune și pace este potolită de ploaia care cade din norul lui dharma ("ceea ce constituie Adevărata noastră Natură"). Pentru el orice și oricând devine cunoscut atunci când dorește acest lucru, deoarece nu mai există voal care să acopere cunoașterea. El ajunge să experimenteze mahavakyas, marile dictoane, în propria sa viață. Aceste mari dictoane pot fi rezumate astfel:

        1. Prajnanam Brahma: adevărul ultim, realitatea cosmică este conștiința.

        2. Ahambrahmasmi: Eu sunt Brahman.

        3. Tatwamasi: Tu ești acesta (Brahman).

        4. Ayamatma Brahma: Acest suflet individual este Brahman.

        Acestea sunt cele patru adevăruri nemuritoare care sintetizează întreaga filososfie a Upanishadelor. Ele trebuie înțelese nu numai la nivel intelectual, ci și la nivelul experienței și realizării, dar acest lucru este posibil numai în dharmamegha samadhi.

        După ce a atins dharmamegha samadhi, purusha, în forma și natura sa proprie, rămâne neclintit. El este eliberat acum de suprapunerea vrittis-urilor (modificărilor) minții.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 32

 

       Tatah kritarthanam parinamakramasamaptirgunanam

 

        Tatah = după aceasta; kritarthanam = deoarece și-au îndeplinit menirea; parinama = schimbărilor; krama = proces; samaptih = sfârșit; gunanam = al gunas-urilor.

 

             După aceasta, deoarece și-au îndeplinit menirea și procesele schimbărilor (PARINAMAS) au luat sfârșit definitiv, GUNAS-urile se retrag sau se resorb în cauza care le-a produs.

 

        Yoghinul devine kritartha prin atingerea lui dharmamegha samadhi, deoarece pentru el nu mai rămâne nimic de dobândit. Procesul schimbărilor din minte și din gunas-uri se oprește de asemenea. Legea cauzei și efectului nu mai acționează împreună cu legea schimbării, în ceea ce-l privește pe yoghin. Intregul proces al gunas-urilor are un singur scop - acela de a crea experiențe pentru purusha, și în cele din urmă să aducă eliberarea. Acest scop fiind atins, gunas-urile se retrag.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 33

 

       Ksanahpratiyogi parinamaparantanirgrahyah kramah

 

        Ksana = moment; pratiyogi = corespunzător; parinama = schimbare; aparanta = în cele din urmă; nirgrahyah = complet aprehensibil; kramah = proces.

 

             KRAMA este procesul care corespunde schimbării sau succesiunii momentelor; în DHARMAMEGHA SAMADHI el devine complet aprehensibil deoarece acest SAMADHI este punctul terminus al tuturor schimbărilor (PARINAMAS).

 

        Un proces este o serie de întâmplări. El poate fi cunoscut numai atunci când este complet. De exemplu, sfârșitul acestui corp devine aprehensibil numai la sfârșitul procesului, adică în momentul morții, și prin urmare procesul morții are loc constant, dar el nu se oprește aici, deoarece momentele de transformare sunt urmate imediat de o altă formă de existență. Lucrurile îmbătrânesc în fiecare moment, dar noi le considerăm bătrâne numai la sfârșitul procesului. Acest proces care este în legătură cu timpul și cu evenimentul este numit krama. Este adevărat că orice este un produs al celor trei gunas, deoarece gunas-urile se schimbă în fiecare moment. Numai sufletul, sau purusha, este dincolo de aceste transformări.

        Există cinci stări de parinama:

        1. De la nemanifestat la manifestat.

        2. De la mineral la vegetal.

        3. De la vegetal la animal.

        4. De la animal la om.

        5. De la uman la superuman.

        În aceste clase diferite există de asemenea diferite stadii de evoluție. De obicei noi nu remarcăm schimbările individuale de la un stadiu la altul, deoarece ele nu sunt foarte pronunțate. Atunci când ne întâlnim cu o persoană pe care n-am văzut-o de 10-15 ani, putem remarca schimbările pe care le-a suferit. De fapt, acele schimbări s-au produs în fiecare moment, dar noi nu le putem cunoaște în mod separat în fiecare moment.

        Acest proces de schimbare ia sfârșit în dharmamegha samadhi, care este punctul final al transformărilor celor trei gunas. Dincolo de el nu mai există transformare. Odată cu acesta iau sfârșit toate transformările din toate domeniile de existență, astfel încât nu mai există renaștere după ce moksha (eliberarea) a fost atinsă, deoarece transformările din planurile fizic și mental sunt oprite de asemenea.

        Tot așa cum nu știm exact când un copil devine adolescent sau când un adolescent devine matur, analog transformările lui jiva de la un regn la altul, adică de la vegetal la animal, de la animal la om ș.a.m.d., de la o încarnare a lui la alta, de la o naștere la alta, nu sunt aprehensibile. Prin urmare există oameni care nu cred în reîncarnare, dar acest lucru este pentru că ei n-o pot vedea. Se poate spune că nu este posibil ca aceasta să fie văzută; ea este aprehensibilă numai la sfârșitul procesului, și nu în fazele lui intermediare. Această sutra dă un raționament logic pentru teoria reîncarnării.

 

Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y  

 

CAP IV SUTRA 34

 

       Purusharthashunyanam gunanam pratiprasavah kaivalyam svarupa pratistha va chitshakteriti

 

        Purushartha = scopul lui purusha; shunyanam = lipsit de; gunanam = a gunas-urilor; pratiprasavah = involuție; kaivalyam = eliberare; svarupa = natura proprie; pratistha = stabilire; va = sau; chittishakteh = purusha; iti = aceasta e totul (marchează sfârșitul cărții).

 

             KAIVALYA este involuția sau resorbția GUNAS-urilor în cauza care le-a produs, datorată împlinirii menirii lor, sau este reintegrarea lui PURUSHA în forma sa veritabilă, care este pura conștiință.

 

        Starea de kaivalya este definită aici în două feluri: în primul rând, în termeni de involuție a gunas-urilor, în al doilea rând în termeni legați de purusha. Acest lucru se datorește faptului că în natură există un proces dublu care poate avea loc: unul este evoluția, celălalt este involuția. În procesul evoluției, obiectele experienței se manifestă în diverse stadii, cum ar fi asmita (simțul individualității), tanmatra, bhutas (elemente subtile), etc., pentru bucuria lui purusha. Procesul de involuție este opusul acestuia, în care obiectele fuzionează cu cauza lor progresiv, astfel încât în cele din urmă cele trei gunas (însuși fundamentale) rămân într-o stare netulburată. Acest lucru se întâmplă atunci când scopul gunas-urilor, anume bhoga (conștiință obiectivă) și kaivalya (realizarea de sine) lui purusha, este împlinit. Astfel, kaivalya poate fi definită ca fiind involuția gunas-urilor datorată împlinirii menirii lor, adică purushartha. Procesul de pratiprasava, sau involuția gunas-urilor, se termină în kaivalya lui purusha.

        Conform cu cealaltă definiție, kaivalya este starea lui purusha în propria sa natură de pură conștiință. Individul caută să-și purifice conștiința prin diferite sadhanas (practici spirituale), cum ar fi meditație, samadhi, samyamam etc. Datorită acestui fapt, voalul care acoperă natura reală alui purusha este îndepărtat, până ce, în cele din urmă, prin dharmamegha samadhi, conștiința devine extrem de pură și realizează natura proprie (swarupa pratishtha).

        Astfel, kaivalya este punctul suprem al tuturor sadhanas-urilor. Acesta este punctul de vedere yoghin, dar există alți gânditori, cum ar fi acei rishis care au primit revelația Upanishadelor, care consideră că kaivalya este numai un stadiu al conștiinței. Nu știm câtă conștiință mai rămâne de dezvoltat dincolo de pragul realizării.

       Buddha a scris de asemenea undeva că kaivalya este atinsă atunci când voalurile ignoranței sunt îndepărtate unul câte unul prin practica lui dhyana (meditație), etc., dar chiar și atunci este posibil ca să mai rămână unele voaluri de îndepărtat. Se pare că deocamdată kaivalya este punctul cel mai de sus pentru noi, și prin urmare întreaga sadhana yoghină este dedicată acestui scop, în mod direct sau indirect. Yoga este astfel o modalitate, și nu un scop în ea însăși.

 

Cap. IV, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 (prefață, introducere, index termeni folosiți)

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index termeni folosiți)

 

*

*       *